Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2054/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2054
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 02.04.2008, privind judecarea recursului declarat de reclamanta ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ TG.J, împotriva sentinței civile nr. 1830 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la 02.04.2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1830 din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta Direcția Silvică Tg.J împotriva intimaților, G,
OGA fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petenta a solicitat obligarea intimaților la plata sumei totale de 453.543,76 lei reprezentând prejudiciu produs unității prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, pentru fiecare petent prejudiciul fiind stabilit proporțional cu salariul net avut la data constatării pagubei.
A mai arătat că prejudiciul s-a produs prin neurmărirea de către intimați a derulării a trei contracte comerciale încheiate de fosta Direcție Silvică Tg.J cu, petenta fiind obligată prin hotărâri judecătorești la plata către aceasta din urmă a sumei totale de 453.543,76 lei, iar culpa salariaților, diferențiată în funcție de atribuțiile avute prin fișele posturilor, constă în neverificarea modului de întocmire a listelor de licitație în perioada noiembrie-decembrie 2000, acceptarea desfășurării de licitații fără a fi depuse toate documentele necesare participării la licitație, neurmărirea modului de derulare a celor trei contracte, semnarea contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă fără a avea Anexa nr.1, întocmită și însușită de Ocolul Silvic C și întocmirea listelor de licitație fără a ține seama de adresele Ocolului Silvic C privind sortimentele ce urmau a fi scoase la licitație.
Cu privire la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de intimați, s-a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Petenta a formulat cererea de chemare în judecată în data de 02.04.2007, iar sumele solicitate de la intimați ca prejudiciu au fost stabilite prin sentința nr.1372/12.09.2003, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1514/COM/2003, fiind împlinit astfel termenul de prescripție de 3 ni prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat că petenta a fost obligată prin hotărâri judecătorești definitive la plata către a sumei totale de 453.543,76 lei, compusă din prejudiciul cauzat acestei societăți prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contracte comerciale de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă, din penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a salariaților este necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.270 și următoarele din Codul muncii.
Potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii,Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Trebuie să existe, deci, un prejudiciu material produs angajatorului, acest prejudiciu să fie urmarea unei fapte (acțiune sau inacțiune) a salariatului, această faptă să fie săvârșită cu vinovăție, între această faptă și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate și, ca ultimă condiție, această faptă să fie în legătură cu atribuțiile de serviciu asumate prin semnarea contractului de muncă și stabilite prin fișa postului.
Petenta nu a dovedit existența prejudiciului invocat, ca primă condiție a angajării răspunderii patrimoniale.
Astfel, deși i s-a solicitat prin încheierea de ședință din 07.06.2007 să comunice în ce constă prejudiciul pentru fiecare intimat în parte, să facă dovada că acest prejudiciu a fost înregistrat în registrele contabile ale societății și să depunăla dosar documente în acest sens, petenta nu a prezentat probe care să dovedească existența prejudiciului.
De asemenea, conform răspunsului formulat de expertul contabil la primul obiectiv stabilit de instanță, la data de 26.07.2007, în urma verificării evidenței contabile analitice și sintetice, expertul contabil a constatat că prejudiciul în cuantum de 453.543,76 lei nu a fost înregistrat în evidența contabilă.
Nu este îndeplinită nici condiția de producere a prejudiciului printr-o faptă culpabilă (acțiune sau inacțiune) a salariatului, deoarece se reține că, contractele de vânzare-cumpărarenr.17.612/22.11.2000, nr.18.004/29.11.2000, și nr.18534/07.12.2000, încheiate de petentă cu, au avut ca obiect livrare de masă lemnoasă de către Ocolul Silvic C care, la datele încheierii respectivelor contracte, era subordonată Direcției Silvice Tg.J, însă, ulterior, în baza nr.HG173/2001 privind reorganizarea Romsilva, Ocolul Silvic Cai ntrat în componența Direcției Silvice D, începând cu data de 23.02.2001.
La aceeași dată, 23.02.2001, a fost încheiat procesul verbal înregistrat sub nr.2783 (fila 67 de la dosar) prin care a fost predat către Direcția silvică D dosarul cuprinzând contractele de livrare de masă lemnoasă către
Ca urmare, începând cu data de 23.02.2001, urmărirea derulării contractelor comerciale încheiate cu a revenit salariaților Direcției Silvice D, iar corespondența prin care aceasta a solicitat îndeplinirea clauzelor contractuale a fost destinată, începând cu 14.03.2001, Ocolului silvic C, unitate care era subordonată Direcției Silvice
Cu privire la susținerea intimatei în sensul că intimații nu au verificat modul de întocmire a listelor de licitație în perioada noiembrie-decembrie 2000, au acceptat desfășurarea de licitații fără a fi depuse toate documentele necesare participării la licitație sau au semnat contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă fără a avea Anexa nr.1, întocmită și însușită de Ocolul Silvic C si au întocmit liste de licitație fără a ține seama de adresele Ocolului Silvic C privind sortimentele ce urmau a fi scoase la licitație, instanța reține că, conform concluziilor rapoartelor de expertiză contabilă și silvică întocmită în cauză, licitațiile au fost organizate cu respectarea prevederilor legale din,Regulamentul de vânzare a masei lemnoase destinate agenților economici, emis de Regia Naționlă a Pădurilor și aprobat prin nr.HG695/1998, precum și a Ordinului nr.572/10.09.1991 al Ministerului Mediului prin care s-au aprobat instrucțiuni privind termenele, modalitățile și epocile de recoltare și transport ale materialului lemnos din păduri .
In concluzie, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților, petenta nefăcând dovada existenței unui prejudiu cert și nici existența unei fapte culpabile a salariaților care să ducă la producerea vreunei prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs reclamanta ROMSILVA - Direcția Silvică Tg.J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii.
Critică sentința pentru aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, cu care s-a fpcut dovada creării prejudiciului de 453.543,76 lei de către pârâți, prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu privind derularea contractelor comefciale încheiate de fosta Direcție Silvică Tg.J și SC SRL M - T, fiind obligată prin hotărâre judecătoirească recurenta reclamantă, la plata sumei de mai sus.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca prescris dreptul la acțiune, întrucât prejudiciul a fost stabilit irevocabil prin decizia nr.3163/30.09.2004 a cât și de la această dată curge termenul de 3 ani prev.de art. 283 alin.1 lit."c" CM, iar neîndeplinirea sarcinilor de serviciu a fost constatată de o comisie a SNP Romsilva și suma stabilită prin decizia ICCJ a fost plătită de recurentă, suportând astfel prejudiciul indicat din acțiune.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi casată.
Criticile privind aprecierea greșită a instanței de fond, că este prescris dreptul material la acțiune sunt întemeiate, deoarece suma de 453.543,76 lei a fost stabilită în mod irevocabil ca o datorie a reclamantei recurente și obligată la plata către terțul SC SRL M prin decizia nr.3163/30.09.2004 a ICCJ. așa încât, față de această dată, termenul de prescripție prev.de art.283 alin.1 lit."c" CM nu este depășit.
Pe fond, deși instanța constatase excepția prescripției dreptului la acțiune și potrivit art.137 (1) pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, a constatat în mod greșit că nu s-a dovedit existența prejudiciului, ținând cont de concluzia expertizei, că nu este evidențiat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei recurente și nu a dovedit plata sumei respective.
Recurenta reclamantă este regie națională și patrimoniul său este parte din patrimoniul național, iar în cauza de față producerea prejudiciului este evidentă, și suma de 453.543,76 lei (în realitate 6.183.702.497 lei) a fost stabilită ca debit în sarcina recurentei, în favoarea terțului SC SRL prin hotărâre irevocabilă.
Suma a și fost plătită către terț, de către recurentă iar dacă prin acțiunea introductivă și pe parcursul procesului, reclamantul nu a făcut diligențele necesare pentru a dovedi fără îndoială că a suportat prejudiciului, de conivență cu intimații pârâți, înregistrând acest debit în contul 477 "Deconturi în curs de clarificare", așa cum precizează unul dintre pârâți, G (fila 175) și expertul contabil (fila 223), o parte din pârâți participând la operațiunea de ascundere a evidenței prin labirintul conturilor contabile.
Așadar, se vede reaua credință din partea reclamantei, de a nu comunica instanței cuantumul prejudiciului, așa cum a dovedit pe parcursul soluționării litigiului cu și această constatare o fac chiar și cei doi experți din prezenta cauză, chiar dacă și-au depășit competențele, dar este evidențiat de expertul contabil plata debitului către terț prin executor judecătoresc (filele 237-249 dosar fond), așa încât există la dosar dovezi care indică existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei, însă instanța de fond în baza rolului activ impus de art.129 pr.civ. trebuia să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar nemenționate în acțiune.
Avea datoria să ordone orice probă pentru lămurirea situației de fapt, chiar dacă se observă împotrivire din conduita reclamantei și concurs din partea experților pentru a ascunde adevărul.
Prin urmare, constatarea instanței de fond, că recurenta reclamantă nu a dovedit existența prejudiciului este nefondată, iar existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu este atributul instanței să o stabilească și nu a expertului, așa cum s-a fixat prin obiectivele impuse acestuia.
Pentru a concluziona că prejudiciul nu a fost cauzat prin fapta culpabilă a pârâților, instanța nu a analizat și stabilit cu exactitate, în raport cu sarcinile fiecăruia, dacă se fac vinovați, ci a preluat fără cenzură și analiză susținerea acestora și unele consemnări ale experților de a-i disculpa, mai cu seamă că pe acest temei sunt și în curs de judecată în proces penal.
Cum expertizele efectuate sunt vădit părtinitoare pentru pârâți, cu acceptul tacit al reclamantei, care nici măcar formal nu a formulat obiecțiuni, era necesar ca instanța să dispună refacerea ambelor expertize, cu obiective concrete ce țin de atributul experților și să stabilească cu certitudine care este situația juridică debitului achitat indubitabil terțului popritor SC SRL cât și răspunderile concrete ale pârâților.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile Legii nr.22/1969 și a se impune reclamantei să precizeze, legat de atribuțiile fiecăruia, precizate în fișa postului, dacă aveau atribuții gestionare și cum s-au gestionat bunurile ce constituie prejudiciu, cât și răspunderea celor ce nu au avut calitate de gestionar dar au săvârșit abaterile precizate de art.29-30 din lege, pentru că este incontestabil o lipsă în gestionarea unor bunuri (masă lemnoasă).
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat pricina fără să cerceteze fondul cauzei și în baza art.312(5) pr.civ, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ TG.J, împotriva sentinței civile nr. 1830 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2008.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
17.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.4
OPINIE SEPARATĂ
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9.pr.civilă și art. 3041.pr.civilă, văzând actele și lucrările dosarului și având în vedere criticile invocate prin motivele de recurs și apărările din întâmpinare, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 270. salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 283 lit.c( din Codul muncii, cererile în cadrul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Potrivit art. 295 alin.1, dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislație muncii și în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de Codul muncii, cu dispozițiile legislației civile.
În acest sens, art.8 din Decret. Nr. 167/1958 statuează că prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Importanța acestui text de lege care vine în completarea dispozițiilor Codului Muncii este relevant în speță pentru stabilirea datei de la care începe să curgă dreptul la acțiune al reclamantei - angajator în repararea pagubei, față de pârâții-angajați.
În stabilirea momentului de la care începe să curgă prescripția, legiuitorul, este adevărat că prin redactarea textului art.8 din din Decret. Nr.167/1958, a înțeles să detașeze momentul începerii curgerii prescripției de momentul nașterii dreptului subiectiv la repararea pagubei și implicit al nașterii dreptului la acțiune stabilind, sub aspect subiectiv că acest moment este data de la care " victima" cunoscut atât paguba cât și pe cel ce se face răspunzător de producerea ei.
Dar pentru a nu se prelungi la nesfârșit momentul de la care curge prescripția și pentru limpezirea - în termen rezonabil - raporturilor juridice dintre părți, legiuitorul a stabilit un al doileamoment obiectivde la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune și anume: data la care păgubitul trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Revenind la speța în cauză, se constată că deși temeiul juridic al acțiunii se regăsește în art. 270. prejudiciu invocat de reclamantă își are sorgintea în raporturile contractuale ale reclamantei cu SRL, M, raporturi ce au fost tranșate, pe fond, prin sentința civilă nr. 1372/12.09.2003 și nr. 872/20.12.2004, pronunțate de Tribunalul Gorj.
Reclamanta, prin reprezentanții săi, a încheiat cu SRL M, în cursul anului 2000, mai multe contracte, iar la 27.04 2001, i-a fost adusă la cunoștință faptul că obligațiile contractuale asumate de reclamantă nu au fost executate ( adresa, fil.48-49, dosar nr-), iar în anul 2002 și respectiv 2004 fost acționată în judecată pentru repararea prejudiciului și plata penalităților, urmare a neexecutării sau executării defectuoase a angajamentelor contractuale.
Astfel, reclamanta nu a depus diligențele necesare pentru acoperirea prejudiciului în termenul general de prescripție care, obiectiv a început să curgă de la data când trebuia să cunoască prejudiciul și persoanele vinovate de producerea acestuia, reclamanta de față promovând acțiunea în recuperarea prejudiciului abia la data de 02 aprilie 2007.
Având în vedere că în cauză operează prescripția dreptului la acțiune împotriva pârâților este fără relevanță faptul că prejudiciul ce se cere a fi acoperit nu a fost înregistrat de către reclamantă în evidențele sale contabile sau că aceasta nu a dovedit indubitabil care este legătura de cauzalitate dintre faptele pârâților presupuse a consta în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu-așa cum susține în acțiunea introductivă - și prejudiciul cauzat, acestea fiind chestiuni ce nu mai pot fi analizate în fond, având în vedere că, prin prescripție, se stinge dreptul la acțiune al reclamantei.
În considerarea celor expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 pr.civilă, recursul trebuie respins, ca nefondat.
Judecător
- -
Tehn.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Dorina Stoichin
