Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1336/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1336
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ART SRL B, cu sediul în municipiul B, sector 1,-, cam. 1, împotriva sentinței nr. 438 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei-recurente și pârâtul-intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- la data de 15.01.2009, reclamanta - ART SRL Bas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 9482,40 lei reprezentând prejudiciul produs societății în perioada 01.05.2008 - 1.10.2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că daunele respective au fost produse de către pârât în perioada 01 mai 2008 - 1 octombrie 2008, acesta lucrând în funcția de prelucrător topitură sticlă la țeavă, în secția sticlă - atelier fasonare - și nu și-ar fi îndeplinit normele de muncă prevăzute.
În drept au fost invocate dispozițiile art.270 și următoarele din Codul muncii.
La termenul din 01 aprilie 2009, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.
Prin sentința nr.438 din 01 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La soluționarea excepției, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.284 codul muncii potrivit cărora cererile referitoare la litigiile de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție, reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."
Prin urmare, acest text de lege instituie în materia conflictelor de muncă o competență teritorială absolută, determinată de domiciliul/sediul reclamantului.
Or, în speță, sediul reclamantei este în B, astfel încât având în vedere caracterul imperativ al art.284 codul muncii, competența de soluționare aparține Tribunalului București.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - ART SRL B, prin reprezentant legal -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că obiectul acțiunii vizează perioada 1 mai 2008 - 1 octombrie 2008, iar cea mai mare parte din prejudiciu s-a produs în perioada în care sediul societății era la
Mai mult, chiar dacă sediul societății este în municipiul B, aceasta are și punct de lucru în municipiul D, locul unde s-a produs prejudiciul.
Prin prisma acestor aspecte, apreciază recurenta că Tribunalul Botoșani este instanța competentă să judece această cauză.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Art. 284 al. 2 din Codul muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu.
Această excepție trebuia ridicată și pusă în discuția părților de către instanța de judecată întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, sediul societății reclamante este în mun. B,-, cam. 1, sector 1.
Nu are importanță unde s-a produs prejudiciul și nici locul situării sediilor punctelor de lucru ale societății.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul societății reclamante.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 284 al. 2 Codul muncii, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în mun. B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței nr. 438 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fd.: -
Ex. 2/20.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
