Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 171/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5453/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.171/
Ședința publică de la 13.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.775/F/07.07.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(617/2009) în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul legal al intimatei-reclamante, administrator, care depune la dosar împuternicire, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că reprezentantul avocat al recurentei-pârâte a formulat cerere de amânare, invocând imposibilitatea de prezentare, cerere înregistrată la dosar la data de 13.01.2010,
Președintele completului procedează la verificarea identității reprezentantului legal al intimatei-reclamante, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă.
Reprezentantul intimatei-reclamante se opune admiterii cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă, pe considerentul că instanța a mai acordat un termen pentru lipsă apărare, prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2009.
Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii-30.07.2009 și data declarării recursului 14.08.2009 și, având în vedere că reprezentantul intimatei-reclamante nu poate pune concluzii, neavand studii juridice, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr- din data de 06.03.2009 reclamanta C SRL Sac hemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.221 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de către aceasta în patrimoniul reclamantei.
Prin sentința civilă nr.775F/7.07.2009 Tribunalul Ialomița -Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta SRL S, în contradictoriu cu pârâta, obligând pârâta către reclamantă la plata de despăgubiri bănești în sumă de 9.221 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca pârâta a îndeplinit funcția de casier încasator în cadrul societății reclamante C SRL S, din data de 15.07.2008 până la data de 31.12.2008, așa cum reiese din contractul individual de muncă nr. 60/15.07.2008 și decizia nr. 24/28.01.2009, aflate la dosarul cauzei filele 5 și 19.
Prin procesul - verbal întocmit la data de 21.11.2008, procedându-se la verificarea încasărilor și plăților efectuate de către pârâtă, s-a constat în gestiunea acesteia o lipsă în cuantum de 10.991 lei.
Din angajamentul de plată aflat la dosarul cauzei fila 12, reiese că pârâta recunoaște că din vina sa a produs o paguba societății SRL S, la care era angajată, în sumă de 10.991 lei, luându-și angajamentul de a plati această sumă în termen de 30 de zile, angajament pe care însă nu l-a respectat.
Potrivit art. 270 din Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Potrivit art. 287 din Codul muncii:" sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare."
Cât timp reclamanta în calitate de angajator a îndeplinit sarcina probei instituită de art. 287 din Codul muncii, făcând dovada existentei lipsurilor din gestiunea pârâtei, a vinovăției acesteia, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile de gestiune și vinovăția pârâtei, iar pârâta nu a făcut dovada existenței unor cauze obiective de natură aoe xonera de răspunderea patrimonială, mai mult decât atât aceasta a recunoscut prejudiciul produs angajatorului din vina sa, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamanta SRL S privind angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei.
In consecință, a obligat pârâta către reclamantă la plata de despăgubiri bănești în sumă de 9.221 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand modificarea hotararii si respingerea cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului se arata ca prin hotărârea recurata s-a admis cererea formulata de intimata, recurenta parata fiind obligata la plata sumei de 9221 lei si ca aceasta hotărâre este netemeinica si nelegala.
Recurenta sustine ca a fost angajata in cadrul " " S, pe funcția "lucrator - gestionar", conform contractului individual de munca nr. 60/15.07.2008 si ca a lucrat in aceasta societate in perioada 15.07/21.11.2008, cand prin decizia de concediere nr. 24/28.01.2009, i s-a desfăcut contractul individual de munca, in conformitate cu prevederile art. 61 lit. "a", coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. "f din Codul muncii, pe motiv ca in gestiunea sa s-a constatat o lipsa de 10,991 lei.
Solicita a se constata ca, datorita faptului ca nu a fost citata pentru a se prezenta la acest proces, nu a cunoscut datele ședințelor de judecata, astfel ca a fost in imposibilitate de a fi prezenta si a produce probe in apărarea sa.
In realitate, aceasta lipsa in gestiune nu exista, iar ea a fost constatata in mod subiectiv printr-un proces verbal de constatare incheiat la data de 21.11.2008, de către ( soția administratorului ) si - - lucrator in cadrul societății, persoane ce nu au pregătirea profesionala corespunzătoare a intocmi un astfel de document.
Recurenta invedereaza ca, desi la timpul respectiv a contestat acest proces verbal de constatare, a fost obligata de către administrator si soția acestuia sa-l semneze, promitandu-i ca nu-i va desface contractul de munca.
Se mai arata ca, in baza rolului activ si a prevederilor art. 129 punctul 5 din Proc. Civila, instanța de fond putea dispune efectuarea unei expertize contabile in cauza de către un expert autorizat, pentru a preveni aceasta greșeala in aflarea adevărului in cauza.
Recurenta sustine ca, din discuțiile purtate cu noua casiera angajata in locul sau, a aflat ca dupa ce a fost angajata, la circa trei săptămâni, i s-a făcut un inventar, ocazie cu care s-a constatat un plus in gestiune in valoare de circa 8500 lei, aspect ce denota ca presupusa lipsa constatata in gestiunea recurentei a fost de fapt o greșeala.
In acest fel, expertul contabil va avea posibilitatea sa verifice modul in care s-a organizat si ținut aceasta gestiune, faptul ca recurenta nu a primit si semnat fisa postului cu atributiunile de serviciu, sa verifice modul cum angajatorul si-a exercitat controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, etc. drepturi si obligații prevăzute in contractul individual de munca.
La termenul de astăzi, Curtea din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a pus în discuția părții prezente (intimata) tardivitatea declarării recursului, excepție întemeiată, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Litigiul părți este un conflict de drepturi așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Art.5 din Legea nr. 168/1999 prevede urmatoarele: "Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art.80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs (în litigiile de natura dreptului muncii- nota Curții) este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
In speta de fata, sentința atacată cu recurs a fost comunicată recurentei la 30.07.2009, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 41 din dosarul de fond.
Data postei de pe plicul in care a fost expediat recursul formulat este 14 august 2009 (fila 5 dosar recurs).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art.101 Cod procedură civilă.
Art.101 Cod procedură civilă prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare.
Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.
Termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
În concluzie, Curtea dă eficiență dispozițiilor art.80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art.3011Cod procedură civilă și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă cu domiciliul în F, str. 22, - 9,. A,. 2, județul I împotriva sentinței civile nr.775F/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C SRL S, cu sediul in S, str. - C M, - 4,. A,. 1, județul I, ca tardiv formulat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
19.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
