Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răsp. patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1304
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în orașul,-,. 3,. 15, jud. împotriva sentinței civile nr. 1201 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 29 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția civilă sub nr- din data de 16.09.2008, reclamanta - SRL R prin reprezentanții legali a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta să achite suma totală de 54.470 euro sau contravaloarea acesteia în lei la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că pârâtul a fost salariatul societății în funcția de conducător auto efectuând cu autocamionul proprietatea reclamantei transporturi interne și internaționale, ocazie cu dare, la data de 11.09.2005 la vama ucraineană, în timpul unui control, s-a constatat că avea asupra sa mai multe pachete de țigări nedeclarate. În atare situație, autoritățile ucrainene au confiscat autocamionul pe care pârâtul în folosise la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 din Codul vamal. După nenumărate demersuri, autocamionul a fost restituit societăți reclamante abia la data de 20.10.2006, în toată perioada fiind lipsită de folosința bunului, fapt ce a dus la cauzarea prejudiciului în cuantum de 54.470 euro.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.270 alin.1 din codul muncii și a înțeles să-și dovedească pretențiile prin proba cu înscrisuri, martori precum și proba cu expertiza contabilă.
Prin întâmpinarea aflată la fila 21 dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă prejudiciul real cauzat societății prin fapta ce i se impută și că acesta trebuie dovedit.
Pe calea unei cereri reconvenționale (30 dosar) a solicitat restituirea sumelor reținute de reclamantă cu titlu de garanție.
Prin cererea de la fila 37 dosar reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita aceste sume întrucât garanția se reține pentru fiecare cursă în parte iar restituirea ei urma să se realizeze imediat după depunerea decontului de către șofer și nu la terminarea raporturilor contractuale dintre părți.
Părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri și de proba cu o expertiză contabilă.
Prin sentința nr. 1201/21.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială" privind pe reclamanta -, SRL în contradictoriu cu pârâtul, în parte.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 27.387,92 euro cu titlu de prejudiciu.
S-a respins excepția prescripției dreptului la ațciune privind restituirea garanțiilor reținute de reclamantă de la pârât, invocată de reclamantă.
S-a admis cererea reconvențională.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 600 euro, reprezentând garanțiile reținute de la acesta.
Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea sumelor reținute cu titlu de garanție, invocată de reclamantă, prima instanță a reținut că aceasta nu este dată în speță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.15 din legea nr.22/1969 garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către titularul carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă, or pârâtul se află în această situație.
Pe fondul cauzei, din analiza contractului individual de muncă (9 dosar) procesul verbal de predare primire a autovehiculului (12 dosar), fișa postului (73 dosar), raportul de expertiză (51-57 dosar), prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcția de conducător auto și efectua curse externe cu autocamionul Volvo, cu remorcă, producția 2001.
La data de 1.09.2005 autocamionul a fost confiscat la granița cu Ucraina, din motive imputabile pârâtului.
Acesta a fost recuperat la data de 20.10.2006, conform procesului verbal de predare - primire a mijlocului de transport reținut.
Societatea SRL consideră că nu s-a folosit de autocamionul respectiv în această perioadă și ce aceea solicită obligarea pârâtului la plata profitului de care a fost lipsită.
Pârâtul nu a contestat existența prejudiciului, ci doar întinderea lui.
La cererea reclamantei, prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile fixându-se următoarele obiective:
-stabilirea pentru perioada 1.09.2005 - 20.10.2006 a veniturilor totale medii obținute de autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr.605/16.11.2004;
-stabilirea pentru aceeași perioadă a cheltuielilor totale medii realizate de autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr.605/16.11.2004;
-stabilirea diferenței dintre cele două sume mai sus calculate, reprezentând profitul mediu realizat în perioada 1.09.2005 - 20.10.2006 de autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr.605/16.11.2004.
Conform concluziilor expertului profitul mediu realizat de un autocamion identic cu cel încredințat pârâtului, în perioada 1.09.2005 -20.10.2006 este de 27.387,92 euro.
Cum în speță s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond privind existența răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului, conform dispozițiilor art.271 alin.1 din codul muncii iar evaluarea pagubei s-a stabilit în baza unei probe științifice, acțiunea a fost admisă în parte, pârâtul fiind obligat să achite reclamantei contravaloarea prejudiciului creat în patrimoniul acesteia, așa cum a fost stabilită de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În ceea ce privește cererea reclamantei formulată de pârât, cu chitanțele filele 23, 24, 25 dosar, aceasta a făcut dovada că a depus la dispoziția reclamantei cu titlu de garanție, suma de 600 euro, iar cum contractul de muncă între părți a încetat această sumă urmează a fi restituită, în temeiul dispozițiilor art.16 din Legea nr.22/1969.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 al. 9 și 304/1 Cod procedură civilă, pârâtul a arătat, în esență, că profitul nerealizat de reclamantă pentru autocamionul reținut urmează a fi dovedit în conformitate cu documentele contabile deținute de firma de transport, documente contabile care nu au fost avute în vedere la efectuarea expertizei de către expert sau dacă au fost avute, nu se face deloc referire la aceste. În conținutul expertizei administrate în cauză nu se regăsesc nominalizate cu număr, serie, dată nici un fel de document contabil avut în vedere de expert la "constatarea" ca prejudiciu (profitul nerealizat) l-ar constitui suma de 27.387,92 euro. Determinarea cheltuielilor la modul generic (cheltuieli realizate de cele 3 autocamioane în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 sunt cheltuieli cuprinse în deconturi pe fiecare cursă cuprinzând: diurna, combustibilul, reparații și alte taxe diverse: - pg. 5 expertiză) deși defalcate pe perioade, nu pot reprezenta răspunsul unei probe științifice de genul expertizei contabile judiciare, în măsura în care nu au fost determinate distinct, ci cumulativ.
Întrucât la întocmirea expertizei la sediul reclamantei a fost împiedicat să fie prezent, neîndeplinindu-se condițiile obligatorii prevăzute de art. 208 Cod procedură civilă, pârâtul recurent a considerat că a fost prejudiciat în dreptul său la apărare, la momentul efectuării expertizei, întrucât nu a avut posibilitatea să constate criteriile avute în vedere de expertă pentru a opta pentru cele 4 autocamioane cumpărate prin contractul de leasing 605/16.11.2004 din peste 20 câte constituie parcul auto al reclamantului, să constate dacă experta a avut în vedere exclusiv documentele contabile privind veniturile realizate și cheltuielile ocazionate în activitatea de transport efectuată de cele 4 autocamioane și să invoce în apărare în instanță eventualele nereguli observate nemijlocit, legate de întocmirea expertizei la sediul reclamantului.
Pârâtul recurent a considerat că hotărârea recurată a fost pronunțată în baza unei probe neconcludente prin conținut, nefondată cu probe și documente contabile, aspect invocat prin obiecțiuni, solicitând efectuarea unei contra - expertize pe cheltuiala sa și a se administra proba cu bilanțul financiar contabil pentru 2005, 2006, apreciind-o ca fiind necesară, utilă și pertinentă pentru soluționarea cauzei.
Reclamanta recurentă a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs invocat de către pârât, în sensul că la întocmirea expertizei la sediul reclamantei a fost împiedicat să fie prezent, neîndeplinindu-se condițiile obligatorii prevăzute de art. 208 Cod procedură civilă, astfel încât pârâtul recurent a fost prejudiciat în dreptul său la apărare, la momentul efectuării expertizei, întrucât nu a avut posibilitatea să constate criteriile avute în vedere de expertă pentru a opta pentru cele 4 autocamioane cumpărate prin contractul de leasing 605/16.11.2004 din peste 20 câte constituie parcul auto al reclamantului, să constate dacă experta a avut în vedere exclusiv documentele contabile privind veniturile realizate și cheltuielile ocazionate în activitatea de transport efectuată de cele 4 autocamioane și să invoce în apărare în instanță eventualele nereguli observate nemijlocit, legate de întocmirea expertizei la sediul reclamantului, este neîntemeiat.
Astfel, potrivit disp. art. 208 al. 1 Cod procedură civilă, "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului."
Prin urmare, din dispoziția legală sus-menționată rezultă că citarea părților este obligatorie la efectuarea unei expertize atunci când este nevoie de o lucrare la fața locului, nu și atunci când urmează să se facă doar verificarea unor împrejurări ce nu necesită asemenea deplasări.
În speță însă, nu s-a efectuat o lucrare la fața locului, ci s-a întocmit un raport de expertiză contabilă efectuată pe baza actelor contabile ale R, astfel încât în cauză nu era obligatorie citarea părților conform disp. art. 208 al. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului recurent.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, rezultă că la întocmirea acesteia au fost avute în vedere actele contabile ale reclamantei, dosarul de judecată existent în instanță, precum și Legea nr. 82/1991 - legea contabilității cu modificările și completările ulterioare, iar împrejurarea că nu se regăsesc nominalizate cu număr, serie și dată documentele avute în vedere de către expertul contabil, nu poate conduce la concluzia că expertiza contabilă ar fi fost întocmită în mod eronat.
Curtea constată că pârâtul nu a contestat existența prejudiciului, ci doar întinderea lui, în speță fiind făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor privind existența răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului, conform dispozițiilor art. 271 alin. 1 din codul muncii, iar evaluarea pagubei s-a stabilit în baza unei probe științifice.
Potrivit disp. art. 212 al. 1 Cod procedură civilă, "Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză".
Or, în cauză nu este necesară efectuarea unei noi expertize, sau a unei contraexpertize, întrucât instanța este lămurită prin expertiza făcută.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la profitul nerealizat de către reclamanta intimată, Curtea apreciază că profitul mediu realizat de un autocamion identic cu cel încredințat pârâtului, în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006, este de doar 15.802,92 euro, iar nu de 27.387,92 euro, cum a reținut prima instanță.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, rezultă că profitul mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 de autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr. 605/16.11.2004, este de 27.387,92 euro/autocamion.
Expertul contabil a reținut că pentru autocamionul SV 2116 s-a constatat că a fost implicat într-un accident rutier în luna iunie 2006, nemaiefectuând activitate până la data de 20.10.2006. Astfel, expertul a procedat la o estimare pe perioada rămasă, păstrând aceeași marjă de profit ca pe perioada până la data accidentului.
Curtea apreciază că, atât timp cât autocamionul SV 2116 fost implicat într-un accident rutier în luna iunie 2006 și nu a mai efectuat activitate până la data de 20.10.2006, la stabilirea profitului mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 de către autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr. 605/16.11.2004, nu trebuiau luate în calcul veniturile pe care le-ar fi obținut autocamionul SV 2116 în perioada de după care acesta a fost implicat în accidentul rutier, atât timp cât acest autocamion nu a funcționat în această perioadă.
avută în vedere de expert privind veniturile pe care le-ar fi obținut autocamionul SV 2116 după ce acesta a fost implicat în accidentul rutier din cursul lunii iunie 2006, nu poate fi avută în vedere la calculul profitului mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 de către autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr. 605/16.11.2004, întrucât veniturile pe care le-ar fi obținut autocamionul SV 2116 pe perioada sus-menționată, nu sunt reale, din moment ce după producerea accidentului, acesta nu a mai funcționat.
Prin urmare, Curtea apreciază că la stabilirea profitului mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 de către autocamioanele achiziționate prin contractul de leasing financiar nr. 605/16.11.2004, trebuie avute în vedere doar veniturile reale obținute de către autocamioanele sus-menționate, respectiv veniturile obținute în perioada în care a funcționat fiecare dintre acestea (deci nu trebuie luat în calcul venitul estimativ de 34.755 euro, pe care l-ar fi obținut autocamionul SV 2116 în perioada 06.06.2006 - 20.10.2006).
La calcularea profitului mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006 de către autocamioanele cu nr. SV 2113, cu nr. SV 2115 și cu nr. SV 2116, Curtea va avea în vedere veniturile obținute de către acestea (104.435 euro + 93.995 euro + 78.430 euro = 276.860 euro), cheltuielile realizate de către acestea în aceeași perioadă ( 229.451,25 euro), precum și diferența dintre veniturile obținute și cheltuielile realizate (276.860 euro - 229.451,25 euro = 47.408,75 euro).
Suma de 47.408,75 euro, împărțită la 3 (numărul de autocamioane avute în vedere la calcularea profitului mediu realizat în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006) = 15.802,92 euro.
Prin urmare, Curtea constată că profitul mediu realizat de un autocamion identic cu cel încredințat pârâtului, în perioada 01.09.2005 - 20.10.2006, este de 15.802,92 euro, sumă care reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat de către pârâtul recurent reclamantei intimate.
Curtea nu va avea în vedere cererea formulată de către pârâtul recurent prin apărător cu ocazia formulării concluziilor scrise, referitoare la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, întrucât prin cererea de recurs, pârâtul nu a formulat un capăt de cerere privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, deci instanța de recurs nu a fost investită și cu cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de recurs a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea pârâtului recurent să depună concluzii scrise, iar nu pentru a da posibilitatea părților să formuleze cereri noi.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 al. 1, 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința nr. 1201/21.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că îl va obliga pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.802,92 euro reprezentând contravaloare prejudiciu (în loc de 27.387,92 euro), urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1201 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Modifică în parte sentința nr. 1201/21.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că obligă pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.802,92 euro reprezentând contravaloare prejudiciu (în loc de 27.387,92 euro).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
JUd.
E,
Tehnored.
Ex. 2/24.11.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Bratu Ileana
