Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1559/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1559/R/2008
Ședința publică din 09 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -B ( M) împotriva sentinței civile nr.502 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții și având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente, consilier juridic și reprezentanta pârâților-intimați, avocat din Baroul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, și a fost comunicat intimaților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26 iunie 2008, pârâții-intimați, prin avocat din Baroul Maramureșa depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată- 2.200 lei, onorar avocat și cheltuieli de transport).
Reprezentanta reclamantei-recurente, consilier juridic depune împuternicire avocațială la dosar.
Se înmânează reprezentantei reclamantei-recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantele părților declară că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente B ( M) solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate, și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs. Solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, justificate cu plata onorariului de expert, conform documentelor aflate la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată- 2.200 lei, onorar avocat și cheltuieli de transport. Depune la dosar decont de cheltuieli, trei bonuri fiscale prin care justifică cheltuielile de transport în sumă de 200 lei, și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 2.000 lei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.502 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâții și, reclamanta fiind obligată să plătească pârâților suma de 5827,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea formulată de reclamanta - SA B, aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 13251 lei despăgubiri reprezentând pagube produse din vina și în legătură cu munca lor, respectiv că cu ocazia inventarului de verificare a gestiunii din data de 20.11.2005, la valorificarea inventarului s-a constatat o diferență în minus de 13.251 lei, la produsele petroliere.
in raportul de expertiză efectuat de expertul rezultă că în perioada 21.03.-20.11.2005 la nici un produs nu s-au înregistrat minusuri în gestiune deoarece diferențele între stocurile faptice stabilite prin inventariere și stocurile scriptice au fost mai mici decât consumurile tehnologice normate rezultate din calcul.
tehnologice efective au fost întotdeauna mai mici decât cele normate, ceea ce dovedește o bună gestionare a depozitului în această perioadă.
În aceste condiții gestionarii nu au nici o culpă iar diferențele înregistrate se vor suporta pe costuri de către întreprindere.
În finalul raportului de expertiză se reține că: "În perioada 20.03.-20.11.2005 în gestiunea depozitului B M nu s-au înregistrat minusuri în gestiune la Premium, Premium fără, Euro Diesel și Super Euro Diesel, deoarece consumurile tehnologice efective au fost mai mici decât consumurile tehnologice normate calculate conform produselor ordinului 33/23.02.2004 al Ministerului Economiei și Comerțului.
S-a reținut că gestionarea produselor a fost corespunzătoare, iar gestionarii nu au nici o culpă.
Aceleași concluzii rezultă și din expertiza efectuată de expertul, respectiv că nu există prejudiciu.
Astfel s-a reținut că lipsurile constatate nu sunt reale, ele fiind datorate unor factori externi determinați de natura produselor petroliere, nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii pârâților, reclamanta nedovedind existența pagubei, raportul de cauzalitate dintre pagubă și vinovăția pârâților, că paguba se datorează vinovăției lor, în legătură cu munca lor.
În acest context, cererea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SA B, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, admitere acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că pârâții și au avut calitatea de gestionari la Secția de Comercializare produse petroliere din B M, iar cu ocazia inventarierii pe intervalul martie -noiembrie 2005, s-au constatat lipsuri în gestiune în valoare totală de 13251 lei.
Pentru a stabili care este valoarea de imputat, unitatea a ținut seama de consumurile tehnologice maxime, așa cum au fost stabilite prin Ordinul nr.33 din 23.01.2004.
Arată că a solicitat obligarea pârâților la plata sumei totale de 13.251 lei cu respectarea prevederilor art.26-27 din Legea nr.22 din 1 noiembrie 1060 privind angajarea gestionarilor, proporțional cu timpul efectiv lucrat și veniturile realizate de cei doi gestionari.
S-a dispus în cauză efectuarea a două expertize, care însă nu au reușit să clarifice sub toate aspectele care sunt pierderile reale la toate sortimentele de produs petrolier gestionat, care este actul normativ în baza căruia se stabilesc pierderile, așa încât datele cuprinse în expertiză să poată fi verificate.
Apreciază că instanța de judecată nu a cercetat comparativ aspectele desprinse din lucrările de expertiză și nici nu a făcut aprecieri în acest sens decât la modul general, fără să observe că experții au ajuns la concluzii total diferite când au analizat diferențele în minus în baza Ordinului nr.33/2004.
Pârâții și, prin întâmpinarea de la 9-12, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator decurge, conform art. 270 Codul muncii, din producerea unei pagube materiale, care este condiția principală pentru antrenarea răspunderii juridice.
Prejudiciul trebuie să fie real și cert pentru putea da naștere răspunderii patrimoniale, ceea ce are semnificația că evaluarea pagubei și, prin urmare întinderea despăgubirii trebuie să fie stabilite pe baza unor date economice concrete, precum și că determinarea întinderii implică cuantificarea bănească prejudiciului, fiind imperios necesar ca din actele de constatare pagubei să rezulte clar întinderea pagubei.
Sub acest aspect, Curtea observă că Ordinul nr.33/2004 în temeiul căruia reclamanta calculat prejudiciul fost abrogat anterior perioadei în discuție prin Ordinul nr. 615/2004 emis de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce pune sub semnul întrebării legalitatea acestui mod de calcul.
De asemenea, contrar afirmațiilor recurentei, Ordinul MF nr. 1753/2004 stabilește prin punctul 50.2 că "în cadrul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsuri împotriva acestora la valoarea de înlocuire", care este definită ca fiind "costul de achiziție al unui bun similar", așadar nu preț cu amănuntul al produselor petroliere constatate lipsă la inventar.
Se constată astfel de către instanța de recurs că evaluarea prejudiciului nu s-a realizat pe baza criteriilor legale, menționate anterior, fiind criticabilă modalitatea de calcul la care recurs reclamanta.
De asemenea, certitudinea prejudiciului este infirmată de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuate în cauză, din care rezultă că pierderile de carburanți evidențiate prin inventar reprezintă pierderi normale aferente stării tehnice necorespunzătoare a depozitului B, factori care contribuie la înregistrarea unor pierderi și care se adaugă scăzămintelor produse în timpul depozitării, manipulării, distribuției și transportului produselor petroliere (art. 1 din Ordinul nr. 1654/2004), datorate proprietăților fizico-chimice ale acestor produse.
Astfel, Curtea reține că nu este îndeplinită nici condiția caracterului cert al prejudiciului, neputând fi stabilită dincolo de orice îndoială măsura în care pierderile reprezintă scăzăminte acceptate legal sau se datorează stării tehnice necorespunzătoare depozitului, ceea ce împiedică stabilirea întinderii pagubei.
Prin urmare, Curtea are în vedere că nu s-a probat producerea unui prejudiciu cert și real; chiar în ipoteza în care ar fi acceptat modul de calcul prezentat de reclamantă, prezumția de răspundere gestionarului pentru lipsurile constatate este înlăturată, conform art. 270 alin. 2 Codul muncii, deoarece pierderile se încadrează, în riscul normal al serviciului; după cum s-a concluzionat prin raporturile de expertiză.
Recurenta mai arată că s-a dispus în cauză efectuarea a două expertize, care însă nu au reușit să clarifice sub toate aspectele care sunt pierderile reale la toate sortimentele de produs petrolier gestionat, care este actul normativ în baza căruia se stabilesc pierderile, așa încât datele cuprinse în expertiză să poată fi verificate. Apreciază că instanța de judecată nu a cercetat comparativ aspectele desprinse din lucrările de expertiză și nici nu a făcut aprecieri în acest sens decât la modul general, fără să observe că experții au ajuns la concluzii total diferite când au analizat diferențele în minus în baza Ordinului nr.33/2004.
Curtea reține că prima instanță a analizat toate probele administrate în cauză și a reținut starea de fapt care rezultă din toate probele care se coroborează între ele iar nicidecum nu a făcut aprecieri generice.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei, care în temeiul art.274 Cod proc.civ. va fi obligată la plata către pârâți cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.200 lei, reprezentând onorariu de avocat și contravaloare transport ( 17-20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 502 din 15.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților și suma de 2.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 17.07.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
