Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1464/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1464/R/2008
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja Vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 565 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - avocat i pârâtul intimat personal și asistat de avocat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 iunie 2008 pârâtul intimat a înregistrat la dosar,prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, comunicându-i-se un exemplar al acesteia reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune sau de altă natură.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentantul recurentului pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată. În esență arată că suma la plata căreia s-a solicitat a fi obligat pârâtul reprezintă diferența scriptică a 17,63 kg combustibil gestionat de către pârât, acesta fiind cel care coordona dirija și dispunea intrările și ieșirile combustibilului în și din unitate.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii pronunțate de tribunal ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Arată că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu iar raportat la prezumția de vinovăție a gestionarului învederează că pârâtul nu era singurul cu atribuții de gestiune mai existând persoane care aveau control asupra documentelor scrise.
Reclamantul personal declară că la plecarea din unitate nu a considerat că se impune să predea vreo gestiune întrucât nu avea gestiune iar pentru așa-zisul inventar al combustibilului nu a fost chemat nici măcar telefonic.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.565 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei - - S pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei despăgubiri, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului suma de 3.300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că rin p. sentința civilă nr. 218/2007, Tribunalul Sălaja admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată însă prin Decizia civilă nr. 937/R/2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul pârâtului, hotărârea atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare, instanța de control judiciar a reținut că pentru a se putea antrena răspunderea patrimonială este necesar - printre altele - să fie obligatoriu dovedite elementele răspunderii civile contractuale cum ar fi: existența prejudiciului, a vinovăției angajatului și a legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu.
Deși în cazul în speță s-au administrat mai multe probe chiar și o expertiză, instanța nu a lămurit aspectele mai sus arătate, impunându-se ca pentru aceasta să fie administrate și alte probe, inclusiv o nouă expertiză de specialitate.
Conformându-se acestor dispoziții, în virtutea art. 315 Cod procedură civilă, în rejudecare tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, având următoarele obiective: 1) Modul de stabilire a prejudiciului; 2) Dacă prejudiciul s-a stabilit în mod corect la plecarea pârâtului din societate în urma realizării inventarierii combustibilului existent în depozit față de cel care era evidențiat în documentele contabile ca intrat în societate; 3) Dacă recepția combustibilului, aprobarea consumurilor de combustibil și întocmirea notelor lunare de consum se realiza de către pârât; 4) Care este cantitatea de combustibil intrat potrivit notelor de recepție și care este cantitatea de combustibil ieșit, potrivit actelor contabile justificative; 5) Să se precizeze care estre cantitatea de combustibil ce poate fi încadrată la pierderi acceptate conform normelor/reglementărilor interne precum și a dispozițiilor legale în materie.
Din concluziile expertizei efectuată de expertul tribunalul a reținut în fapt și în drept, următoarele:
1. Pârâtul a participat la operațiunile de primire, păstrare și eliberare a combustibilului, deci în conformitate cu prevederile Cap. 4, art. 31 din Legea nr. 22/18.11.1969, cu modificările și completările ulterioare, a fost gestionar de fapt, deși prin atribuțiunile de serviciu, anexa la Decizia nr. 214/30.11.2004, nu i s-au stabilit asemenea sarcini și totodată în cadrul unității există gestionar numit pe acest sector, în persoana numitului.
La instalarea în funcția de șef compartiment mecano - energetic, pârâtul nu a preluat gestiunea, pe baza unui inventar și a unui proces-verbal de inventariere. De asemenea nici la plecarea sa din societate nu s-a făcut un inventar în interesul nr. 2230/08.12.1969 și a Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin nr. 1753/2004. Determinarea diferenței pe care se bazează pretenția reclamantei față de pârât, s-a efectuat în data de 1 mai 2006, după plecarea acestuia din societate, fără să fie anunțat de efectuarea măsurătorilor pentru determinarea stocului faptic.
În consecință, nu există indicii care să certifice clar întinderea în timp a perioadei în care ar proveni diferența între stocul faptic și scriptic.
2. Determinarea diferenței între stocul faptic și cel scriptic s-a realizat în baza unei măsurători efectuate de gestionarul numit și succesorul în funcție a pârâtului, fără a se respecta prevederile nr. 2230/08.12.1969 și a Ordinului nr. 1753/22.11.2004, pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv. La baza stabilirii pretenției reclamantei stă un referat succint întocmit și semnat de gestionarul firmei, numitul, fără a exista un inventar și proces-verbal de inventariere, conform celor legale.
3. Așa cum reiese din descrierea derulării fenomenelor din gestiune și a modului cum s-a determinat diferența de combustibil lipsă, care stă la baza pretenției reclamantei, intrarea combustibilului în gestiune a fost confirmată în 20 de cazuri din 27 de intrări, de către pârât. Confirmarea s-a realizat pe factură sau pe avizul care a însoțit marfa. Notele de intrare - recepție și constatare de diferențe, pe baza confirmărilor de pe actele de însoțire a mărfii (factura sau aviz), au fost întocmite și semnate de către gestionarul de drept, numitul.
de combustibil din gestiune, cu destinația consum în focare industriale, într-un singur caz, din 17 ieșiri, nu a fost confirmat de pârât. acestor consumuri s-au realizat pe fișe limită de consum, documente care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate.
4. În conformitate cu documentele primare contabile și a fișelor de intrări ieșiri la combustibil Tip III, în perioada 01.12.2004 - 28.04.2006, intrările și ieșirile din gestiune se prezintă astfel: intrări 627.994 kg și ieșiri 560.764 kg.
5. S-a constatat că reglementări interne privind anumite scăzăminte nu există în societate. La solicitarea expertului contabil conducerea societății nu a avut posibilitatea de a prezenta aceste reglementări interne.
În ce privește condițiile legale privind perisabilitatea, acestea se aplică în cazul unor depozitări îndelungate sau în cazul unor manevrări a combustibilului transvazări dintr-un rezervor în altul, situații care în cazul în speță nu s-au constatat.
de cele de mai sus, s-a menționat faptul că, diferența constatată lipsă s-a stabilit între un stoc faptic și un stoc scriptic și nu între un consum tehnic și un consum real. In cazul în speță consumurile nu au fost limitate de anumiți parametrici tehnici. In contabilitate se consemnează cantitatea efectiv consumată, specificată în documentele de consum.
Raportat la cele de mai sus arătate, tribunalul a apreciat că noua expertiză efectuată în cauză este pe deplin lămuritoare, în ce privește elementele răspunderii civile contractuale care trebuie avute în vedere la dezlegarea pricinii, așa cum se menționează și în decizia de casare a Curții de Apel Cluj.
Astfel, în ce privește existența și întinderea prejudiciului această împrejurare este cel puțin incertă și deci nedovedită datorită faptului că diferența de combustibil s-a stabilit între un stoc scriptic și un stoc faptic (determinat prin măsurare, cu mijloace neadecvate și în lipsa pârâtului) fără a se putea determina și diferența de combustibil între un consum tehnic și un consum real, pentru a se putea face și cuvenitele calcule și stabilirea prejudiciului efectiv.
În schimb, pentru producerea unui eventual prejudiciu nu se poate reține în nici un fel răspunderea patrimonială a pârâtului pentru simplul motiv că deși a intervenit în actele de gestiune, această activitate nu a avut un caracter de continuitate iar pârâtul nu a avut un control deplin și exclusiv asupra bunului încredințat (bazinul de combustibil) pentru a fi considerat gestionar de fapt în condițiile în care, pentru aceeași activitate era desemnat un gestionar de drept, numitul.
Apoi, chiar dacă ar fi așa, gestionarii nu răspund pentru pierderile și lipsurile produse în cazul în care ei și-au desfășurat munca în condițiile unor neajunsuri cum sunt cele care privesc depozitarea și manipularea mărfurilor, precum și întocmirea actelor de primire și expediere, dacă aceste neajunsuri au fost cunoscute de persoanele ce exercită funcții în organele de conducere, chiar și fără o sesizare în scris, iar acele persoane nu au luat măsurile necesare pentru remedierea situației.
Altminteri s-ar ajunge ca gestionarii să fie obligați la plată fără a fi în culpă, ceea ce ar fi contrar legii.
Oricum, fiind o practică în cadrul societății reclamante, aceea că persoana desemnată în funcția de șef compartiment mecano-energetic să participe la gestionarea combustibilului alături de gestionarul de drept, conducerea societății era obligată să-i aplice pârâtului același tratament privind predarea-primirea gestiunii, conform nr. 2230/1969 respectiv inventarierea bunurilor, la plecarea din unitate, conform Ordinului nr. 1753/2004 unde se spune că "în cazul în care gestionarul lipsește, comisia de inventariere aplică sigiliul și comunică aceasta conducerii unității respective. Conducerea unității are obligația să-l încunoștințeze imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua și ora fixate pentru Începerea lucrărilor.
Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data și ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezența altei persoane, numai prin decizia scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar".
Or, deși în speță, pârâtul a încheiat activitatea la data de 28.04.2006, nota de lichidare fiind semnată fără obiecțiuni, stabilirea diferenței de combustibil s-a realizat în data de 01.05.2006, în lipsa sa, după ce s-a mai efectuat o intrare de combustibil în gestiune, fiind încunoștințat cu adresa nr. 481/09.05.2006 pentru a da o declarație, până la data de 11.05.2006, contrar normelor legale mai sus enunțate.
Nefiind deci îndeplinite în cauză condițiile cumulative privind răspunderea patrimonială a pârâtului - grefată pe o răspundere contractuală - acțiunea promovată de reclamantă împotriva sa, pentru obligarea la plata sumei de 30.000 lei despăgubiri, s-a respins ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - S, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 30.000 lei contravaloarea combustibilului lipsă.
În motivarea recursului arată că pârâtul a preluat faptic gestiunea combustibilului și a îndeplinit atribuții de gestiune, chiar dacă nu avea expres înserată această atribuție în fișa postului, el participând la operațiunile de primire, păstrare și eliberare a combustibilului, deci în conformitate cu prevederile Cap.4 art.31 din Legea nr.22/18.11.2969, cu modificările și completările ulterioare, a fost gestionar de fapt, așa cum corect a constatat și expertul.
Arată că inventarierea nu s-a realizat în prezența pârâtului la plecarea din unitate a acestuia, deoarece plecarea a fost intempestivă, realizându-se faptic odată cu schimbarea din funcție a fostului manager și urmare și a refuzului pârâtului de a se prezenta la societate pentru a participa la inventar.
Inventarierea faptică s-a realizat de către o comisie, chiar dacă în mod formal nu s-a emis o decizie de constituire și numire a acestei comisii, formată din, și anterior datei de 01.05.2006, conform adresei nr.436/02.05.2006. Pârâtul a fost chemat telefonic de mai multe ori, atât pentru a participa la inventariere, cât și pentru a da explicații cu privire la diferența de 17.630 kg care nu putea fi justificată.
Neconfirmarea intrărilor de combustibil în 7 cazuri din 27 și a ieșirilor într-un singur caz din 17, precum și necorelarea consumurilor cu intrările, cuantificarea în mod corect și înscrierea în fișele de consum combustibilul real, consumat lunar, denotă superficialitatea pârâtului în executarea sarcinilor de serviciu, acestea fiind cauzele lipsurilor în gestiune.
Consideră că prejudiciul este real, așa cum a constatat și expertul, culpa pârâtului fiind pe deplin dovedită, existând elementele răspunderii civile contractuale, existența prejudiciului, a vinovăției angajatului și legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu.
Prin întâmpinarea de la 9-11, pârâtul, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a deciziei recurate.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.270 muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
De asemenea alin.2 al aceluiași articol stabilește că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Așadar, pentru a opera răspunderea patrimonială a angajatului, este necesar în primul rând a fi întrunite elementele răspunderii civile contractuale printre care în mod obligatoriu existența prejudiciului și a legăturii cauzale dintre prejudiciu și culpa angajatului.
Ca atare în raport de prevederile de mai sus, răspunderea patrimonială operează numai în cazul unei pagube certe, în sensul că atât existența cât și întinderea ei să fie neîndoielnice și de asemenea ca această pagubă să se datoreze faptei culpabile ale angajatului.
Potrivit art.287 din același cod, dovada certitudinii pagubei cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actul de constatare a pagubei, sau din alte probe să rezulte cu certitudine existența și întinderea ei.
În cazul din speță însă așa cum corect a reținut și tribunalul, în ce privește existența și întinderea prejudiciului, nu s-a putut stabili cu certitudine acest lucru, mai mult nici expertiza tehnică efectuată în cauză nu a putut fi pe deplin lămuritoare, deoarece la instalarea în funcția de șef compartiment mecano-energetic, pârâtul nu a preluat gestiunea pe baza unui inventar și a unui proces-verbal de inventariere.
Mai mult se constată că diferența constatată lipsă s-a stabilit între un stoc faptic și un stoc scriptic și nu între un consum tehnic și un consum real, ori în cazul din speță consumurile nu au fost limitate de anumiți parametri tehnici.
De asemenea este de reținut că deși pârâtul a încheiat activitatea la data de 28.04.2006, nota de lichidare fiind semnată fără obiecțiuni, stabilirea diferenței de combustibil s-a realizat doar în data de 01.05.2006, în lipsa sa, după ce s-a mai efectuat o intrare de combustibil în gestiune, fiind încunoștințat cu adresa nr.481/9.05.2006 pentru a da o declarație, până la data de 11.05.2006, contrar normelor legale prevăzute de nr.2230/1969 și ordinului nr.1753/2004.
Așadar nefiind în prezența tuturor elementelor ce angrenează răspunderea patrimonială prevăzută de art.270 muncii, se constată că în mod corect tribunalul a apreciat ca nefondată acțiunea reclamantei.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 565 din 17.03.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
30.06.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
