Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1942/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1942/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1113 din 27 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta - GRUP SRL, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - GRUP SRL, consilier juridic și reprezentantul pârâtului recurent, avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 octombrie 2009, prin registratura instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtului recurent.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că la momentul redactării recursului nu a fost în posesia actelor, astfel că în urma discuțiilor purtate cu recurentul acesta a arătat că nu mai solicită efectuarea unei expertize, apreciind că nu mai este necesară această probă.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită ca reclamanta intimată să depună la dosar procesul verbal de predare a apartamentului, întrucât pârâtul a părăsit apartamentul înainte de preaviz, iar apartamentul a fost preluat tot în baza unui proces verbal și a fost predat tot în baza unui proces verbal, solicită depunerea acestui proces verbal de predare pentru a se vedea când pârâtul recurent a părăsit apartamentul.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu există nici un proces verbal de predare întrucât nu a fost lipsă la inventar.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită a fi întrebat reprezentantul reclamantei intimate dacă reclamanta mai deține o copie de pe cererea de preaviz și a demisiei pârâtului recurent.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că, contractul individual de muncă a încetat cu acordul părților așa cum rezultă din decizia de desfacere a contractului de muncă.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, întrucât din procesele verbal nr. 292 din 24 aprilie 2007 și nr. 570 din 30 noiembrie 2007 rezultă că echipamentele au fost predate de către pârâtul recurent fără să fi fost evaluate de către reclamanta intimată; mai mult consideră că nu s-a făcut dovada certitudinii și credibilității acestei creanțe, astfel că nu rezultă existența creanței potrivit art. 379.pr.civ. De asemenea, arată că din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul recurent a semnat pentru predarea echipamentului pe un caiet predat reclamantei intimate. Subliniază că pârâtul recurent și-a încetat activitatea în muncă la data de 17 ianuarie 2008. Totodată, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că valoarea acestor bunuri nu este contestată de către pârâtul recurent, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată pe care le dovedește cu chitanța pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în întregime a sentinței atacate, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 27.04.2009 s-a pronunțat sentința civilă nr. 1113 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - GRUP SRL, în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1023,4 lei, reprezentând prejudiciu patrimonial, cu dobânda legală la data plătii efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, urmare a audierii celor doi martori ale căror declarații sunt contradictorii cu privire la predarea bunurilor, nu există un înscris cu privire la predarea acestor bunuri, în ipoteza în care pârâtul a semnat un proces-verbal la predarea lor.
Pentru aceste motive, potrivit art. 284. muncii, prima instanță a admis acțiunea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.270 alin. l din muncii, întrucât fostul salariat se face vinovat de producerea unei pagube angajatorului, în legătură cu munca sa constând în nerestituirea bunurilor, în valoare de 1023,4 lei.
In temeiul art. 1084.civ. raportat la OG nr. 9/2000, pârâtul datorează și dobânda legală pentru aceste sume în vederea acoperirii integrale a prejudiciului.
În termen legal, a formulat recurs pârâtul,prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Apreciază că hotărârea primei instanțe nu este temeinică și legală, în condițiile în care s-a instituit în sarcina lui obligația de plată a contravalorii echipamentului, respectiv a sumei de 1.023,40 lei. Arată că în perioada în care și-a desfășurat activitatea la societatea intimată i-au fost predate, conform procesului verbal nr. 292/2007 și 570/2007, două haine și două salopete roșii, care însă s-au deteriorat, astfel că a achiziționat din resurse proprii obiectele de vestimentație menționate, pe care, la încetarea raportului de muncă, le-a predat societății intimate, astfel că nu se justifică obligarea lui la plata sumei de 540 lei.
Deși echipamentul i-a fost predat potrivit celor două procese verbale menționate, acestea nu cuprind și evaluarea lui.
Criticile vizează și cheltuielile de întreținere reținute în sarcina lui, subliniindu-se că acestea sunt nedatorate. Consideră că avea obligația de a suporta cheltuielile de întreținere numai pentru perioada în care a locuit efectiv în apartamentul de serviciu, respectiv până la data de 17.01.2008, dată de la care a părăsit acest apartament. Subliniază că la data de 01.02.2008, sfârșitul perioadei de preaviz a părăsit locul de muncă din cadrul societății intimate, nefiind reală afirmația conform căreia și-ar fi desfășurat activitatea până la data de 20.02.2008, respectiv ar fi fost remunerat până la această din urmă dată. Contestă semnătura de pe stele de plată depuse de societatea intimată în probațiune, apreciind că se impune efectuarea în cauză atât a unei expertize de evaluare a echipamentului pe care l-a predat societății intimate, cât și o expertiză grafologică.
Intimata s-a opus admiterii recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare ( 108), subliniind, în esență, că valoarea salopetelor nepredate este de 540 lei, aspect care reiese din factura fiscală din 15.03.2008, astfel că nu este necesară efectuarea unei expertize pentru evaluarea acestora. Mai mult, se subliniază că la judecata la fond, recurentul nu a contestat valoarea pretinsă.
Cu privire la cheltuieli de întreținere se arată că acestea sunt datorate până la data de 20.02.2008, întrucât începând cu data de 21.02.2009, s-a desfăcut contractul individual de muncă, decizia de desfacere a contractului individual de muncă nefiind contestată de către recurent. De altfel, recurentului i s-au achitat drepturile salariale inclusiv pentru luna februarie 2009, până la data încetării raportului de muncă.
Consideră întemeiată susținerea recurentului privitoare la "falsul"de pe statul de plată din februarie 2009, subliniind că proba solicitată în recurs privind constatarea falsului, nu a fost propusă la fond.
Analizând recursulprin prisma motivelor invocate, Curtea îl apreciază ca fiind parțial întemeiat.
Se constată că prima instanță a obligat pârâtul recurent să plătească suma de 1023,4 lei, reținând că acesta reprezintă contravaloarea echipamentului care i-a fost predat recurentului pârât de către societatea intimată, echipament constând în două salopete, o pufoaică, o, o pereche de cizme de și cota parte din cheltuieli de întreținere la apartamentul de serviciu.
Recurentul pârât contestă includerea în suma menționată a contravalorii celor două salopete, cu privire la care acesta susține că le-a predat societății intimate. Cu privire la evaluarea celor două salopete, subliniază că suma pretinsă de 540 lei reprezintă contravaloarea a două salopete noi.
Critica acestuia este întemeiată, din perspectiva faptului că, pe tot parcursul judecății la fond, recurentul pârât a arătat că la data încetării raportului de muncă a restituit două salopete achiziționate din fonduri proprii, ca urmare a deteriorării celor primite de la societate intimată, aspect confirmat și de către martorul A ( 29 dosar fond).
Același martor confirmă și faptul că la primirea echipamentului de la societatea intimată s-au încheiat procese verbale, însă la predarea echipamentului de către recurent către aceeași societate s-a făcut doar o mențiune într-un caiet, fără a se mai încheia un alt proces verbal.
Potrivit art. 287. muncii, societatea intimată avea obligația de a face dovada contrară prin prezentarea ca mijloc de probă a caietului despre care s-a făcut mențiunea, însă aceasta nu a avut o conduită în sensul arătat.
Or, în condițiile în care susținerile pârâtului recurent privind predarea către reclamanta intimată a celor două salopete nu este infirmată de nici un mijloc de probă, nu se putea institui în sarcina acestuia obligația de a plăti contravaloarea acestora. Din această perspectivă, hotărârea primei instanțe este neîntemeiată.
Neîntemeiate se dovedesc a fi și susținerile societății intimate privitoare la faptul că pe durata judecății la fond, recurentul pârât nu a contestat valoarea echipamentului. Din documentația de la dosar reiese fără nici un dubiu că recurentul pârât nu numai că a contestat valoarea, susținând că cele două salopete primite de la aceasta prezentau un grad mare de uzură, dar a evidențiat că a achiziționat din fonduri proprii două salopete noi, pe care ulterior le-a predat societății intimate, aspect care nu a fost infirmat de nici un mijloc de probă, deși aceasta era în sarcina societății intimate.
Criticile recurentului pârât vizează și cheltuielile de întreținere ale apartamentului de serviciu, critici care însă nu sunt pertinente, astfel că nu pot fi primite.
Contrar susținerilor acestuia, probatoriul administrat confirmă faptul că recurentul pârât a locuit în apartamentul de serviciu până la data de 20.02.2008, începând cu data de 21.02.2008, raportul de muncă cu societatea pârâtă încetând prin acordul părților, conform deciziei nr. 121/25.02.2008 ( 9 dosar fond) primită de către recurentul pârât la data de 06.03.2008 și necontestată.
De asemenea, până la data menționată recurentul pârât a beneficiat de drepturi salariale, aspect ce reiese din statul de plată aferent lunii februarie 2008 ( 13).
Într-adevăr, recurentul contestă semnătura de pe acest stat de plată, însă acest aspect a fost invocat pentru prima oară în recurs, astfel că nu poate fi pus în discuție în această fază procesuală, apreciindu-se astfel că statele de plată și semnătura de pe acestea se bucură implicit de prezumția de legalitate.
Părțile confirmă faptul că, cheltuielile de întreținere aferente apartamentului de serviciu se rețineau direct din salariu, însă nu poate fi primită nici susținerea conform căreia, cheltuielile aferente lunii februarie ar fi putut fi reținute din salariul aferent acestei perioade, prin prisma faptului că acestea au fost stabilite ulterior, calculul acestora putându-se face doar după încheierea lunii și emiterea facturilor.
Raportat la considerentele expuse și găsind că recursul este parțial întemeiat, Curtea, în conformitate cu art. 304 pct. 9.proc.civ. coroborat cu art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. va admite recursul și va înlătura obligația stabilită în sarcina pârâtului de plată a sumei de 540 lei.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii cu privire la celelalte aspect, Curtea va menține celelalte dispoziții.
Apreciind că societatea intimată este în culpă procesuală și reținând că acțiunea a fost admisă în parte, în conformitate cu art. 276.proc.civ. va obliga societatea intimată să-i plătească recurentului suma de 150 lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1113 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtului de plată către reclamanta - GRUP SRL C-N a sumei de 540 lei, reprezentând contravaloarea a două salopete.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe reclamanta - GRUP SRL C să plătească pârâtului suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
5ex./11.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
