Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1275/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1275
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, în contradictoriu cu intimații pârâți și și intimata reclamantă - SRL C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii acțiunii, apreciind că nu sunt întrunite condițiile cerute de art 998 și 999 cod civil, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2432 din 16.06.2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL C, în contradictoriu cu pârâtii, .
A obligat pârâtele în solidar, către reclamantă la 71.521 lei, sumă ce se va actualiza cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale la data plății efective.
A obligat pârâtele în solidar la 401,70 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art 270 alin 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor și principiilor civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și in legătură cu munca lor.
De regulă, răspunderea patrimonială este individuală iar nu solidară.Excepția de la regulă se poate exemplifica numai in cazul stipulat de art. 28 din Lg. 22 / 1961.
Așadar, in cauza dedusă judecății, pentru pagubele produse in gestiune, din vina și in legătură cu munca gestionarelor, se poate angaja răspunderea solidară.pentru gestionarele care au produs pagubă.
Constatând îndeplinite condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflat in legătură directă cu munca acestuia, prejudiciul determinat sau determinabil, raportul de cauzalitate intre faptă și prejudiciu precum și vinovăția salariatului, tribunalul a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtele in solidar la suma stabilită prin raportul de expertiză.
nu au produs probe care să conducă la inexistenta vreunui element al răspunderii patrimoniale, și, in condițiile in care pentru lipsurile in gestiune activitatea prejudiciatoare a salariatelor se prezumă, răspunderea va fi pe deplin operabilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art 274 cod pr. civilă, partea sau părțile care au căzut in pretenții vor fi obligate la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, pârâta a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998-999.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, neavând în vedre că nu era realizată condiția vinovăției.
În acest sens, recurenta a susținut că lipsa vinovăției înlătură răspunderea, chiar dacă fapta a fost săvârșită și prin ea a fost cauzat un prejudiciu, iar într-o analiză a elementelor răspunderii, pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția, nu se putea face abstracție de elementul subiectiv al vinovăției, chiar dacă sunt examinate caracterul ilicit și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
A mai susținut recurenta că, deși a învederat prin procesul-verbal de cercetare prealabilă încheiat la 26.02.2008 că nu este de acord cu lipsa constatată, că a rămas de nenumărate ori fără role la casa de marcat și că nu s-au scos zeturile, toate aceste apărări nu au fost luate în considerare de către instanța de fond.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii pe fond a acțiunii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând că, în faza recursului sunt prezentate cereri și apărări noi, care nu au fost formulate la instanța de fond și motivând, că la prima instanță au fost acordate mai multe termene de judecată pe parcursul cărora pârâta putea solicita administrarea probelor necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că instanța de fond, admițând acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantă, și-a bazat soluția adoptată pe constatarea că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului aflat în legătură directă cu munca acestuia, prejudiciul determinat sau determinabil, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Prin recursul declarat, pârâta susține că una dintre condițiile necesare angajării răspunderii sale patrimoniale nu este îndeplinită, și anume lipsește vinovăția.
Implicit, recurenta recunoaște existența în cauză a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, atunci când susține în motivele de recurs că "lipsa vinovăției înlătură răspunderea,chiar dacă fapta a fost săvârșită și prin ea a fost cauzat un prejudiciu".
În ceea ce privește condiția vinovăției, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, Curtea apreciază că niciuna dintre împrejurările invocate de pârâtă în recurs nu este de natură să înlăture vinovăția sa și să o exonereze astfel de răspundere.
Contestarea de către pârâtă a lipsei constatate la inventar, cu ocazia încheierii la data de 26.02.2008 a procesului-verbal de cercetare prealabilă constituie o simplă apărare pe care potrivit art. 267 alin.4 salariatul are dreptul să o formuleze și să o susțină pe parcursul cercetării prealabile, dar nu este o dovadă a nevinovăției sale, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că această apărare nu poate fi primită.
De asemenea, împrejurări cum ar fi acelea că pârâta a rămas de nenumărate ori fără role la casa de marcat sau că nu s-au scos zeturile nu exclud vinovăția acesteia în cauzarea prejudiciului și nu prezintă relevanță juridică, în condițiile în care neconsemnarea unor sume în monetarele zilnice nu influențează valorile soldurilor scriptice și faptice, iar înregistrarea în registrul de casă al vânzărilor se face pe baza numerarului predat în casierie, chiar în lipsa unui monetar scriptic.
În acest sens, se reține că prejudiciul stabilit de instanța de fond de 72.816, 72 de lei a fost determinat de expert ca diferență între soldul scriptic și cel faptic. faptic existent la data de 26.01.2008 a fost stabilit prin însumarea subtotalurilor fiecărei pagini din listele întocmite cu ocazia inventarierii din 26.01.2008, iar în determinarea soldului scriptic expertul a pornit de la soldul existent în contabilitatea societății la începutul lunii ianuarie 2008 la punctul de lucru din-, la care s-au adăugat operațiunile identificate drept alimentări de gestiune pentru perioada 01.01.2008-26.01.2008, din care au fost scăzute apoi operațiunile identificate în contabilitate drept ieșiri de gestiune pe aceeași perioadă.
Prin urmare, niciuna dintre aceste operațiuni evidențiate în contabilitatea societății, în raport de care s-a determinat prejudiciul, nu putea fi influențată de faptul că pârâta a rămas fără role la casa de marcat sau că nu s-au scos zeturile.
Mai mult, în măsura în care aprecia că aceste împrejurări prezintă importanță în stabilirea existenței și întinderii prejudiciului, pârâta avea posibilitatea să propună ca obiectiv verificarea de către expert a modului în care respectivele aspecte puteau influența soldul scriptic sau faptic, după cum avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, în măsura în care era nemulțumită de calculele efectuate de expert și modul de determinare a prejudiciului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, instanța de fond făcând o justă apreciere a probelor administrate, atunci când a reținut întrunirea tuturor condițiilor răspunderii patrimoniale, motiv pentru care în temeiul art.312 pr.civ. se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.2432 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și și intimata reclamantă - SRL C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
