Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6788/2008)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1331/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursul declarat de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr.5120 din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12.550/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - membru Grup, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei civile la data de 03.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5120 din data de 23.06.2008, pronunțată în dosarul nr.12550/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pârâtul la plata sumei de 10.806,98 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Pârâtul a fost salariat al reclamantei SC Sa, în postul de gestionar - șef de gestiune și potrivit fișei postului, pârâtul avea obligația de a lua măsuri pentru securitatea obiectivelor, integrității bunurilor; efectuarea zilnică a operațiilor de determinare a stocurilor fizice de produse petroliere,; controlează gestionarea,circuitul și conservarea documentelor; recepționarea produselor petroliere și păstrarea si depozitarea lor, întocmirea situației stocurilor și livrărilor
În urma inventarului efectuat la data de 07.12.2004, s-a constatat un minus în gestiune de 3.700 I motorină, potrivit înscrisului de la fila 3 din dosarul de fond, semnat de pârât, care a recunoscut exactitatea datelor menționate în acesta.
Potrivit art.270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina lor și în legătură cu munca lor, astfel încât ca pârâtul avea obligația a asigura conservarea produselor pe care le avea în gestiune.
Totodată, în baza regulilor răspunderii civile contractuale, operează, în privința debitorului, care este pârâtul, o prezumție de culpă, conform art. 1082 și urm. Cod civil. Pârâtul este cel care trebuie să dovedească faptul că și-a îndeplinit corespunzător obligațiile, iar prejudiciul nu îi este imputabil.
Tribunalul a mai reținut că societatea reclamantă nu poate fi ținută să probeze decât existenta obligației ce revenea pârâtului, ceea ce a făcut, ci nu și împrejurarea că acesta nu a executat adecvat sarcinile de serviciu, pentru că ar însemna să i se impună proba unui fapt negativ.
Apărarea pârâtului se refera la anularea angajamentului de plată prin sentința civila nr.4305/17.10.2005 a Tribunalului Dolj. Aceasta nu prezintă relevanță din punctul de vedere al răspunderii patrimoniale. Reclamanta nu putea face rețineri în baza unui angajament de plata care nu constituie titlu executoriu, dar prin cererea de fața urmărește tocmai obținerea acestui titlu în vederea recuperării prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea întocmai a recursului și modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arată că acțiunea reclamantei -, depusă la Tribunalul Dolj și declinată la Tribunalul București, are ca obiectiv obligarea lui la plata sumei de 10806.98 lei, reprezentând contravaloarea a 3700 litri motorină lipsă din depozitul, al cărui șef era acesta la data constatării prejudiciului.
Recurentul-pârât precizează că este adevărat ca a semnat concluziile procesului verbal de inventariere din data de 07.12.2004, însă a făcut-o la presiunea șefilor ierarhici care l-au amenințat că îl dau afară din serviciu și din aceste motive a semnat și angajamentul de plată pe care ulterior l-a contestat în justiție, fiind anulat prin sentința civilă 4305/17.10.2005 a Tribunalului Dolj.
Mai susține că, pe parcursul judecării cauzei a solicitat ca instanța să pună în vedere reclamantei să depună la dosar referatul nr.2 din data de 9.03.2005, în care cauzele reale ale pierderii de motorină erau explicate.
Precizează că arhiva societății se află depusă, o parte la B și alta la Pitești, iar foștii salariați nu au acces la documente, Astfel, cantitatea de 3.700 litri motorină se află pe conducta ce leagă depozitul de fluviul Dunărea, îngropată în pământ din 1975, când se făcea aprovizionarea depozitului cu produse de la rafinărie pe Dunăre.
Recurentul-pârât mai arată că, din punct de vedere tehnic, aceste conducte au o durată de viața de 30 de ani, cu condiția ca la un interval de timp de 20 de ani să se efectueze o reparație capitală, lucru ce nu s-a făcut.
Cauza principală și singura privind lipsa de motorină, susține recurentul, este fisurarea, prin ruginire, a conductei îngropate și scurgerea combustibilului în pământ.
Astfel, în condițiile în care instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, prin aceea că nu a efectuat o cercetare judecătorească complexă, pentru a lămuri întreaga stare de fapt, recurentul-pârât consideră că au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod proc. civilă.
Arată că prima instanță a avut în vedere doar actul de inventariere și angajamentul de plată și a admis acțiunea, cu o motivare sumară, fără a lua toate măsurile necesare pentru stabilirea adevărului.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul-pârât, a depus la dosarul de recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, referatul nr.2241/28.04.2006 (fila 6 dosar recurs).
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiile art.3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Procesul civil român este guvernat de principii reglementate expres de dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Astfel, n procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția fata de masurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unuiprincipiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității.
Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură, implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art.129 alin. 1 Cod proc. civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
Curtea constată că, în speță, prima instanță nu a stabilit clar situația de fapt, aceasta soluționând cauza la primul termen de judecată (după declinare) și fără administra nicio probă, reținând doar că operează prezumția de culpă, în privința debitorului, adică a salariatului pârât, în calitatea acestuia de gestionar, potrivit dispozițiilor art.1082 și urm. Cod civil.
Este adevărat că angajamentul de plată, la care face referire referatul invocat de către recurentul-pârât, a fost anulat doar pentru că nu mai constituie un instrument de recuperare a prejudiciului, în condițiile Codului muncii actual (adoptat prin Legea nr.53/2003), iar anularea acestui act nu face, în sine dovada, inexistenței prejudiciului sau al exonerării salariatului de răspunderea patrimonială, însă aceste aspecte nu pot constitui temeiuri în virtutea cărora instanța de fond să nu își mai exercite rolul activ.
Totodată, în considerentele sentinței atacate, nu se face deloc referire la înscrisului pe care pârâtul l-a depus la dosar (referatul nr.2241/28.04.200), la relevanța acestui înscris, precum și la aspectele ce se tind a fi probate, ceea ce echivalează cu neanalizarea apărărilor pârâtului, ci doar a susținerilor societății reclamante.
Chiar în lipsa solicitării, de către părți, a unor probe, instanța de fond era datoare, în virtutea rolului său activ, să dispună, din oficiu, administrarea oricăror mijloace de probă ar fi fost utile soluționării cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă:
"Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.".
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că,în majoritate, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod proc. civilă, apreciază că recursul declarat de recurentul-pârât este fondat, motiv pentru care îl va admite și, în consecință, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5120 din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12.550/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - membru Grup.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecarea aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 27.04.2009
Jud.fond: ;
Opinie separată:
Opinia separată susține caracterul nefondat al recursului, considerând că se impunea respingerea acestuia.
Astfel, se reține că în mod legal și temeinic a aplicat prima instanță prezumția de culpă ce operează în privința gestionarului căruia îi revine sarcina conservării produselor pe care le are în gestiune, coroborată cu constatările inventarului întocmit la data de 7.12.2004, care atestă o diferență între soldul scriptic și cel fizic de 3700 kg în minus, inventar asumat prin semnătură de recurent în calitate de șef depozit.
Sub aspectul lipsei astfel constatate, este irelevantă anularea pe cale judecătorească, a angajamentului de plată asumat trei luni mai târziu, pentru că, deși nul ca temei al atragerii răspunderii materiale, el este valabil cât privește recunoașterea lipsei din gestiune a cantității de motorină imputate.
Nu se poate reține nici apărarea formulată de pârâtul-recurent, în sensul că a semnat procesul-verbal de inventariere la presiunea șefilor ierarhici, sub amenințarea că îl vor da afară din serviciu, pe de o parte pentru că nicio probă în acest sens nu a fost administrată, fiind neserios să se pretindă că a cedat unei amenințări, asumându-și o faptă care l-ar fi expus la aceleași consecințe sau chiar la unele mai grave decât nesemnarea foii de inventar. De altfel, ceea ce este relevant este că lipsa efectivă a cantități de motorină nu este negată, ea fiind suficientă pentru atragerea răspunderii gestionarului, întemeiat pe prezumția de culpă extrasă din dispozițiile privind răspunderea gestionarului, cuprinse în Legea nr.22/1969, rămânându-i acestuia să facă dovada contrară, a cauzei exoneratoare de răspundere.
Din acest punct de vedere, pârâtul-recurent a invocat cauze tehnice pentru pierderile de motorină, legate de fisurarea conductei de transport, dar nu a probat faptul invocat, deși, în conformitate cu prevederile art.129 alin.1 Cod procedură civilă, avea obligația să-și probeze pretențiile.
Astfel, textul invocat obligă părțile să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Or, prin întâmpinarea formulată în dosarul Tribunalului Dolj, pârâtul a solicitat probele cu înscrisuri și martori, generic, fără a arăta teza probatorie și fără a-i indica și a le indica domiciliul, conform dispozițiilor exprese ale art.112 pct.5 Cod procedură civilă, neprezentându-se la judecată, situație în care nu se poate pretinde primei instanțe să-și exercite rolul activ, ordonând probe și extinzându-și cercetarea asupra unor aspecte pentru care nu există suficiente elemente la dosar, pârâtul nepunându-le la dispoziția instanței.
În consecință, potrivit celor expuse, în opinia separată se apreciază că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, pronunțată pe baza aplicării corecte a legii și probelor aflate la dosar, astfel că recursul se impunea a fi respins, în aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Judecător,
Red.
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
