Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1661/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1661/R-CM
Ședința publică din 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.965/CM din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 10 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.12.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 6.599,51 lei, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma inventarului efectuat în data de 18.09.2006 la Secția Mobilă 4 au fost constatate lipsuri în gestiune în sumă de 12.523,89 lei, reprezentând 16,9. cherestea și 2,491. elemente de îmbinare, iar vinovați de producerea pagubei au fost pârâtul, alături de alți trei salariați, aceștia din urmă luându-și angajamentul de a acoperi partea lor din prejudiciu. Reclamanta a mai susținut că pârâtul a avut funcția de șef Secție Mobilă 4, având în gestiune bunurile din această secție și a refuzat să plătească suma de 6.599,51 lei, cu toate că ceilalți salariați și-au recunoscut vina și au fost de acord să plătească eșalonat.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu se face vinovat de existența prejudiciului ce îi este imputat datorită faptului că la momentul preluării sectorului ce a fost alipit Secției Mobilă 4 nu s-a făcut niciun inventar și nici nu s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire. A mai arătat că ulterior alipirii s-au efectuat două inventarieri ce au avut drept urmare solicitarea de către conducerea unității a unor note explicative cu privire la pretinsul prejudiciu, iar cheresteaua considerată lipsă nu i-a intrat în gestiune și inventarul soldat cu lipsuri s-a făcut atât pe secția "Mobilă 4", cât și pe sectorul "", fără a se preciza de unde provine paguba.
Prin sentința civilă nr. 965/CM/1.06.2009, Tribunalul Argeșaa dmis acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 6599,51 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia, la care se va aplica dobânda legală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Pârâtul este angajatul reclamantei, în funcția de șef Secție "Mobilă 4". Deși la dosar nu s-a depus dovada expresă că acesta îndeplinește funcția de gestionar, date fiind atribuțiile acestuia, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 22/1969, respectiv angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art. 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol. În consecință, pârâtului i se aplică regulile aplicabile gestionarului.
Prin decizia nr. 381/29.08.2006 s-a decis de către conducerea unității ca în perioada 01.09.2006 - 09.09.2006 să se efectueze inventarierea gestiunii pârâtului. În urma acestei inventarieri s-a întocmit procesul-verbal nr. 19620/18.09.2006, potrivit căruia s-au constatat anumite lipsuri, respectiv 156,977. cherestea fag, 155,887. cherestea rășinoase și 164,107 elemente fag.
S-a considerat că producerea prejudiciului a avut la bază acțiunile sau inacțiunile salariaților, precum și ale pârâtului. Potrivit art. 271 alin. 2 din Codul muncii, i s-a calculat fiecăruia dintre cei patru salariați suma cu care trebuie să acopere prejudiciul.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 22/1969, ncălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz.
Art. 24 și 25 din același act normativ prevăd că ngajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, iar gestionarul răspunde integral față de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Pentru instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța de fond a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, s-a reținut că trebuie să existe o pagubă materială adusă angajatorului. Condiția este îndeplinită, lipsurile fiind cele consemnate în procesul-verbal nr. 19620/18.09.2006.
În al doilea rând, trebuie ca paguba produsă de angajat să aibă legătură cu munca pe care acesta o prestează în cadrul angajatorului. Tribunalul a apreciat că și această condiție este îndeplinită din moment ce art. 24 și art. 25 din Legea nr. 22/1969 prevăd că ngajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, iar gestionarul răspunde integral față de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Pentru argumentele expuse, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, așa încât a admis acțiunea reclamantei, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 6599,51 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia.
Potrivit nr.OG 9/2000, și solicitarea reclamantei privind acordarea dobânzii legale aferente sumei 6599,51 lei a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 23, 24, 25 și 31 din Legea nr. 22/1969 la stabilirea calității de gestionar a pârâtului.
Potrivit funcției de șef al Secției Mobilă 4 pârâtul avea ca atribuții prelucrarea și transformarea materiei prime și a semifabricatelor primite de la alte secții în produs finit - mobilier.
Prin urmare, nu primea "în gestiune" bunuri în vederea păstrării și transmiterii lor în aceeași stare către alte persoane.
Bunurile primite de pârât intrau în producție și sufereau prin procesele tehnologice transformări.
Prin prelucrarea materialului lemnos apăreau pierderi tehnologice care nu îi pot fi imputate.
Rezultă că în mod greșit s-a reținut că pârâtul avea calitatea de gestionar.
- Aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 279 Codul muncii, s-a făcut și la examinarea îndeplinirii condițiilor necesare antrenării răspunderii patrimoniale a salariatului, susține recurentul-pârât.
Sarcina probei întrunirii acestor condiții revine angajatorului.
Nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Simplul fapt consemnat în procesul-verbal de inventariere nr. 19620/18.09.2006 că față de consumurile normate de materiale, la unele produse s-a consumat mai mult, iar la altele mai puțin material lemnos dovedește că normele de consum nu țin seama de procesul de producție real, de starea utilajelor sau pur și simplu nu sunt corect stabilite.
În secția condusă de pârât a fost inclus un alt sector în care se prelucra tot material lemnos, cherestea. Diferențele pot fi generate de stocurile de cherestea și de materialele prelucrate din acest sector.
- În fine, se critică sentința în privința stabilirii cuantumului despăgubirilor. Deși se consideră că lipsește din gestiunea pârâtului o cantitate de materie primă, prejudiciul se calculează raportat la salariu.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Apărările intimatei-reclamante sunt următoarele:
Chiar dacă recurentul-pârât nu a avut funcția de gestionar, date fiind atribuțiile sale de șef Secție Mobilă IV, instanța de fond a apreciat în mod corect că în speță sunt incidente prevederile art. 23-25 și 31 din Legea nr. 22/1969.
Din notele explicative ale salariaților rezultă că gestiunea secției Mobilă IV, al cărei șef era pârâtul, era prost organizată: nu se eliberau la timp fișe limită, nu se înregistrau la timp consumurile, piesele de schimb se fabricau fără note de consum, nu s-au făcut determinări de încadrare în consumuri.
Potrivit fișei postului, șeful de secție răspunde de respectarea consumurilor normate de materii prime, materiale, propune măsuri de îmbunătățire a acestora.
Pârâtul nu a întocmit referate prin care să anunțe că existau probleme de încadrare în consumuri și să specifice care era coeficientul real de pierdere în urma prelucrării.
În nota explicativă din 18.09.2006, legat de persoanele responsabile de cantitatea de cherestea lipsă nu dă niciun răspuns, tăcerea echivalând cu recunoașterea vinovăției.
În nota explicativă din 29.05.2006 recunoaște că se face vinovat, alături de alte persoane, de lipsurile constatate cu privire la cantitatea de cherestea și alte materiale.
Mai mult, susține intimata-reclamantă, fiind citat la instanța de fond cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, nu a răspuns solicitării.
Potrivit art. 225 Cod procedură civilă, instanța poate socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Din probele administrate a rezultat fără niciun dubiu culpa recurentului-pârât în producerea prejudiciului, implicit obligația de a acoperi partea de prejudiciu care îi revine, instanța de fond apreciind în mod corect aceste aspecte.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
S-a reținut la judecata în primă instanță că prin procesul-verbal de inventariere nr. 19620/18.09.2006 s-au constatat lipsuri de 156,977. cherestea fag, 155,887. cherestea rășinoase și 164,107 elemente fag.
Inventarierea a vizat Secția Mobilă IV din cadrul "" condusă de pârât.
S-a arătat în motivarea sentinței că s-a considerat de către conducerea unității că lipsurile au avut la bază acțiunile sau inacțiunile mai multor salariați, printre care și pârâtul.
Tribunalul a apreciat că pentru partea ce îi revine din prejudiciu, fiecare dintre acești salariați răspunde material potrivit Codului muncii și Legii nr. 22/1969, mai mult gestionarul, cum este pârâtul, răspunde integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Precizând în prealabil că răspunderea salariaților pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor este potrivit Codului munciio răspundere patrimonială, care nu poate fi stabilită unilateral de către angajator, observăm că în analiza condițiilor necesare antrenării acestei răspunderi au fost omise următoarele aspecte:
- Dată fiind funcția de șef de secție a pârâtului și pretinsa implicare a mai multor salariați ai acestei secții în producerea prejudiciului, nu s-a lămurit dacă pe secția respectivă era încadrat gestionar pentru materia primă primită spre prelucrare și pentru produsele finite, dacă în activitatea acestuia sau a celorlalți salariați au existat nereguli care să fi determinat lipsurile de cherestea și în ce măsură, prin atribuțiile de coordonare, control și îndrumare pe care le are un șef de secție, acesta a urmărit și a încercat evitarea sau reducerea limitelor prejudiciului.
- În condițiile în care sunt încadrate în secție persoane cu atribuții stricte de gestionare a materiei prime primite spre prelucrare și a produselor finite, nu s-a lămurit dacă este posibilă aplicarea prezumției de culpă pentru lipsurile în gestiune și față de șeful de secție.
- Aspectul are relevanță și în privința regimului probelor, respectiv al sarcinii probei. În condițiile în care prin actul de inventariere se face trimitere la norme de consum, iar din susținerile părților rezultă că materialul lemnos suportă transformări în mai multe secții, că au fost inventariate atât materia primă, cât și produsul semifabricat și cel finit, era necesar a se lămuri care era norma de consum pe comenzile primite spre executare, care erau depășirile și motivele acestor depășiri la comenzile realizate, spre a se stabili în ce consta fapta ilicită a pârâtului și existența legăturii de cauzalitate a acesteia cu eventualul prejudiciu.
Pentru examinarea acestor aspecte legate de existența prejudiciului, fapta ilicită a salariatului și legătura de cauzalitate a acesteia cu prejudiciul este necesară administrarea expertizei contabile judiciare pe baza înscrisurilor aflate la dosar și în contabilitatea unității.
Numai după analiza acestor probleme cu privire la care nu există acordul părților, se poate concluziona în ce măsură sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale conform art. 270 Codul muncii și măsura în care salariatul este obligat să repare prejudiciul, instanța având îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (5) precum și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. (3), teza a doua Cod procedură civilă curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât G, domiciliat în P, str. - -,. 2,. A,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr. 965/CM din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta "", cu sediul în P, str. - - nr. 2-4, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./18.11.2009
Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
