Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 546
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - - T,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.188 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în T, str.- -,.29,.17, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxai judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanta, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Dâmbovița, reclamanta -""- Tac hemat în judecată pe pârâta pentru a se dispune obligarea sa la plata sumei de 1171 lei reprezentând:concediu de odihnă, primă de vacanță și cotă neamortizată echipament de protecție-încasate necuvenit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin dispoziția nr.2865/19 dec.2006 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtei, care a absentat nemotivat de la locul de muncă începând cu 23 noiembrie 2006, anterior acestei date beneficiind de 31 zile de concediu de odihnă aferent anului 2006; că potrivit art.9 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, concediul de odihnă se acordă salariaților proporțional cu timpul efectiv lucrat, iar indemnizația aferentă perioadei nelucrate, când contractul de muncă a încetat disciplinar, trebuie restituită. În aceste condiții, reclamanta a susținut că suma de 569 lei încasată de pârâtă cu titlu de indemnizație de concediu și 280 lei, primă de vacanță urmează a fi recuperată de la aceasta ca și cota de 56 lei reprezentând cota neamortizată a echipamentului de protecție acordat gratuit de societate dar care se recuperează de la salariatul concediat din motive imputabile.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.270, 272, 283 din codul muncii și art.1079 din codul muncii precum și prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, iar ca probă a atașat cererii de chemare în judecată, înscrisuri (filele 4-8 și 18-21).
Pârâta, citată la domiciliul indicat de reclamantă, nu s-a înfățișat la niciunul din termenele de judecată acordate în cauză.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.188 pronunțată la data de 6 februarie 2008, admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 56 lei-cota neamortizată echipament de protecție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtei -salariată a -""- T i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă prin decizia nr.2865/19 decembrie 2006, pe temeiul dispozițiilor art.264 lit.f din codul muncii.
Solicitarea reclamantei de a recupera de la pârâtă suma reprezentând indemnizația de concediu și prima de vacanță aferente anului 2006 nu a fost dovedită, la dosar neexistând probe privind plata acestor drepturi, astfel că prima instanță a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În privința cotei neamortizate pentru echipamentul de protecție, tribunalul a reținut că salariata-pârâtă avea obligația restituirii sale, în cuantum de 56 lei, gratuitatea fiind prevăzută în contractul colectiv de muncă doar pentru salariații cărora le încetează contractul de muncă din motive neimputabile lor, așa încât acțiunea a fost admisă parțial, pentru acest capăt de cerere.
În termen legal, împotriva sentinței a exercitat recurs reclamanta -""- T (filele 4-5).
Recurenta a susținut că a depus la dosar toate documentele care fac dovada încasării de către salariata-pârâtă a indemnizației pentru concediu de odihnă în valoare de 569 lei și prima de vacanță în valoare de 280 lei și pe care în mod eronat instanța de fond nu le-a luat în considerare, astfel că în temeiul art.3041cod pr.civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe și obligarea pârâtei la plata sumei totale de 849 lei-încasată necuvenit de aceasta.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Intimata-pârâtă a fost salariata societății reclamante în postul de mașinist pod rulant, până la data de 19 decembrie 2006, când contractul său individual de muncă a fost desfăcut datorită absențelor nemotivate de la locul de muncă.
Deși recurenta-reclamantă a susținut prin motivele de recurs că la dosarul de fond se află înscrisurile ce fac proba încasării de către pârâtă a sumelor de 569 lei-indemnizație concediu de odihnă aferent anului 2006 și 280 lei-contravaloarea primei de vacanță, în realitate, astfel cum în mod corect a stabilit tribunalul, aceste dovezi nu există.
La filele 7 și 8 din dosarul de fond au fost depuse copiile: fișei de evidență a salariilor pe anul 2006 ale pârâtei și doi fluturași de salariu pentru lunile ianuarie, respectiv iunie. Din aceste înscrisuri nu rezultă nici cuantumul sumelor pe care reclamanta a pretins a le fi plătit, nici ce reprezintă acestea dar nici primirea lor efectivă de către salariată, atestată prin semnătură, astfel cum impune art.163 din codul muncii.
În aceste împrejurări, în mod justificat prima instanță a respins pretenția reclamantei de i se restitui sumele pentru plata cărora avea obligația de a administra dovezi clare și certe, cunoscut fiind că cel ce face o propunere în fața judecății este dator aod ovedi, potrivit principiului onus probandi incumbit actori.
Drept urmare, Curtea constată că recursul exercitat de reclamanta-recurentă nu este fondat și de aceea va fi respins ca atare, in conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr.civ, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - T,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.188 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în T, str.- -,.29,.17, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - ---
fiind în plecată din instanță
la un seminar, prezenta
fost semnată de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
/FA
2008-05-05
Trib. D nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
