Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 16/2009
Ședința publică din 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta
împotriva sentinței civile nr.597/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă de av. pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată - -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar note scrise alături de un set de documente contabile, reprezentând fișa analitică a recurentei pe anul 2004, învederând că suma reprezentând avansuri spre decontare a fost recuperată de reclamanta intimată - De asemenea arată că la instanța de fond, prin încheierea din 7.02.20008 s-a pus în discuție necesitatea depunerii la dosar a unui mod de calcul a sumelor și a penalităților pretinse de reclamantă, dar aceasta nu a dat curs cerinței instanței.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat ori acte de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat sub două aspecte, respectiv în principal casarea cu trimitere a cauzei, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nedovedită.
Instanța, având în vedere actele dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta Dac hemat-o în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.836,0402 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că suma pretinsă reprezintă penalitățile de întârziere aferente debitului înregistrat de pârâtă în perioada 2003-2005 când a îndeplinit funcția de merceolog, calitate în care ridica în mod regulat bani de la casieria societății cu titlu de avansuri spre decontare. Se arată că plata acestor penalități de întârziere s-a stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr. 15/18.03.2005 întocmit de Curtea de Conturi
În drept se invocă art. 270. și art.998-999 Cod Civil.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că nu sunt aplicabile prevederile art. 270. întrucât reclamanta nu a înregistrat nici o pagubă din vină și în legătură cu munca sa, iar în contractul său de muncă și în fișa postului nu sunt prevăzute clauze prin care să se stabilească obligația sa de restituire a avansurilor primite într-un anumit termen și nici penalității de întârziere.
Se invocă și îmbogățirea fără just temei a reclamantei, care nu poate justifica perceperea sumei solicitate prin acțiune de un contraserviciu, nu justifică o obligație de reținere la sursă și nu atrage vreo obligație de plată a acesteia față de stat, pentru aop utea constitui într-un prejudiciu conform art.998-999.
Totodată, pârâta a depus cerere reconvențională solicitând obligarea pârâtei reconvenționale - - D să-i plătească suma de 5369 lei, reactualizată cu rata inflației, începând cu data de 01.02.2006 până la data plății efective, reprezentând contravaloarea ajutorului de concediere prev. de art. 37 din M la nivel de unitate.
Prin sentința civilă nr. 597/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta D în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.836, 0402 lei, reprezentând penalității de întârziere.
S-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta reclamanta reconvențională împotriva pârâtei reconvenționale D; s-a dispus formarea unui dosar separat, cu termen de judecată fixat la data de 29.05.2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut incidența art. 270. față de probele dosarului din care rezultă că pârâta nu a restituit în termenul de 4 zile sumele ridicate de la casieria societății, înlăturându-se apărarea acesteia privind nestabilirea unui termen în acest sens prin contractul de muncă, cu motivarea că acest termen este stabilit de Decretul nr. 209/1976. S-a înlăturat, de asemenea, apărarea pârâtei vizând îmbogățirea fără just temei, motivându-se faptul că pentru calculul penalităților pretinse există temei legal și anume. 209/1976- aplicabil pârâtei în calitatea sa de merceolog- și totodată, unitatea pe perioada în discuție a fost lipsită de niște sume de bani, pe care pârâta i-a restituit cu întârziere.
În baza art.120 și 165.Pr.civilă s-a disjuns cererea reconvențională formulată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâta, solicitând în principal casarea ei cu reținere spre judecare a fondului, în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că:
-a restituit toate avansurile primite de la societate, iar acțiunea are ca obiect doar plata de penalității pentru nerestituirea în termen, deși nu i-a fost stabilit vreodată de către societate un termen de restituire a sumelor; iar. nr. 209/1976 nu poate fi aplicat altor unității decât cele socialiste, desființate acum 19 ani;
- sumele solicitate nu sunt certe, lichide și exigibile; după cum rezultă din Ordonanța din 14.03.2006 dată în dosar nr.339/P/2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a restituit la încetarea contractului de muncă toate sumele primite în avans, iar sumele ridicate au fost folosite pentru achiziționarea mărfurilor necesare desfășurări activității intimatei, deci pentru îndeplinirea propriilor atribuții de serviciu.
-reclamanta nu a depus la dosar nici un act din care să rezulte că i-a fost produsă o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, iar în contractul său de muncă nu este cuprinsă vreo clauză prin care să se stabilească obligația sa de restituire a avansurilor primite într-un anumit termen și nici plata de penalități.
- invocă și îmbogățirea fără just temei a reclamantei, care nu poate justifica perceperea sumei solicitate prin acțiune de un contraserviciu, nu justifică o obligație de reținere la sursă și nu atrage vreo obligație de plată a acesteia față de stat, pentru aop utea constitui într-un prejudiciu conform art.998;
- invocă prescripția dreptului material la acțiune, întrucât din acțiune rezultă foarte neclar că ar fi existat debite din perioada 2003-2006, or acțiunea a fost introdusă doar în luna noiembrie 2007;
- pe fondul cauzei, acțiunea este neprobată; din dosar nereieșind deloc compunerea sumei la care a fost obligată, datele certe de primire a unor avansuri, datele la care trebuiau restituite, respectiv datele de la care începeau să curgă penalitățile și nici cuantumul acestora;
- nu i-a fost comunicat decât odată cu acțiunea introductiva de instanță raportul de inspecție fiscală nr. 10193/18.03.2005 pentru a fi avut posibilitatea să-l conteste;
- întreaga motivare a instanței de fond este telegrafică și echivocă și nu cercetează motivele de admitere a acțiunii, ci doar motivele de înlăturare a apărărilor sale;
- s-a disjuns acțiunea reconvențională fără a fi motivată, aceasta trebuind să fie judecată pe fond, fiind depusă în termenul legal.
În drept se invocă art. 304 pct.4,7,8, 9.pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata D se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, faptul că motivele invocate de recurentă sunt netemeinice, neplauzibile și nelegale, impunându-se menținerea sentinței tribunalului ca fiind justă, temeinică și legală; cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 pr.civilă, reține următoarele:
Recursul este fondat.
Principiul general, consacrat de Codul d e procedură civilă impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, pentru a se da posibilitatea instanței superioare de a exercita controlul judiciar. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Acest principiu își găsește statornicirea în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 261 pct.5 Pr.civilă.
În speță, prin hotărârea pronunțată prima instanță a obligat pârâta recurentă la plata sumei de sumei de 8.836,0402 lei, reprezentând penalității de întârziere, fără a arăta cum s-a ajuns la acest cuantum, modul de calcul al acestei sume și nici nu a administrat probe sub acest aspect. În contextul în care prin Încheierea din 07.02.2008 instanța a pus în vedere reclamantei, căreia îi revenea sarcina probei, în acest sens, să precizeze modalitatea de calcul a sumei solicitate, perioada și temeiul legal, pentru a putea fi cenzurat de către instanță, atât sub aspectul excepției prescripției dreptului material invocate de pârâtă, fiind vorba de debite cu scadență diferită pe perioada 2003-2005- acțiunea fiind introdusă la data de 14.11.2007-, cât și sub aspectul temeiniciei sumei solicitate se impune suplimentarea probațiunii, eventual cu proba științifică.
Pronunțarea hotărârii atacate, în lipsa administrării tuturor probelor necesare stabilirii adevărului, precum și fără arătarea motivelor și dovezilor, sub aspectul cuantumului obligației stabilite în sarcina debitoarei, echivalează cu necercetarea fondului, ceea ce justifică admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu art. 312 alin.1 rciv. coroborat cu art. 304 punct.7,9 pr.civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va administra probațiunea necesară și utilă determinării obligației și a întinderii corecte a acesteia, va cerceta cauza sub toate aspectele de procedură și de fond invocate de părți, în cele două faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - împotriva sent. nr. 597/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos. Nr- și în consecință:
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. AD
2 ex. 15.01.2009
Jud.fond-
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Alina Lodoabă, Ana Doriani
