Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2119/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2119/R/2009

Ședința publică din 21 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Griga

JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu

- -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 922 din 6 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamanta - DE SERVICII DE INVESTIȚII FINANCIARE BROKER SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 19 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 922/06.04.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta - DE SERVICII DE INVESTITII FINANCIARE BROKER SA în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 606.177,39 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial, sumă actualizată cu dobânda legală la data plații.

Pentru a pronunța sentința menționată, s-a reținut că prin decizia nr.1477/18.03.2008, pârâtul a fost autorizat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, ca agent de servicii de investiții financiare.

În baza acestei autorizații, pârâtul avea dreptul de a efectua tranzacții cu instrumente financiare și deci și cu instrumente derivate pentru clienții ale căror conturi le gestiona. Prin urmare, în baza acestei autorizații, pârâtul reprezenta Broker SA în relația cu clienții săi care efectuau tranzacții cu acțiuni, respectiv tranzacții cu contracte tranzacționate la.

Printre clienții a căror conturi erau deschide pe se număra și clientul, așa cum rezultă din contractul de intermediere servicii de brokeraj încheiat la data de 01.03.2005.

În baza acestui contract, agentul avea dreptul să gestioneze contul acestui client pe În acest sens, pârâtul a semnat mai multe formulare ordin de vânzare-cumpărare care au stat la baza efectuării tranzacției pe în contul clientului în perioada 01.03.2005-03.07.2008.

Aceste formulare de ordin de vânzare au fost întocmite la datele de 01.03.2005, 18.10.2005, 06.12.2005, 31.05.2006, 08.06.2006, 22.09.2006, 06.12.2007, 12.02.2008, 28.02.2008, 29.02.2008, 11.03.2008.

De asemenea, au fost întocmite și ordine de cumpărare în datele de 03.12.2007, 18.12.2007, 20.12.2007, 28.02.2008, 20.06.2008, 05.04.2008 și ordine de vânzare-cumpărare din 11.03.2008, 03.03.2008 și 26.06.2008.

În urma unui control efectuat la data de 04.04.2008 s-a constatat că pârâtul a efectuat tranzacții in contul clientului, generând în contul acestuia un sold debitor, care la data de 31.03.2008, era în sumă de 552.448,29 lei. Acest sold reprezintă apelul în marja existentă în acel moment în contul clientului, existență care trebuia comunicată acestui client, conform prevederilor contractuale și a Regulamentului 32/2006.

Potrivit prevederilor art.212 din acest Regulament, pârâtul avea obligația să efectueze cel puțin zilnic marcarea la piață pentru contul în marja clientului.

Prin marcare la piață se înțelege actualizarea conturilor în marjă ale clienților pe baza prețului de cotare sau a celui de închidere în timpul sau la sfârșitul ședinței de tranzacționare cu diferențele favorabile/nefavorabile rezultate din reevaluarea pozițiilor deschise in acest cont. La deschiderea contului de marjă fiecare client este obligat potrivit normelor și să depună o marjă inițială. În cazul clientului marja inițială a fost în cuantum de 10%, așa cum prevede contractul de intermediere din valoarea instrumentelor financiare derivate. În cazul în care disponibilul din contul clientului s-ar fi situat sub nivelul marjei necesare, pârâtul trebuia să emită clientului un apel în marjă aducându-i la cunoștință suma pe care trebuia să o depună clientul în contul său pentru acoperirea minusului creat.

Dacă clientul nu răspundea apelului în marjă, acoperind deficitul existent în contul său de marjă în termenul precizat în contract, pârâtul care îi administra contul trebuia să procedeze imediat la închiderea forțată a pozițiilor deținute de client până la acoperirea necesarului de marjă.

În cazul de față, fiind vorba despre contul tatălui său, pârâtul a considerat că nu se mai impune respectarea acestor obligații, cauzând societății un prejudiciu care a fost recuperat de societate prin virarea apelului în marjă la Casa Română de Compensație.

Instanța a mai reținut că pârâtul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de 10% pe luna martie 2008, acesta recunoscând ulterior existența soldului negativ în contul clientului în valoare de 606.177,39 lei, obligându-se să-l restituie.

Potrivit prevederilor art.270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Prejudiciul cauzat societății reclamante în sumă de 606.177,39 lei nu este recuperat și a fost cauzat de către pârât în calitate de angajat al societății reclamante ca urmare a încălcării prevederilor art.212 din Regulamentul 32/2006 și a art. 7 alin. 4 din contractul de intermediere încheiat la data de 01.03.2005.

În consecință, cererea reclamantei fiind fondată, a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat să achite acesteia suma de 606.177,39 lei cu titlu de prejudiciu, sumă actualizată cu dobânda legală la data plății.

În termen legal, a formulat recurs pârâtul, care a solicitat în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență că hotărârea este netemeinicia și nelegală, întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, prevăzute de art. 270. muncii, întrucât nicio probă nu confirmă că reclamanta intimata a suportat vreo pagubă, soldul negativ a fost creat în patrimoniul unei terțe persoane, respectiv clientului intimatului reclamant, d-nului (tatăl reclamantului).

În acest context, s-a arătat că recurentul pârât nu a avut calitatea de "broker activ" pentru a avea dreptul și posibilitatea de a plasa ordine la, în sistemul, acestuia fiindu-i recunoscută exclusiv calitatea de agent de servicii de investiții financiare. Susține că prejudiciul imputat este creat prin plasarea de ordine pe platforma de tranzacționarea administrată de către (pentru deschiderea de poziții noi) și prin neplasare de astfel de ordine(pentru închiderea forțată a pozițiilor deschise ajunse în apel d e marjă), astfel că în mod obiectiv nu ar fi putut împiedica producerea prejudiciului.

Apreciază că împrejurarea că soldul negativ este creat în contul personal al clientului intimatei care este de asemenea și tatăl recurentului, este lipsit de orice relevanță. Sarcina probei aparținea reclamantei care nu a probat în nici un mod existența unei obligații de serviciu în sarcina recurentului în sensul închiderii de poziții, cu atât mai puțin a unei posibilități de fapt în acest sens.

Criticile recurentului vizează și nemotivarea hotărârii, susținându-se ă aceasta constituie "o copie fidelă" a argumentelor prezentate de către reclamanta intimată, nici una dintre apărările recurentului ori înscrisurile prezentate de către acesta nefiind îndepărtate de către instanța de fond.

Deși a fost legal citată, intimata nu și-a exprimat poziția procesuală. Într-adevăr, pentru termenul din 19.10.2009, aceasta a depus o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător, însă această cerere nu a fost admisă de către instanța de judecată, prin prisma faptului că de la primirea primei citații, 12.06.2009 și până la termenul de judecată menționat, 19.10.2009, s-a apreciat că a avut timp suficient pentru a-și angaja un avocat pentru a-i apăra interesele, astfel că dreptul la apărare al acestei intimate nu a fost încălcat prin respingerea cererii de amânare.

De altfel, primul termen de judecată a fost stabilit în cauză pentru 15.09.2009, termen pentru care intimata ar fi putut face demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Mai mult, pentru a da acesteia posibilitatea de a depune concluzii scrise, în lipsa de la dezbateri, Curtea a dispus amânarea pronunțării.

Analizând recursul prin prisma dispozițiile legale și a motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat.

Astfel, se reține că prin decizia nr. 1477/18.03.2004, recurentul pârâta a fost autorizat ca agent pentru servicii de investiții financiare în numele și pe contul Societății de Servicii și Investiții Financiare Broker ( 12 dosar fond), prin atestatul nr. 475/03.07.2006 ( 13 dosar fond), confirmându-se înscrierea recurentului pârât în registrul, în această calitate.

În baza hotărârii din 09.11.2004, s-a stabilit că persoanele fizice care acționează ca agenți pentru servicii de investiții financiare în numele și pentru contul societăților de servicii financiare pot presta, în această calitate, în baza deciziei de autorizare de agent, servicii de investiții pe piețele reglementate de instrumente financiare derivate, servicii pe care le desfășurau în baza autorizației de broker.

Așadar, în baza hotărârii menționate, recurentul pârât avea dreptul să efectueze tranzacții cu instrumente financiare derivate pentru clienții ale căror conturi le gestiona, respectiv inclusiv pentru clientul, client al.

În calitate de angajat al reclamantei intimate BROKER SA, recurentul a efectuat o serie de tranzacții în perioada 01.03.2005-03.07.2008, și ca urmare a nerespectării dispozițiilor instituite de regulamentul nr. 32/06, acesta a produs un prejudiciu clientului, care, potrivit susținerilor reclamantei intimate se ridică la suma de 606.177,39 lei.

Raportat la prejudiciul menționat, reclamanta intimată a invocat dispozițiile art. 270 alin. 1 din muncii, respectiv a apreciat că recurentul pârât trebuie să răspundă față de societate, în condițiile în care prejudiciul a fost acoperit de către aceasta prin virarea apelului în marjă la Casa Română de Compensație.

Se reține că, potrivit art. 270 alin. 1 din muncii, "Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".

Prin norma menționată, legiuitorul instituie răspunderea patrimonială a salariaților atunci când produce pagube angajatorului lor, răspundere ce operează numai în cazul îndeplinirii cumulative a unor condiții, respectiv existența unui raport contractual între recurent și intimată, săvârșirea de către recurent a unei fapte ilicite, păgubitoare pentru angajator, producerea unei pagube materiale angajatorului de către angajat, din vina lui și în legătură cu munca și obligațiile pe care le avea în calitate de angajat, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu material.

Referitor la condițiile menționate, se reține că neîntrunirea cumulativă a acestora exclude angajarea răspunderii patrimoniale, respectiv incidența art. 270 alin. 1. muncii.

Curtea constată că în cauza dedusă judecății nu își găsesc aplicare dispozițiile răspunderii patrimoniale din perspectiva faptului că lipsește prejudiciul, neputându-se reține existența unui prejudiciu produs de către recurent societății intimate.

Într-adevăr, probațiunea administrată confirmă existența unui sold negativ, respectiv a unui prejudiciu, însă acesta vizează exclusiv contul clientului, iar nu societatea.

Nici una dintre probele administrate nu confirmă faptul că societatea intimată l-ar fi despăgubiri pe clientul, situație în care aceasta ar fi fost îndreptățită să solicite repararea prejudiciului de către recurentul pârât.

Deși societatea intimată a susținut că a acoperit prejudiciul, prin virarea apelului în marjă la Casa Română de Compensație, aceste susțineri nu pot fi primite, nefiind confirmate de probațiunea administrată.

Mai mult, se reține, raportat la natura litigiului că, în conformitate cu art. 270 alin. 1. muncii, sarcina probei aparținea societății intimate, care însă nu a produs nicio probă în sensul menționat.

Constatând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, așa cum aceasta este instituită de art. 270 din muncii, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ. va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată.

Raportat la art. 274.proc.civ. Curtea dispune obligarea reclamantei intimate la plata către recurent a sumei de 3285 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 922 din 06.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - DE SERVICII DE INVESTIȚII FINANCIARE BROKER SA în contradictoriu cu pârâtul ca nefondat.

Obligă pe intimata - DE SERVICII DE INVESTIȚII FINANCIARE BROKER SA să plătească recurentului suma de 3285 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.DG/dact.MM

4ex./20.11.2009

Jud.fond:/

Președinte:Daniela Griga
Judecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2119/2009. Curtea de Apel Cluj