Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 208/

Ședința publică din 25 februarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în M C,-.11, împotriva sentinței civile nr.2581 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns reprezentantul pârâtului recurent, și reprezentantul reclamantei intimate SRL, consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar reclamanta intimată a depus întâmpinare, fișa de cont curent a SRL, fila CEC nr.-/29.11.2006, contractul de închiriere autentificat sub nr.5087/5.09.2006 la Biroul notarului public, fișa postului pârâtului recurent, referatul de sancționare din 3.12.2004, adresa ne.9638/18.02.2009 a C, copia interogatoriului luat la instanța de fond, extras din bilanțul pe anul 2006, justificarea refuzului de plată a CEC-ului nr-/29.11.2008, listingul eliberat de C, extras de pe site-ul Poliției Române referitor la și sentința civilă nr.6605/COM din 18.09.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr.1887/com/2006.

Se comunică reprezentantului pârâtului recurent câte un exemplar din întâmpinare și din înscrisurile depuse de reclamanta intimată.

Reprezentantul pârâtului recurent depune chitanța și factura fiscală privind plata onorariului avocațial, declarând că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia, întrucât a luat cunoștință de conținutul lor și nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul reclamantei intimate depune delegație, declarând că nu are cereri de formulat.

Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.2581 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanta -""SRL, în contradictoriu cu pârâtul; a obligat pârâtul să plătească pe seama reclamantei suma de 23.106,11 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului înregistrat în patrimoniul societății.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul a prestat activitate în cadrul -" "SRL în perioada 01.06.2003-14.03.2007, având funcția de șef depozit, respectiv șef filială-gestionar.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, pe seama pârâtului a fost reținută o sumă de 27.218,11 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, ulterior suma fiind restrânsă la 23.109,11 lei, din care pretenția de bază, 20.888 lei și dobânzile legale în sumă de 2.218,11 lei, calculate pentru perioada 12.03.2007 (data semnării angajamentului de plată) - 31.07.2008. cuantumului pretențiilor pe seama pârâtului s-a datorat reținerilor din retribuția garanție în numerar, în sumă de 4.112 lei.

Astfel, conform documentelor anexate la filele 33-34 dosar, pârâtul în calitate de șef filială, a vândut societății -" "SRL, mărfuri în valoare totală de 39.547,92 lei din care s-a achitat suma de 460,88 lei, rezultând astfel o diferență de achitat în sumă de 39.087,04 lei.

La data de 29.11.2006 -" "SRL prin reprezentantul său lega a emis un CEC pe seama societății -""SRL în vederea achitării facturilor. Acest instrument de plată a fost refuzat la bancă din lipsă de disponibilități. La data de 12.03.2007, pârâtul a redactat un înscris pe seama societății reclamante prin care s-a obligat să achite suma de 25.000 lei iar societatea s-a angajat ca în cazul recuperării acestor sume de la debitoare să i le restituie pârâtului urmând să fie deduse toate costurile privind recuperarea creanțelor.

Din verificările ulterioare efectuate de societatea reclamantă a rezultat că în anul 2006 -" "SRL a intrat în procedura falimentului fiind desemnat lichidatorul judiciar și dispunându-se dizolvarea acestei societăți.

Pârâtul în calitatea sa de șefi filială-gestionar, avea obligația să verifice bonitatea clienților și de asemenea, era răspunzător de preluarea instrumentelor de plată pentru facturile eliberate și încasarea la scadență a creanțelor.

Apărările pârâtului potrivit cărora nu se poate face vinovat de refuzul la plată a CEC-urile emise de -" "SRL au fost înlăturate instanța reținând că acesta avea obligația potrivit fișei postului, să respecte o anumită procedură impusă de societate cu privire la eliberarea mărfurilor și solvabilitatea clienților sau a potențialilor clienți.

Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale în sensul în care caracterul ilicit al faptei a fost raportat la obligațiile de serviciu ale pârâtului, obligații cuprinse în contractul individual de muncă și fișa postului. Instanța a mai reținut că semnarea angajamentului de plată la 12.03.2007 deși nu mai prezintă relevanță juridică sub aspectul dispozițiilor cuprinse în actualul Cod al muncii, reprezintă în schimb recunoașterea din partea pârâtului a existenței unui debit cauzat prin neglijența sa.

Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de -""SRL.

În drept recurentul a invocat prev.art.304 ind.1 și 312.pr.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că prejudiciul produs reclamantei își are ca izvor relația contractuală stabilită între reclamanta intimată și -" "SRL, în sensul în care cumpărătorul nu și-a executat în tocmai obligația de plată a prețului. În acest sens recurentul a arătat că prejudiciul creat în patrimoniul societății reclamante a fost și este creat de cumpărător iar producerea unui asemenea prejudiciu este riscul oricărui comerciant iar transferarea răspunderii pentru pagubele cauzate de clienții răi platnici creează un precedent mult prea periculos.

Recurentul pârât a arătat că potrivit obligațiilor stabilite în fișa postului a verificat bonitatea clientului și a constatat că acesta figura cu bilanțul, depus pe anul 2005 și că era o societate profitabilă la acea dată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 01.06.2003 - 14.03.2007 în calitate de șef filială M

Având în vedere obiectul de activitate al societății reclamante precum și obligațiile asumate de pârât prin contractul de muncă și fișa postului, acesta din urmă avea obligația de a comercializa materiale de construcții clienților sau potențialilor clienți cu efectuarea în prealabil, a verificărilor privind bonitatea clienților și preluarea instrumentelor de plată. (fișa postului pct.9,18).

Pârâtul a invocat constant împrejurarea că neplata prețului produselor nu i se datorează personal ci se subsumează ideii de risc aferentă oricăror raporturi contractuale.

Ceea ce recurentul pârât omite să aibă în vedere este împrejurarea că orice relație contractuală derulată între societatea reclamantă și cumpărători/potențiali cumpărători, era condiționată de bonitatea clienților. Verificarea bonității clientului constituia, conform fișei postului, o operațiune anterioară începerii oricărei relații de natură contractuală între societatea reclamantă și terții cumpărători.

Nu are relevanță momentul în care instrumentul de plată a fost depus, respectiv 29.11.2006 sau 21.09.2006, întrucât la momentul livrării mărfurilor societatea comercială se afla deja în procedura insolvenței fiind pronunțată sentința civilă 2704/15.05.2006 a Tribunalului Constanța.

Chiar dacă pârâtul nu putea obține la momentul eliberării mărfurilor aceste informații, acesta putea și trebuia să constate că societatea comercială co-contractantă nu avea bilanțul anual depus la Registrul Comerțului pe anul 2003, iar la momentul eliberării mărfurilor nu a depus nici un instrument de plată achitând numerar o parte din suma reprezentând contravaloarea mărfurilor.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.270 Codul muncii, în sensul în care a reținut în mod întemeiat că paguba materială produsă angajatorului se datorează neglijenței angajatului în strictă legătură cu munca acestuia, mai exact cu obligațiile cuprinse în fișa postului.

Nu în ultimul rând recurentul nu a făcut dovada aspectelor susținute prin memoriul de recurs potrivit cărora la eliberarea mărfurilor s-a informat cu privire la bonitatea clientului.

Din înscrisurile depuse de societatea reclamantă respectiv informații aflate pe site-ul Ministerului Finanțelor, informații pe care afirmativ recurentul le-a accesat, rezultă că pentru anul 2006 agentul economic a înregistrat pierderi astfel că, susținerile pârâtului potrivit cărora din verificările sale a rezultat că societatea era profitabilă nu pot fi primite.

Mai mult decât atât, din justificarea refuzului instrumentului de plată întocmit la 30.11.2006, rezultă că debitorul se afla în interdicție bancară.

Având în vedere cele de mai sus Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a apreciat în egală măsură asupra vinovăției angajatului.

În temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în M C,-,.11, județul H, împotriva sentinței civile nr.2581 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp,

30.03.2009.

Jud.fond: -

Asist.jud:-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Tg Mures