Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.17/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Lodoabă Alina Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 899/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 ianuarie 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Conturi a României - Colegiul Jurisdicțional S, sub dosar nr.53/2001, contestatorul solicitat în contradictoriu cu " " B - Sucursala desființarea Deciziei nr.122/25.09.2001 emisă de conducerea sucursalei, prin care i-a fost imputată suma de 776.339.957 ROL.
În motivarea contestației a arătat că nu se face vinovat de producerea pagubei reținute în sarcina sa la obiectivul Stația nr.3 S, deoarece contractarea lucrărilor s-a efectuat prin selecție de oferte de către o comisiei numită în acest sens, că recepția lucrării s-a realizat conform normelor legale în vigoare la acea dată, de către o comisie numită prin decizia B iar decontarea lucrărilor s-a efectuat în baza devizelor întocmite de constructori, fiind verificate și semnate de dirigentele de șantier și de serviciul de specialitate din cadrul sucursalei. Așa numitele defecțiuni la acest obiectiv, menționate în Decizia nr.122, au apărut cu mult după punerea în funcțiune a obiectivului iar în sarcina reclamantului nu poate fi reținută nici o culpă.
La termenul din 28.01.2002, s-a constatat că Baf ormulat acțiune comercială împotriva executanților lucrării și s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art.69 din Legea nr.94/1992, coroborat cu art.244 Cod proc.civ. până la soluționarea litigiului comercial aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
La data de 27.01.2004, cauza este repusă pe rol la ribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ, sub dosar nr.375/2004 ( nr. unic -) iar la termenul de judecată din 4.02.2004, pricina este suspendată din nou, în temeiul art.244 pct.1 Cod proc.civ., fiind ulterior, repusă pe rol la 18.06.2007.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta " " B - Sucursala Sas olicitat respingerea contestației formulată de contestatorul deoarece este răspunzător, alături de numitul, de prejudiciul cauzat societății.
La termenul de judecată din 11.03.2008, cauza este transpusă la ribunalul Sibiu - Secția civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.899/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins excepția prescripției invocată de contestatorul împotriva pârâtei " " B - Sucursala S, s-a admis contestația formulată de contestator în contradictoriu cu intimata și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea deciziei de imputare nr.122/25.09.2001 emisă de intimată;
- intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 2030 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță reținut, în ce privește excepția prescripției invocată de contestator, că este nefondată deoarece decizia a fost emisă, în conformitate cu art.108 din Codul muncii, în vigoare, la acea dată și că termenul prevăzut de acest text de lege este de 60 de zile de la data la care conducătorul unității a luat cunoștință de producerea pagubei și că raportat la aceste dispoziții precum și la cuprinsul notei întocmită de organele de control la 30.08.2001, decizia a fost emisă înăuntrul termenului legal.
Pe fond, instanța a constatat, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia nr.122/25.09.2001, intimata " " B - Sucursala Sai mputat contestatorului suma de 776.339.957 ROL, reținându-se că în calitatea lui de fost director al sucursalei, este răspunzător, alături de inginerul șef la sucursalei, numitul pentru derularea necorespunzătoare și defectuoasă a obiectivului de investiții privind modernizarea stației nr.3 S, în perioada iunie 1998 - octombrie 1999.
S-a mai reținut că din probatoriul administra în cauză nu rezultă existența unui prejudiciu cert, real, actual, direct și material, înregistrat în evidențele contabile ale unității și nici vinovăția contestatorului astfel încât s-a apreciat că prezenta contestație este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, intimata " " criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii contestației.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta "" Baî nvederat că soluția pronunțată la fond este greșită deoarece nu ține seama de probele depuse de către pârâtă, prin care aceasta a demonstrat că unitatea a înregistrat, din culpa reclamantului, care a deținut funcția de director la sucursalei din mun. S, a unui prejudiciu, urmare a derulării necorespunzătoare și defectuoase a obiectivului de investiții constând în modernizarea Stației nr.3 S, în intervalul iunie 1998-octombrie 1999.
A mai arătat că atât din cuprinsul Notei nr.6008/30.08.2001, întocmită de organele de control ale B, cât și al sentinței civile nr.136/C/27.02.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială rezultă că în urma controlului efectuat la obiectivul supus modernizării s-au constatat o serie de deficiențe și că vina pentru producerea lor nu aparține nici proiectantului lucrărilor efectuate la Stația nr.3 S și nici furnizorului de rezervoare ci organelor de conducere ale sucursalei S, în speță reclamantului, în calitate de director și numitului, în calitate de inginer șef la sucursalei.
Cererea de recurs nu fost motivată în drept.
În apărare, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtă și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
În acest context a susținut că deși sarcina probei revine angajatorului, pârâta recurentă nu a reușit să dovedească fapta ilicită comisă de către reclamant, vinovăția acestuia în producerea prejudiciului reținut în sarcina sa și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și pagubă.
Astfel, sub aspectul diminuării reale a patrimoniului societății pârâte, reclamantul a învederat că, la dosar, nu s-a depus dovada înregistrării în contabilitate, a pagubei în sumă de 1.976.300.000 ROL și că în aceste condiții paguba nu este una efectivă care poate fi imputată reclamantului.
Cu privire la caracterul cert al pagubei intimatul reclamant a susținut că, în lipsa unui act de constatare a pagubei, nici în prezent nu se cunoaște cu exactitate cuantumul real la prejudiciului și că din cuprinsul Notei IP 6008/2001 rezultă că valoarea pagubei este de 1.660.000.000 ROL, nu de 1.976.300.000 ROL.
În plus, a mai arătat că, în decizia de imputare, prejudiciul total este imputat reclamantului și numitului, și că sumele reținute în sarcina fiecăruia sunt diferite, în condițiile în care nu se cunoaște modul în care fiecare dintre ei a produs paguba și nici care sunt criteriile de stabilire diferențiată a sumei.
Cu privire la imputarea sumei care reprezintă " cheltuieli suplimentare pentru remedierea defecțiunilor apărute la rezervoarele de benzină", intimatul reclamant a arătat că nu i se poate reține vreo culpă deoarece la data primei montări a rezervoarelor, când s-a produs prejudiciul, era plecat din țară, iar la data recepției finale, când se puteau formula obiecțiuni de ordin calitativ sau cantitativ, acesta nu mai reprezenta societatea recurentă. Mai mult, a arătat că nefăcând parte din Comisia de recepție a lucrărilor, nu avea cum să cunoască calitatea operațiunilor de modernizare efectuate la stație și că nu este vinovat nici de selecția firmelor de proiectare și execuție, deoarece nu a făcut parte din Comisia constituită în acest scop.
Sub un ultim aspect susținut că aprobarea lucrărilor de investiții precum și avizarea și aprobarea documentației s-au efectuat cu acordul B că la data recepției și a plății nu mai era director al sucursalei și că nemaiavând calitatea de director, nu a avut cum să cunoască deficiențele constatate la lucrările de modernizare efectuate la stație.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia de imputare nr.122/25.09.2001, conducerea intimatei recurente S, Bad ispus, în temeiul art.102 din vechiul Cod muncii, imputarea prejudiciului în sumă de 1.976.300.000 ROL, după cum urmează: reclamantul, fost director la sucursalei S, suma de 776.339.957 ROL și numitul, fost inginer șef, suma de 1.199.960.043 ROL.
La baza emiterii acestei decizii a stat nota nr.6008/30.08.2001 întocmită de către organele de control ale, din care rezulta că cei doi sunt răspunzătoare pentru derularea necorespunzătoare, defectuoasă a obiectivului de investiții privind modernizarea Stației nr.3 S, desfășurată în perioada iulie 1998-octombrie 1999 (14).
De asemenea, în cuprinsul deciziei, s-a reținut că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute în fișa postului și responsabilitățile privind aprobarea lucrărilor de investiții, avizarea și aprobarea documentațiilor pentru teme de proiectare, contractarea cu firmele de execuție a lucrărilor de construcții - montaj, recepția lucrărilor finalizate, decontarea lucrărilor de investiții, analiza operativă a deficiențelor, defecțiunilor sau accidentelor tehnice apărute precum și cu privire la stabilirea cauzelor, efectelor și luarea măsurilor operative de repunere în funcțiune.
În ce privește persoana intimatului reclamant, din actele și lucrările dosarului, rezultă că acesta a fost numit în funcția de director la sucursalei S, în baza Deciziei nr.86/24.10.1997 a directorului general al B, competențele și atribuțiile fiindu-i stabilite prin fișa postului din 29.09.1998 (53-55 dosar nr.53/2001 al Curții de Conturi).
În cadrul programelor de investiții aprobate de a fost prevăzută modernizarea obiectivului de investiții Stația nr.3 S, care face parte dintr-un complex care mai cuprinde un motel, un restaurant tip fast - food și o spălătorie auto.
În vederea executării lucrărilor de modernizare la stație s-a procedat la selecția de oferte în vederea achiziționării de rezervoare cu pereți dubli pentru depozitarea carburanților, a desemnării antreprenorului care să execute lucrările și a antreprenorului de specialitate pentru adaptare proiect tip.
În acest sens, comisia, constituită din numiții - inginer, - jurist și - economist, a încheiat procesul verbal nr.1851/22.07.1998, optând pentru negocierea contractului de execuție a rezervoarelor, cu (41), și procesul verbal nr.2547/28.09.1998 prin care au fost selectate pentru execuție "", ca antreprenor general, și "", ca antreprenor de specialitate, pentru adaptare proiect tip (42).
Prin Decizia nr.755/28.09.1999, directorul general al a numit Comisia de recepție a obiectivului de investiții " stație nr.3 S", comisie care să își desfășoare activitatea potrivit nr.HG51/1996 (56 - dosar nr.53/2001).
Conform Notei nr.6008/2001, recepția parțială a punerii în funcțiune a investiției s-a făcut în data de 20.10.1999 iar recepția finală, în data de 14.11.2000.
În sarcina reclamantului s-a reținut că nu informat comisia de recepție despre defecțiunile apărute la obiectivul modernizat, în intervalul aprilie - noiembrie 2000, deci anterior recepției finale, și că din acest motiv procesul verbal de recepție a fost semnat fără obiecțiuni și fără o prelungire a perioadei de garanție.
Separat, pârâta a introdus acțiune comercială împotriva "" S, în calitate de antreprenor general și " ", în calitate de executant al rezervoarelor de 50.
Prin sentința civilă nr.136/C/2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială, în dosar nr.2771/R/2004, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.171/A/6.10.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar nr-, decizie menținută în recurs prin decizia nr.2626/18.09.2007 a - Secția comercială, s-a constatat cu putere de lucru judecat că cele două societăți comerciale pârâte nu au nici o culpă în ce privește defecțiunile apărute la Stația nr.3 S și că singura vinovată este reclamanta SNP care fără a avea o documentație legală a contractat, atât cu proiectantul cât și cu furnizorul, lucrări care au necesitat modificări ulterioare și că, în aceste condiții nu se pot invoca lucrări necorespunzătoare efectuate de aceștia.
Conform art.102 din Codul muncii, în vigoare până la apariția noului cod, aprobat prin Legea nr.53/2003, persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele cauzate patrimoniului unității din vina și în legătura cu munca lor.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de persoană încadrată cu contract individual de muncă; fapta ilicită și personală a celui angajat, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului unității; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În cauză, din administrarea actelor și lucrărilor dosarului, nu rezultă în ce constă fapta culpabilă a reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut parte nici din comisia care a selectat firmele de proiectare și de execuție și nici din comisia de recepție a lucrărilor.
Faptul că unitatea recurentă a fost găsită culpabilă de situația creată nu atrage după sine antrenarea răspunderii reclamantului, în condițiile în care în cauză nu s-a demonstrat în mod clar care este fapta ilicită săvârșită de reclamant, în ce constă vinovăția acestuia și care este legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta "" B împotriva sentinței civile nr.899/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
M
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Lodoabă Alina Doriani Ana
