Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.182
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, cu domiciliul în municipiul B, str. -, - 1,. 1, jud. B și G cu domiciliul în municipiul B, str. -, bloc 18 E,. 3,. 11, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 982 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Grup Production SRL B, cu sediul în B, Bulevardul - -, nr. 48, jud. B și intimata pârâtă, cu domiciliul în municipiul B, str. -, bloc 5,. C, parter,. 43, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 180 din 3 decembrie 2007, intimata reclamantă - Grup Production SRL reprezentată de consilier juridic -, lipsind recurentul pârât G și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise și un număr de șapte adrese, prin care se solicită a se comunica de către - Press B, - și Ziare SRL, Distribution, - România, Publicațiile, - - Casa, dacă în urma contractelor pe care le-au avut cu - Grup Production au înregistrat vreun prejudiciu în urma retururilor de presă.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului arată că în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, sentința atacată este lipsită de temei legal, instanța neavând în vedere întregul material probator administrat în cauză.
Se arată că în evidența primară nu exista lipsă în gestiune, potrivit înregistrărilor din contabilitate, societatea nu a deținut evidență contabilă mărfurilor returnate.
Concluziile finale ale raportului de expertiză arată că lipsa în gestiune se datorează în special neurmăririi coordonatei dintre valoarea retururilor primite de la magazinele proprii ale societății, cu valoarea retururilor efectuate către furnizori.
Lipsa în gestiune este doar scriptică și nu faptică iar operațiunile menționate trebuiau să fie efectuate de către serviciul de contabilitate al firmei.
Se susține că un alt aspect care trebuie avut în vedere de către instanță este faptul recurentului i s-a întocmit fișa postului la data de 24 mai 2005 și ulterior este trimis în judecată pentru nerespectarea îndatoririlor ce- reveneau în calitate de șef desfacere mărfuri.
Din raportul de expertiză nu reiese cu exactitate data care s- avut în vedere la calcularea prejudiciului.
Din coroborarea celor două rapoarte de expertiză efectuate în dosarul parchetului cât și la instanța de judecată, rezultă mai multe aspecte.
Inițial s- constatat că societatea înregistrează un surplus de 25.000 lei, după care, datorită neconcordanței dintre valoarea retururilor primite de la magazine, care erau prea mari și retururilor efectuate de furnizori, care erau prea mici, în timp au dus la mărirea stocurilor scriptice, punându-se astfel întrebarea dacă numai se face vinovat de prejudiciul scriptic cauzat societății.
Obligația verificării intrărilor și ieșirilor revenea serviciului de contabilitate, în consecință responsabilitatea dedusă judecății aparține serviciului de contabilitate care nu a ținut evidența contabilă sau nu a declarat neregulile datorită faptului că erau înregistrate surplusuri.
Față de neexistența unui prejudiciu real recurentul consideră că acțiunea introdusă nu este admisibilă.
Se învederează de asemenea că la termenul din 24 octombrie 2007 instanța a soluționat cauza în lipsa apărătorului recurentului, cât și în lipsa acestuia, nefiind citat pentru acest termen de judecată.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 982 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, cu efectuarea unei expertize complete, care să verifice dacă intimata s-a înregistrat cu prejudiciul la care face trimitere în prezenta cauză.
Consilier juridic - având cuvântul pentru intimata reclamantă - Grup Production SRL, solicită respingerea recursului formulat de pârâtul ca fiind netemeinic și nelegal arătând în esență că:
Recurentul pârât cunoștea atribuțiile ce îi reveneau cu privire la conducerea evidenței tehnic operative, la întocmirea și circuitul documentelor avînd ca pregătire studii economice superioare.
Lipsa în gestiune nu este doar scriptică ci și faptică, deoarece între totalul inventarului de predare și soldul contabil al gestiunii apar diferențe nejustificate, lipsa provenind din presă și nu din mărfurile complementare.
Se susține de asemenea că recurentul pârât nu a prezentat niciodată evidența proprie pentru a fi confruntată cu evidența contabilă.
Expertul contabil desemnat în cauză a verificat modul în care a fost condusă evidența contabilă a gestiunii, și nu a reținut erori sau omisiuni care să fi condus la concluzia că nu s-au exprimat corect operațiunile privind intrările și ieșirile din gestiune.
În concluzie prejudiciul este faptic și nu doar scriptic și răspunzător de producerea acestuia este recurentul pârât.
Pentru motivele invocate, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea întru-totul sentinței civile nr. 982 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău și obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 85.586,59 lei reprezentând prejudiciul adus societății prin lipsa în gestiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată.
Reclamanta - " Grup Production" SRL cu sediul în municipiul B, str. - - Nr. 48, chemat în judecată pârâții, și pentru a fi obligați în solidar la plata sumei de 90.165,30 lei (RON ) reprezentând lipsă în gestiunea primului pârât.
În motivarea acțiunii, se arată că, pârâtul a avut în gestiune depozitul central din cadrul societății reclamante, iar la predarea gestiunii din anul 2006, s- constatat în gestiunea acestui depozit lipsa sus- menționată, ceea ce atrage răspunderea sa patrimonială, precizându-se că ceilalți doi pârâți sunt giranții lui ceea ce atrage și răspunderea lor patrimonială în calitate de garanți.
Pârâtul formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și netimbrării acțiunii iar pe fond, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În acest sens, susținut pârâtul, că revine Judecătoriei Buzău competența soluționării cauzei deoarece obiectul acțiunii îl constituie pretenții, care atrage competența acestei instanțe față de suma pretinse ceea ce impune și timbrarea corespunzătoare la valoare, iar pe fond, susținut că urmare plângerii penale adresate de reclamantă organelor de urmărire penală, s- constatat că nu a fost produs nici un prejudiciu așa cum rezultă din rezoluția de neîncepere urmăririi penale.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și cu expertiză contabilă întocmită de expert
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 982 din 24 octombrie 2007, admis în parte acțiune reclamantei și obligat pârâții în solidar la plata sumei de 85586,59 lei reprezentând lipsa în gestiune primului pârât, ceilalți doi pârâți în calitate de garanți, răspunzând în limita sumei de 10.0000 lei fiecare.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în calitatea sa de gestionar șef la departamentul distribuție presă din cadrul societății reclamante cauzat un prejudiciu în cuantumul sus-arătat, ceea ce atrage răspunderea sa patrimonială, iar celorlalți doi pârâți în calitate de giranți în limitele garanțiilor constituite.
Împotriva acestei sentinței, pârâții și au declarat recurs criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea acțiunii.
Criticând sentința, aceștia au susținut că în evidența primară nu există lipsă în gestiune, în raport de înregistrările din contabilitate, în condițiile în care societatea reclamantă nu ținut evidență contabilă mărfurilor returnate furnizorilor de la magazinele proprii ale societății, în realitate lipsa în gestiune fiind doar scriptică nu și faptică, care fost determinată de neefectuarea operațiunilor de către serviciul contabilitate, în condițiile în care returnările de mărfuri nu au fost operate scriptic, cu atât mai mult cu cât nu au fost efectuate nici confruntările lunare dintre gestiune și contabilitate.
Pe de altă parte, din bilanțul contabil rezultă un plus în gestiune, toate acestea arătând că nu subzistă un prejudiciu real pentru unitate, iar la data dezbaterilor au lipsit atât pârâții cât și apărătorul acestora, neexistând posibilitatea formulării unor obiecțiuni la expertiză, ceea ce dus la imposibilitatea formulării unor apărări corespunzătoare.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu prilejul dezbaterilor, într-adevăr nu fost prezent nici pârâtul nici apărătorul său ca de altfel nici ceilalți doi pârâți.
Referitor la expertiza efectuată în cauză în fața instanței, s- învederat de către pârâtul prin apărător că, societății reclamante nu i- fost produs nici un prejudiciu patrimonial, ci un surplus în gestiune de circa 250 milioane lei (ROL), iar obligația verificărilor intrărilor și ieșirilor de mărfuri revenea serviciului contabilitate, care nu ținut corespunzător evidența contabilă gestiunii.
Sub acest aspect, s- invocat și faptul că directorul economic al reclamantei a declarat la urmărirea penală ce a fost efectuată anterior, că prejudiciul reținut se datorează modului de evidențiere a retururilor de urmărire și confirmare acestora de către furnizori, astfel că, expertul trebuia să stabilească dacă aceste retururi au fost efectuate de către reclamantă și neevidențiate de serviciul contabilitate.
În cuprinsul expertizei efectuate în prezenta cauză de către expert G, după analiză foarte sumară, lipsită de date concrete cu referire la actele de gestiune și de contabilitate incidente, inclusiv cu privire la retururi, s- reținut că prejudiciul se cifrează la suma de 85 586.59 lei, determinată de neurmărirea concordanței dintre valoarea retururilor primite de la magazinele proprii ale societății, cu valoarea retururilor efectuate de furnizor și că nu au fost analizate confruntările lunare dintre înregistrările de mărfuri cu evidențele operative și analitice ale gestiunii.
Aceasta, în condițiile în care în dosarul de urmărire penală, au fost depuse un număr mare de înscrisuri care se impunea a fi analizate de către expert, iar prin rezoluția de neîncepere urmăririi penale pronunțată de procuror s- dispus încetarea urmăririi penale. Din verificările efectuate s-a reținut existența unui plus în gestiune de circa 21 000 lei și că nu s- cauzat nici un prejudiciu reclamantei.
Toate acestea impuneau refacerea expertizei contabile dispuse de către prima instanță, care fost cu totul necorespunzătoare fără analiză atentă și completă tuturor înscrisurilor depuse la dosar inclusiv cele de natură gestionară, iar pe de altă parte, deși a reținut existența unui prejudiciu, expertul nu a arătat care sunt cauzele producerii acestuia, inclusiv în legătură cu atribuțiile de serviciu ce reveneau pârâtului ca și cele de la serviciul contabilitate, care erau de natură stabili de către instanță, eventuala vinovăție și cuantumul real al prejudiciului.
În aceste condiții, în mod cu totul nejustificat instanța de fond a trecut la dezbateri în lipsa pârâtului și al apărătorului acestuia, iar în considerente nu a procedat la analiză completă și concretă probelor administrate în cauză, ajungând să constate existența prejudiciului printr- formulare extrem de succintă și lipsită de datele necesare pentru a forma convingerea soluției pronunțate.
Toate acestea impun reluarea judecății, prilej cu care, să se dispună efectuarea unei noi expertize contabile, care să răspundă în mod corespunzător obiectivelor stabilite de instanță, cu privire la eventualul prejudiciu cauzat reclamantei, condițiile și împrejurările producerii acestuia și persoanele implicate în funcție de atribuțiile ce le revin în cadrul societății reclamante, ținându-se seama și de apărările formulate de pârât, iar apoi să pronunțe soluția ce se impune rezultată din ansamblu probelor.
Așa fiind, recursul de față este fondat și urmează fi admis ca atare și în baza art. 304 și 312 Cod proc.civilă, să fie casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecarea aceluiași tribunal, conform considerentelor mai-sus arătate.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E CI D
Admite recursul declarat de către pârâții și G împotriva sentinței civile nr. 982 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău și în consecință;
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. TL/MD
3 ex./06.03.2008
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
