Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta EURO TRANS, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială, împotriva sentinței civile nr.948/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta reclamantă EURO TRANS și avocat pentru intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentei reclamante depune la dosar certificat de grefă prin care se atestă că pe rolul Tribunalului Sibiu se află dosarul nr- având ca obiect contestație decizie concediere, întâmpinare, concluzii scrise, decizia nr.75/2008, declarații de martor și interogatoriu. Mandatarul intimatului pârât depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentei reclamante solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța de la dosar.
Mandatarul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta Euro Trans în contradictoriu cu pârâtul s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1665 euro, în sumă actualizată până la data plății, cu titlu de c/valoare prejudiciu produs din culpa exclusivă a acestuia precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
In motivare arată că din data de 01.10.2007 a fost angajatul societății în funcția de șofer, efectuând deplasări pe rute internaționale conf. comenzilor primite, cele mai frecvente fiind în Germania.
Susține că pentru verificarea orarului de deplasare pe aceste rute și a orelor de repaus, trebuia să pună la dispoziția societății diagramele care ar fi confirmat respectarea normelor europene în acest sens. Arată că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație și pentru a nu i se aplica sancțiuni contravenționale de către organele de control, a solicitat să i se elibereze un document denumit certificat de desfășurare a activității în conformitate cu regulamentul nr.561/2006.
Normele europene impuneau ca șoferul să prezinte autorităților din țările tranzitate diagramele pe o perioadă de 28 zile anterior controlului, însă la plecarea într-o cursă în decursul lunii aprilie 2008 pârâtul a solicitat certificatul menționat prin care se atesta faptul că în perioada 7.03. - 5.04.2008 ar fi fost în concediu de odihnă, pentru a suplini lipsa diagramelor și pentru a evita o eventuală sancționare a sa.
Certificatul eliberat a fost semnat și de pârât. La întoarcerea din cursă la data de 10.04.2008 a fost oprit de echipa Oficiului vamal și fiscal din, care a percheziționat cabina șoferului și a găsit diagramele pe perioada 13.03 - 17.03.2008 și pe baza declarației pârâtului că societatea a greșit datele din certificatul eliberat, a fost sancționată societatea în locul pârâtului.
Recunoaște că acel certificat nu corespundea realității și arată că în lipsa acestuia pârâtul nu ar fi putut efectuat cursa în condiții de legalitate.
Consideră că în împrejurările descrise pârâtul se afla în culpă, întrucât nu a deținut și prezentat diagramele care i-au fost solicitate expres, că nu le-a prezentat nici în momentul controlului și a dat declarații împotriva societății, deși, certificatul a fost eliberat în folosul exclusiv al pârâtului și la solicitarea acestuia, cu toate că știa că are la bord diagramele pentru o anumită perioadă.
Mai arată că prin declarația dată la întoarcere, prin care se obliga să restituie c/val. amenzii, pârâtul își recunoaște vinovăția, dar nu și- îndeplinit angajamentul, deși a fost pus în întârziere printr- notificare trimisă prin executor judecătoresc.
In drept invocă dispozițiile art. 270 Codul muncii.
In probațiune depune înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâtul s-a opus admiterii acțiunii pe considerentul că efectuarea curselor era impusă de patronul societății, iar pentru situația în care
l-ar fi oprit în trafic organele de control abilitate, i se înmânau la plecarea în cursă acte doveditoare că nu ar fi condus autocamionul în perioada anterioară. Mai mult, a fost forțat sub amenințări să dea declarație că se obligă să plătească amenda.
Prin sentința civilă nr.948/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta Euro Trans Sibiu împotriva pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul, angajat ca șofer la societatea reclamantă, a fost oprit în Ungaria, iar unitatea angajatoare amendată cu 400.000 forinți, prin decizia nr.50911/10.04.2008 pentru încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr.561/2006, constând în lipsa documentelor privind perioadele de muncă și de odihnă zilnice și lunare pe 28 zile anterioare.
S-a mai arătat că potrivit acestui regulament, unitatea era obligată să elibereze șoferilor la plecarea în cursă un "certificat de desfășurare a activității" pentru a suplini lipsa diagramelor.
În situația de față aceste certificat conținea "nereguli", confirmate de societate, peste care însă totuși a trecut, eliberându-l în vederea suplinirii diagramelor.
S-a apreciat că în virtutea raportului de subordonare, pârâtul nu a fost în măsură să refuze plecarea în cursă, transportul fiind efectuat în primul rând în interesul societății și în plan secund în interesul șoferului de a obține diurnă.
În concluzie, s-a considerat că vina pentru deficiențele constatate la controlul efectuat de autoritățile ungare aparține reclamantei și nu pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând în principal admiterea acestuia, casarea hotărârii în temeiul art.304 pct.5 Cod pr.civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât la termenul de judecată din 30.09.2008, instanța a procedat la judecarea cauzei, deși procedura de citare cu părțile nu era îndeplinită corespunzător.
În secundar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că pentru termenul de judecată din 30.09.2008, procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, instanța încălcând dispozițiile art.107 Cod pr.civilă. Totodată, susține că s-au încălcat și dispozițiile art.129 Cod pr.civilă în ceea ce privește principiul contradictorialității dezbaterilor, cât și al dreptului la apărare, aspecte ce atrag nulitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei susține că exclusiv șoferul era obligat să respecte perioadele de repaos zilnic și săptămânal impuse de Regulamentul nr.561/2006 și să dovedească acest fapt în baza diagramelor care există la bordul fiecărui autovehicul.
Deși i s-a solicitat să facă dovada existenței diagramelor pentru 28 zile anterioare plecării în curse, pârâtul nu s-a conformat, nici chiar în momentul judecării cauzei la instanța de fond.
În mod greșit, se susține, instanța de fond a reținut că certificatul de desfășurare a activității în conformitate cu Regulamentul nr.561/2006 se eliberează tuturor șoferilor la plecarea în cursă pentru anu li se aplica sancțiuni, când în realitate acest document nu se eliberează din oficiu, ci la cererea expresă a conducătorului auto și cu confirmarea de către acesta a celor consemnate. Faptul că intimatul nu a putut prezenta diagramele, arată că se datora tocmai nerespectării de către acesta a timpilor de condus și de repaus obligatorii.
Apreciază că o cursă se efectuează în condiții de legalitate, din punctul de vedere al societății de transport, chiar și în condițiile în care nu i se eliberează conducătorului un astfel de certificat, angajatorul nefiind ținut de eliberarea certificatului pentru a putea dispune efectuarea unei curse.
Totodată, consideră că era în interesul intimatului de a pleca în cursă, întrucât de fiecare dată primea diurnă de deplasare.
Răspunderea angajatului trebuie astfel antrenată, se susține, întrucât nu a respectat nici prevederile din contractul de muncă și nici din Regulamentul de desfășurare a activității.
În drept invocă art.270 Codul muncii, art.107, 129, 299 și urm. și 274 Cod pr.civilă.
Intimatul a formulat și depus concluzii scrise (42-43) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.
Cu cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu raportat la dispozițiile art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod pr.civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
În baza art.270 Codul muncii:
"(1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."
În speța de față, prejudiciul ce se dorește a fi recuperat de la pârât rezidă dintr-o amendă aplicată societății de autoritățile vamale și fiscale ungare, în cuantum de 1.665 Euro.
Astfel se reține că prin Decizia nr.50911/10.04.2008, Autoritatea Principală Vamală și Fiscală a aplicat Euro Trans Sibiu, în baza decretelor modificate ale 3821/85/ și 2135/98/ privind armonizarea normelor sociale legate de transportul rutier, precum și a normelor incluse în decretul nr.561/2006/EK privind anularea decretului comisiei 3820/85/, o amendă de 400.000 forinți, pentru lipsa documentelor privind perioadele de muncă și de odihnă zilnice și lunare (decretul comisiei 3821/85/ art.15 alin.(7)).
În motivarea deciziei s-a făcut mențiune că, urmare a opririi în trafic a mașinii aparținând societății recurente, condusă de angajatul acesteia, pârâtul, s-a constatat încălcarea în circulația internațională, respectiv pe teritoriul Ungariei, a reglementărilor privind armonizarea normelor sociale legate de transportul rutier, constatându-se lipsa documentelor privind perioadele de muncă și de odihnă zilnice și lunare pe 28 zile anterioare. Într-o cutie din cabina șoferului au fost găsite diagramele din zilele de 13.03.2008 - 17.03.2008, zile în care șoferul a condus și în aceste condiții nu a fost acceptată adeverința de concediu pentru perioada 7.03. - 5.04.2008 prezentată de acesta.
Coroborând starea de fapt descrisă cu normele de drept aplicabile speței, sunt a se reține următoarele:
Pe lângă considerentele avute în vedere la pronunțarea sentinței atacate de către instanța de fond, în mod corect, în sensul că încă de la întocmirea documentului eliberat șoferului la plecarea în cursă, societatea a cunoscut că datele înscrise în acesta nu corespundeau realității, mai trebuie menționat că pe lângă faptul că s-a reținut invocarea propriei culpe, mai există un element determinant care înlătură răspunderea angajatului în situația de față, și anume lipsa de diligență a societății care la momentul aplicării amenzii prin actul emis de autoritățile ungare, amendă aplicată strict în sarcina sa și nu a șoferului, nu a depus diligențe în sensul de a se exonera de această plată, neatacând actul de sancționare despre care am vorbit.
Ori, lipsa sa de minimă diligență nu poate transfera răspunderea pur și simplu în sarcina angajatului, chiar și în situația în care printre altele, amenda s-a aplicat avându-se în vedere declarațiile acestuia.
Vinovăția, unul dintre elementele esențiale ale antrenării răspunderii patrimoniale, alături de faptă, prejudiciu, raport de cauzalitate între cele două și calitatea de angajat, trebuia dovedită potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii ca revenind pârâtului, însă acest lucru nu s-a realizat de angajator.
Din decizia de aplicare a sancțiunii rezultă fără echivoc culpa societății recurente față de nerespectarea normelor internaționale referitoare la transportul rutier și nu a șoferului, așa încât, în lipsa unor probe care să dovedească contrariul, respectiv vinovăția angajatului, răspunderea sa patrimonială nu poate fi antrenată.
În acest condiții, criticile aduse hotărârii în sensul că, în calitate de conducător auto, pârâtul avea obligația să respecte perioadele de repaus zilnic și săptămânal impuse de regulament și că în decizia autorităților ungare se menționează că șoferul a fost cel care a încălcat decretul nr.561/2006/EK, sunt fără relevanță câtă vreme amenda a fost aplicată direct societății, iar aceasta nu a contestat-o, deci se prezumă că și-a asumat culpa.
Se mai susține că la plecarea în cursă pârâtul nu a putut prezenta diagramele și aceasta pentru că nu respectase timpii de repaus obligatorii impuși de lege, numai că în această situație recurenta ar fi avut la îndemână alte pârghii legale pentru a-l determina pe conducătorul auto să-și desfășoare activitatea în condiții de legalitate și nu să elibereze un document neconform cu realitatea pentru a acoperi o deficiență printr-o altă deficiență.
Procedând în acest fel a înțeles să-și asume un risc care ulterior s-a și produs prin aplicarea amenzii.
Aspectele legate de interesul pe care îl avea pârâtul în efectuarea cursei prin primirea ulterior a unei diurne, de asemenea nu este un element de natură a atrage răspunderea sa. Într-un raport de muncă acest "interes" există cumulativ pentru ambele părți, angajatorul desfășurându-și prin prepușii săi relațiile comerciale, iar aceștia primesc în schimb remunerația, astfel cum aceasta a fost negociată la încheierea contractului individual de muncă.
Se face vorbire apoi despre o declarație sub semnătură privată (posibil înscrisul depus la dosarul de fond la fila 15) prin care pârâtul s-ar fi obligat să returneze în 30 zile amenda, însă se observă din analiza acestui înscris că nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv nu rezultă persoana de la care emană pentru a se putea califica natura lui, și consecințele juridice pe care le-ar fi putut produce.
Nulitatea hotărârii atacate prin invocarea încălcării dispozițiilor art.107 Cod pr.civilă față de lipsa citării pârâtului pentru termenul de judecată din 30.09.2008 nu poate fi opusă decât de partea care a suferit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale potrivit prevederilor art.105 (2) Cod pr.civilă.
Deci, recurenta nu justifică niciun interes în invocarea acestei excepții și mai mult decât atât, se observă că lipsa de procedură a fost acoperită prin înscrisul depus la dosar la fila 70 dosar fond și din care rezultă că pârâtul (prin avocatul ales) avea cunoștință de termenul de judecată din 30.09.2008, chiar dacă la dosarul cauzei nu există fila cu dovada îndeplinirii procedurii de citare cu acesta.
Față de toate aceste aspecte se constată că hotărârea atacată este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii recursului, în baza art.274 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Euro Trans Sibiu, împotriva sentinței civile nr.948/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Thred. 2ex.
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
