Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1682
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1522 din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna, sat, nr.222, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. nr- reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Pac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 63,07 lei, reprezentând c/val cantității de 30 pe luna decembrie 2007, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumei și calculată de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transport de călători cu autobuzul marca pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum de 46 pentru 100 km parcurși, dar în luna decembrie 2007 parcurs 413 km având un consum normat de 268 și a consumat 298 depășind cantitatea aprobata cu 30 in valoare de 63,07 lei, ce trebuie recuperați ca urmare a răspunderii sale patrimoniale.
Reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul, legal citat nu s-a înfățișat la judecată.
Prin sentința civilă nr.1522 din 13 august 2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu înscrisurile existente la dosar - notele din 29.01.2008, 22.01.2008, facturii fiscale din 30.05.2008- pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății-reclamante, în calitate de conducător auto angajat cu contract de munca pe durata nedeterminată, efectuând transporturi de calatori, a înregistrat pe luna decembrie 2007 o depășire a consumului de carburanți cu 30, în valoare de 63,07 lei, in condițiile în care a parcurs 413 km pentru care consumul normat era de 268, iar pârâtul a consumat efectiv de 298 .
Dispozițiile art.287 din muncii și art.75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, art.270 din muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Interpretând probele administrate în cauză prin prisma acestor dispoziții legale, prima instanță a stabilit că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna decembrie 2007 transporturi de călători cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat de 30 la 100 km parcurși, în valoare totala de 63,07 lei, ceea ce nu înseamnă că pârâtul a săvârșit din vina sa vreo fapta ilicită în sensul producerii unei pagube în dauna reclamantei deoarece din nicio probă administrată în cauză nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Instanța de fond a mai reținut că pe de o parte, sarcina probei revenea reclamantei, aceasta având obligația de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului cu depășirea consumului normat, iar pe de alta parte, nu exista niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului, ci dimpotrivă, au existat defecțiuni la autobuz care au determinat depășirea acestui consum.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.270 din codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P (denumită în continuare P) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (fila 5).
Recurenta-reclamantă a susținut că sentința este dată cu greșita apreciere a probelor din care rezultă că pârâtul este direct responsabil de producerea pagubei și, invocând incidența cazului de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. a solicitat admiterea recursului.
Pârâtul, legal citat, nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de reclamantă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Răspunderea patrimonială a salariatului, reglementată de art.270 din codul muncii presupune, în condițiile generale ale principiilor răspunderii civile contractuale, existența unei pagube materiale produse angajatorului din cauza și în legătură cu munca salariatului.
În cauză este de necontestat că pârâtul este salariatul societății reclamante, ocupând postul de șofer de autobuz, calitate în care s-a pretins că, din pricina neglijenței în exploatarea autobuzului marca 260, depăsit consumul de carburant în luna decembrie 2007 cu 30 litri în valoare de 63.07 lei, conform facturii nr.7724 din 30 mai 2008 depusă la fila 6 dosar fond.
Pârâtul a susținut în nota explicativă dată la 22 ian.2008 (fila 4) că este nevinovat în condițiile în care nu este titularul autovehiculului pe care a lucrat numai 4 zile în cursul lunii decembrie 2007-perioadă în care a înlocuit pompa de apă ce se defectase.
În aceste circumstanțe, societății reclamante îi revenea obligația de a proba susținerile din acțiune de natură să angajeze răspunderea patrimonială a salariatului, astfel cum impune art.287 din codul muncii, corect evocat și interpretat de instanța de fond.
Astfel, angajatorul trebuia să producă dovezi din care să rezulte nu numai paguba pretins creată de salariat, ci și circumstanțele acesteia constând atât în indicarea faptei cauzatoare de prejudiciu cât și a legăturii de cauzalitate între aceasta și dauna constatată.
În condițiile în care salariatul a susținut că nu este vinovat, revenea exclusiv societății angajatoare sarcina dovezii că în cele 4 zile ale lunii decembrie 2007 când se pretinde înregistrarea consumului suplimentar de carburant, salariatul a comis o faptă prejudiciabilă din cauza și în legătură cu munca sa.
Din nicio probă a dosarului nu rezultă atare dovezi în lipsa cărora răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile codului muncii sus-citate, nu poate fi legal angajată.
Drept consecință, cum instanța de fond a dat o corectă interpretare cerințelor referitoare la sarcina probei și regimul juridic al răspunderii patrimoniale, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ.invocat de recurentă, așa încât recursul exercitat de aceasta va fi respins ca nefondat, menținându-se în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.1522 din 13 august 2009 Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1522 din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna, sat, nr.222, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-10-26
4 ex.
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
