Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1729/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1729/R/2008
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER: TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - -, împotrivasentinței civile nr. 935 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâta (. ), având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - -, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare și un extras de cont din care rezultă achitarea onorariului avocațial în cuantum de 800 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost sormulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei și la plata sumei de 6000 lei nereținută în sarcina acesteia, obligarea pârâtei intimate la: plata sumei de 21689 lei, sumă ce reprezintă lipsa înregistrată în gestiunea acesteia,; plata dobânzilor legale calculate de la data înregistrării cererii de chemare în judecată până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată potrivit dovezii depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.935 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulata de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta (fostă ) și în consecință pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 15.689 lei reprezentând prejudiciu material cauzat angajatorului.
Pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale aferente sumei indicate calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta a fost angajată a societății reclamante în baza contractului individual de muncă nr. 60096/14.01.2005, începând cu data de 27.12.2004, având funcția de secretar administrativ.
Pârâta avea ca și sarcini de serviciu efectuarea deconturilor, întocmirea registrului de casă pentru punctul de lucru, înregistrarea încasărilor și plăților în numerar.
Prin adresa din 15.03.2006, directorul punctului de lucru din Bai nformat departamentul contabilitate despre inadvertențele descoperite în activitatea pârâtei, urmare a plecării acesteia în concediu și asupra faptului că la data de 14.03.2006, odată cu întoarcerea la locul de muncă, s-a convenit asupra faptului că diferența dintre sold și banii existenți în casă este de 21.689 lei.
Declarația redactată de către pârâtă confirmă aceste aspecte, aceasta obligându-se la data de 21.03.2006 ca în termen de 30 de zile să prezinte documente justificative, în caz contrar obligându-se să achite suma de 21.689 lei.
S-a reținut că potrivit art.164 muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile, respectiv sumele stabilite pentru acoperire daunelor cauzate angajatorului ori fostului angajator, nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În ce privește caracterul cert, real, actual și direct al prejudiciului, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, materializat în Raportul de expertiză contabilă judiciară.
Răspunzând obiectivelor propuse expertul contabil a concluzionat că prejudiciul cauzat de pârâtă în cadrul activității desfășurate la societatea reclamantă, este de 21.689 lei, acesta având caracter cert și lichid.
Față de raportul de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni, expertul contabil răspunzând acestora prin scriptul de la fila 247, defalcând suma de 21.689 lei.
Astfel, o primă componentă a sumei totale o reprezintă suma de 9.950 lei, aceasta însemnând încasarea efectivă a sumei, la data de 12.12.2007 (5.000 lei) și la data de 13.12.2007 (4.950 lei) de către pârâtă și neînregistrarea în registrul de casă. Această faptă reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu cuprinse în fișa postului, încasarea banilor și neevidențierea lor în documentele contabile ale societății a creat faptic un plus de casă, existând astfel posibilitatea însușirii banilor.
Expertul a învederat totodată că departamentul de contabilitate al societății reclamante a dispus refacerea registrului de casă din perioada 12 decembrie și până la sfârșitul lunii înregistrându-se cele două chitanțe în registrul de casă din 12 și 13 decembrie. Astfel, se arată de către expert că soldul casei a crescut cu suma de 9.950 lei și a devenit egal cu soldul din evidența de gestiune, dar banii efectiv lipseau din casă.
În ce privește cea de a doua componentă a sumei totale, respectiv suma de 11.739 lei, aceasta a fost analizată prin prisma declarației date de către pârâtă în sensul că se angaja să prezinte documente justificative pentru suma lipsă, în caz contrar obligându-se să acopere suma respectivă.
Expertul în urma analizei documentelor justificative din contabilitatea societății a constatat că pentru suma de 11.739 (ca diferență dintre suma totală de 21.689 și suma de 9.950 lei) nu există documente justificative.
Reclamanta, în motivarea cererii de chemare în judecată a făcut vorbire, în justificarea sumei solicitate, despre neefectuarea unor deconturi de către pârâtă în ce privește doi angajați ai societății. Acest prejudiciu, cuantificat la 6.000 lei de către expert, nu poate fi reținut însă în sarcina pârâtei.
Conform celor evidențiate de către expertul contabil, în registrul de casă din data de 31.10.2005 s-a înregistrat plata avans în sumă de 2.000 lei, iar în data de 30.11.2005 plată avans, în sumă de 4.000 lei, sume care au fost înregistrate în evidența contabilă, iar recuperarea acestora s-a făcut în data de 13.03.2006, potrivit înregistrărilor din registru de casă pe baza dispozițiilor de încasare nr. 230/13.03.2006 în sumă de 2.000 lei și nr. 231/13.03.2006 în sumă de 4.000 lei.
În aceste condiții, din suma de 11.739 lei urmează a fi scăzută suma de 6.000 lei pentru care există documente justificative, iar la diferența de 5.739 lei urmează a se adăuga suma de 9.950 lei, iar totalul de 15.689 lei reprezintă prejudiciul efectiv cauzat de către pârâtă societății reclamante.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 15.689 lei reprezentând prejudiciu material cauzat angajatorului, precum și dobânda legală aferentă sumei ce reprezintă prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul - -, solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr.935/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că în mod netemeinic și nelegal, prima instanță nu a reținut în sarcina pârâtei debitoare, obligația de a achita suma de 6000 lei din prejudiciul total de 21.689 lei, cauzat de către aceasta societății.
Concluziile raportului de expertiză sunt neîndoielnice și reflectă în mod clar existența prejudiciului cauzat de pârâtă în sumă de 21.689 lei.
Arată că prima instanță nu a luat în considerare faptul că suma de 6000 lei nu are legătură cu lipsa în casierie, expertul a analizat separat suma de 6000 lei, însă nu a scăzut din prejudiciul cauzat această sumă, prejudiciul rămânând tot în cuantumul anterior, stabilind că prejudiciul de 21.689 lei constă în lipsa din casă a sumei de 21.689 lei ca diferență între soldul casei și banii existenți. Din suma totală lipsă, suma de 9.950 lei provin din încasarea dar neînregistrarea acesteia în registrul de casă de către pârâta, iar pentru suma de 11-739 lei nu există documente justificative.
Arată că pârâta potrivit declarației date la data de 21.03.2006, sub semnătură privată, se angaja să prezinte documente justificative pentru suma lipsă în caz contrar să acopere suma respectivă, 21.689 lei, fapt ce nu s-a realizat până în prezent.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Din acțiunea promovată de reclamantă se reține că aceasta a solicitat obligarea pârâtei la recuperarea prejudiciului cauzat în calitate de angajată a reclamantei, prejudiciu în sumă de 21.689 lei.
Deși din raportul de expertiză și celelalte probe administrate în cauză s-a constatat că într-adevăr la nivelul societății reclamante s-a înregistrat un prejudiciu de 21.689 lei, creat prin neîndeplinirea corectă a sarcinilor de serviciu pe care pârâta le avea, instanța de fond a conchis că de fapt, parte din acest prejudiciu de 6000 lei s-ar justifica prin recuperarea ulterioară a unor deconturi, mai precis suma de 2000 lei plătită în avans numitului și suma de 4000 lei plătită în avans numitului.
În acest context și cu această argumentare, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă la diferența de 15.869 lei din prejudiciul total de 21.869 lei.
Dar, potrivit dispozițiilor art.270 muncii, este de știut că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Unul din elementele esențiale ale răspunderii patrimoniale, respectiv a răspunderii civile contractuale este existența prejudiciului care trebuie să fie real, cert, actual și în legătură directă cu fapta culpabilă a angajatului.
În cazul din speță, chiar pârâta, prin declarația dată la 21 martie 2008 (fila 8- dos.fond) recunoaște întreg prejudiciul de 21.689 lei e care se obligă să-l justifice iar în caz contrar să-l acopere prin plată.
Documentele contabile, depuse la filele 13-.94, 173-174 și 179-186 din dos.de fond, confirmă fără echivoc faptul că prejudiciul real este în valoare de 21.689 lei.
De altfel și instanța de fond a reținut până la un moment dat existența acestui prejudiciu, însă a considerat că din totalul sumei de mai sus, suma de 6000 lei s-ar justifica prin plata în avans pe care societatea reclamantă a dispus-o către doi angajați, (2000 lei) și (4000 lei), operațiunile de decontare fiind operate ulterior de către pârâtă în evidențele pe care le conducea.
Această reținere a instanței de fond pare a fi însă greșită, în condițiile în care chiar din expertiza contabilă efectuată în cauză, coroborată cu actele de la dosar, se reține că de fapt plata acelor avansuri nu au nici o legătură cu lipsa sumelor din casieria în care lucra pârâta.
De altfel mai este de observat faptul că în stabilirea caracterului cert al prejudiciului expertul a analizat chiar separat situația prejudiciului de 6000 lei, dar a concluzionat că nu există nici o legătură cu prejudiciul de 21.689 lei, de altfel la data efectuării expertizei situația sumei de 6000 lei fiind clarificată prin înregistrarea decontului plăților în avans.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursul reclamantei, în sensul că va modifica sentința atacată cu consecința admiterii în totalitate acțiunea reclamantei și o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 21.869 lei prejudiciu cauzat angajatorului.
În baza art.274 proc.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma totală de 5000 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorarul de avocat integral suportat de reclamantă la judecata fondului și suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate cu onorarul avocațial.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.935 din 28 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
Obligă pârâta (fostă ) să achite reclamantei suma de 21.689 lei reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului.
Obligă pârâta la plata integrală a onorariului de avocat la fond, în sumă de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâta să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - TARȚA
Red.AR
Dact./3ex.
10.11.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Lucia