Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- -revizuire-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1594

Ședința publică de la 30 Martie 2009

Completul compus din

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu

- - - - JUDECĂTOR 3: Marian

- - judecător

Grefier

****************

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei nr.9022/ 09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru revizuenta, lipsind intimata - SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța, pune în discuția părților tardivitatea cererii de revizuire.

Avocat, pentru revizuenta, susține că cererea de revizuire este formulată în termenul prevăzut de lege, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și arată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată la fond, decât onorariu de avocat.

CURTEA

Asupra cererii de revizuire de față;

Prin decizia civila nr. 9022/ 09 oct. 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-a fost admis recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 458 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, modificată în totalitate sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 17.216,54 lei RON, reprezentând prejudiciu adus pârâtei și la 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că prin sentința nr. 458 din 21 februarie 2008 Tribunalul Dolj, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL C, împotriva pârâtei.

Instanța de fond a reținut că în baza contractului de muncă înregistrat sub nr. 42260/9.12.2003 pârâta a exercitat funcția de director economic până la data de 17.02.2007 când, in baza deciziei nr. 12 raporturile de muncă au încetat din motive imputabile salariatei.

Decizia nr. 12 /17.02.2007 privind desfacerea contractului de muncă a fost anulată de către Tribunalul Dolj in dosarul nr-.

Pe perioada exercitării funcției pârâta a avut ca atribuții principale de serviciu organizarea activității Departamentului Financiar Contabil, gestionarea actelor contabile și supervizarea activității persoanelor din cadrul Departamentului Financiar Contabil.

Ca atribuții și responsabilități specifice funcției pârâta trebuia să se conformeze dispozițiilor Capitolului II art. 10 din Legea 82/1991.

In conformitate cu auditul efectuat de - SRL C și cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil s-a constatat că există în evidenta contabilă pe perioada gestionată de pârâtă neconformități in privința unor înregistrări contabile cu implicații fiscale și patrimoniale asupra impozitului pe profit declarat la organele fiscale și cel înregistrat in evidenta contabilă, societatea urmând să plătească suma de 15203 lei, reprezentând penalități și majorări de întârziere.

In conformitate cu aceleași documente de auditare a contabilității societății societatea a plătit suma de 2013,54 lei ca urmare a înregistrării eronate pe cheltuieli a sumei de -,9 lei in luna august 2005 fără documente justificative.

Pârâta a stornat operațiunea expusă mai sus in luna decembrie 2005 pentru a intra in legalitate, fără efect insă asupra penalităților și majorărilor suportate deja de societate conform legii.

Instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, deoarece a constatat nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 270. cu privire la răspunderea patrimonială, pentru următoarele considerente:

uma dedusă judecatii ca si prejudiciu nu a fost insusită de pârâtă sau transmisa de aceasta in folosul altei persoane, ci, dimpotriva, ea reprezinta un impozit datorat de drept de către reclamanta statului, in virtutea si in temeiul legislatiei fiscale, iar acest impozit nu are ca si consecinta o paguba in patrimoniul societatii reclamante, ci dimpotriva reprezinta a obligatia stabilită de drept in sarcina oricarei persoane producatoare de venituri, asa incât nu pârâta este cea care poate fi obligată la plata impozitului datorat de societatea reclamanta statului, deoarece aceasta a facut venituri, iar acesti bani la care se face referire au stat la dispozitia si in patrimoniul reclamantei.

u au fost indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale, deoarece prejudiciul nu este efectiv, real si nu este cauzat societatii reclamantei, deoarece impozitele si taxele sunt datorate de drept si nu constitute prejudiciu in patrimoniul persoanei producatoare de venituri.

aca au existat anumite situatii ce au determinat calculul unui impozit, aceasta s-a datorat documentelor contabile puse la dispozitia pârâtei de catre societate si nu altei împrejurări.

Mai mult in conditiile art. 269. salariatii nu răspund patrimonial de pagubele care se încadreaza in riscurile normale ale serviciului.Ori, in spetă reclamanta vorbeste de inregistrări contabile care sunt de natura stornării, operatiune legală, însusită de legea contabilitătii, folosita frecvent in practica contabila ce are ca efect regularizarea anumitor operatiuni si care se incadreaza in riscul normal al serviciului.

Pentru ca prejudiciul să fie cert, el trebuie ca efectiv să rezulte dintr-
acțiune a pârâtei cu scopul de a prejudicia efectiv societatea reclamantă, fie prin însușirea banilor, fie prin ascunderea anumitor încasări sau dirijarea anumitor plăti in folosul altor persoane, ori in cazul de fată nu există asemenea situație, ceea ce face ca prejudiciul să nu existe.

Din raportul de inspecție fiscală (fila 158) rezultă că in anul 2004 societatea reclamantă a înregistrat o pierdere contabilă de 233.223 RON reprezentând dobânzi la creditele in cuantum de 400.339 RON cu o dobândă de 22 % pe an, creditul fiind folosit de societate pentru crearea de stocuri de materii prime pentru desfășurarea procesului de producție in anul 2004.

In anul 2005 s-a trecut pe costuri in luna dec. 2005 suma de 943.424 RON fără documente justificative, fapt ce a condus la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 150.947 lei.

In anul 2007 societatea a depus declarații rectificative pentru impozitul pe profit recalculat pentru anul 2005.

Din aceste date relevate de raportul de inspecție fiscală, instanța concluzionează că aceste sume pe care societatea le datora si care au fost plătite cu întârziere, s-au aflat la dispoziția unității, asemănător unui credit, la care, in loc de plata de dobânzi, unitatea a plătit penalități de întârziere.

Faptul că pârâta se face vinovată de închiderea eronată a cheltuielilor, in speță contul 628 prin contul 121-Profit si pierdere-în sumă de -,03 lei, cât si completarea eronată a formularului 20-Contul de profit si pierdere la 31.12.2006 si a declarației 101 privind impozitul pe profit pe anul 2005, aceasta ar putea constitui eventual o abatere disciplinară, insă nu poate antrena răspunderea patrimonială in condițiile lipsei dovezii certitudinii prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta -. SRL C, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea.

Recurenta a arătat că prejudiciul a fost dovedit și este reprezentat de plata penalităților de întârziere către bugetul de stat de către societatea recurentă, ca urmare a faptului că intimata pârâtă a efectuat în calitate de director economic încheierea eronată a cheltuielilor, în speță contul 628 prin contul 121.

Dacă înregistrările contabile erau corecte, societatea nu era prejudiciată cu sume impuse de organele fiscale.

S-a precizat de către recurentă faptul că în mod greșit reține instanța de fond lipsa de culpă a intimatei, în condițiile în care pe linie contabilă conducerea societății era reprezentată chiar de directorul economic, în persoana intimatei pârâte care este în culpă cu privire la modul de evidențiere contabilă.

Recursul a fost apreciat ca fondat de instanța de recurs, care a reținut că din analiza prevederilor art. 27o alin. 1 Codul muncii, rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală al salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului. . cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială.

În cauza de față, intimata pârâtă a îndeplinit funcția de director economic până la 17.02.2007. În perioada exercitării funcției de director economic intimata a avut ca atribuții principale de serviciu organizarea activității departamentului financiar contabil, gestionarea actelor contabile și supervizarea activității persoanelor din cadrul departamentului financiar contabil.

Din adresa emisă de -. SRL C, rezultă că urmare a revizuirii documentelor de lucru în legătură cu auditul de conformitate efectuat de această societate pentru situațiile financiare ale -. SRL C, s-a constatat că există neconformități în ceea ce privește unele înregistrări contabile cu implicații asupra impozitului pe profit declarat ți înregistrat în anul 2005. Din anexa 1 la această adresă ( fila 8 fond) rezultă că înregistrările neconforme se referă la contul 628, fără indicarea documentului. În loc ca după stornare să revină și la modul de închidere al contului 628 tot prin stornare, în corelație cu contul 121,societatea a efectuat operațiunea părin înregistrare în negru, denaturând rezultatul.

De asemenea, din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară ( fila 14 fond) rezultă că s-a constatat că există neconformități în ceea ce privește rulajele veniturilor și cheltuielilor înregistrate în clasele 6 și 7 și rulajele din contul 121. Aceste neconformități au general preluarea greșită a sumelor reprezentând venituri și cheltuieli în declarația 101 privind impozitul pe profit.

De asemenea, din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert în fața instanței de fond, rezultă că operațiunea generatoare de prejudiciu în patrimoniul -. SRL o constituie închiderea eronată a cheltuielilor, în speță, contul 628 prin contul 121, cât și completarea eronată a formularului 20 "Contul de profit și pierdere" și a Declarației 101 privind impozitul pe profit pe anul 2005. Expertul concluzionează că prejudiciul constă în obligarea societății la plata majorărilor de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit.

În suplimentul la acest raport de expertiză (fila 106 fond), expertul concluzionează că majorările pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit constituie prejudiciul efectiv, confirmat de organul fiscal.

Prin urmare, este dovedită existența prejudiciului în patrimoniul societății recurente. În mod eronat s-a concluzionat de către instanța de fond faptul că nu există prejudiciul și că suma dedusă judecății ar reprezenta impozit pe profit datorate de drept de către societate statului, în condițiile în care astfel cum s-a arătat, urmare a înregistrărilor contabile eronate, societatea a fost obligată la plata unor majorări de întârziere pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit.

Intimata pârâtă ca director economic gestiona actele contabile și superviza activitatea persoanele din cadrul departamentului financiar contabil.

De asemenea, în mod eronat apreciază instanța de fond că în cauză se aplică riscul normal al serviciului. Pentru a deveni aplicabile prevederile art. 270 alin. 2. muncii privind riscul normal al riscului este necesar să se constate că pierderile s-au produs efectiv și nu sunt determinate de vinovăția salariatului. Instanța supremă a statuat că în ipoteza în care ele sunt cauzate cu încălcarea cu vinovăție a disciplinei financiar contabile, ele vor fi imputabile.

Față de această situație, Curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale prev, de art.271 alin. 1 Codul muncii, astfel că s-a admis recursul, s-a modificat sentința în sensul că s-a admis acțiunea.

A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 17.216,54 lei RON reprezentând majorări de întârziere, astfel cum au fost recunoscute de recurentă în motivele de recurs și la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentat de plata onorariului de expert.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâta în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.2 civ. în sensul că instanța de recurs, judecând cauza în fond a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, deși nu a fost investită cu o astfel de cerere.

Totodată, revizuenta arată că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs că reclamanta ar fi făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale deoarece din înscrisurile de la dosar rezultă că înregistrările contabile au fost făcute în baza documentelor puse la dispoziție de unitatea reclamantă, iar din raportul de expertiză rezultă că unitatea datorează impozite și penalități.

Curtea, analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct 2 - acesta fiind temeiul juridic invocat de revizuentă, constată că aceasta a fost depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin.1 pct.1 civ.

Astfel, termenul de revizuire este de o lună și acesta se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct 2, pentru situația când hotărârea a fost dată de instanța de recurs după evocarea fondului- cum este cazul în speța de față -, de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Din examinarea datelor furnizate de dosarul cauzei rezultă că hotărârea din recurs a fost pronunțată la data de 09.10.2008 iar cererea de revizuire a fost primită la instanță la data de 12 11 2008 deci cu depășirea termenului de o lună, calculat conform dispozițiilor art. 101 alin.3 Cod procedură civilă.

De altfel și pe fondul cererii de revizuire Curtea constată că aceasta este nefondată, în raport de faptul că, soluționând cauza în fond, instanța de recurs în mod legal, admițând acțiunea reclamantei a obligat-o pe pârâtă la cheltuieli de judecată, astfel cum s-a solicitat cu ocazia dezbaterilor din recurs - a se vedea în acest sens practicaua încheierii de ședință de la 09 oct. 2008 în care sunt consemnate concluziile părților-, nefiind fondate deci susținerile revizuentei cu privire la pronunțarea "plus petita"în recurs, iar în ceea ce privește constatarea greșită de către instanța de recurs a îndeplinirii dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea patrimonială,acest motiv excede dispozițiilor de procedură civilă referitoare la revizuirea hotărârilor,constituindu-se în veritabile "motive de recurs la recurs".

Față de prioritatea excepției de tardivitate constatată de C, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 324 alin.1 pct.1 civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei nr.9022/ 09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red. /4 mai 2009

04 Aprilie 2009

Președinte:Carmen Tomescu
Judecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Craiova