Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2134/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2134/R/2008

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Adrian Repede

JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 3: Gabriella

GREFIER: TARȚA

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta - SRL, și respectiv de pârâtul împotrivasentinței civile nr. 1035 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurentei - Distribution SRL, avocat, și reprezentanta pârâtului recurent, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate în termenul legal, s-au comunicat părților și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente arată că în opinia sa recursul pârâtului este declarat în termen legal, având în vedere că sentința instanței de fond i-a fost comunicată acasa și nu la domiciliul procesual ales la cabientul d-nei avocat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare a fondului.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea propriului reccurs, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de pârât cu consecința constatării nulității absolute a clauzei de neconcurență impusă de angajatorul - Distribution SRL și cuprinsă în actul adițional la contractul individual de muncă nr. 45022/11.10.2006, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de reclamantă pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca fiind vădit nefondat.

Reprezentanta reclamantei recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârât, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.1035 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect pretenții.

S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională - Distribution SRL, având ca obiect constatarea clauzei de neconcurență din actul adițional la contractul individual de muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta - SRL C-N a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalitate fixă cauzat societății prin nerespectarea clauzei de neconcurență stabilită în actul adițional înregistrat la. sub nr.45024/11.10.2006 la contractul individual de muncă.

Prin cererea reconvențională pârâtul-reclamant reconvențional a chemat în judecată pe reclamanta-pârâtă reconvențională - Distribution SRL și a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei de neconcurență cuprinsă în actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la C sub nr.45024/11.10.2006, motivând că respectiva clauză nu prevede concret activitățile care îi sunt interzise salariatului, este abuzivă, deoarece are ca finalitate efectele unei veritabile clauze de exclusivitate și că pârâta reconvențională nu și-a asumat în mod efectiv obligația de plată a indemnizației de neconcurență pe toată perioada activării acesteia, cu doar pe perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă.

Analizând actele existente la dosar, tribunalul a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.897/18.04.2003 prin care pârâtul a fost angajat în funcția de agent vânzări, pe o perioadă nedeterminată.

La acest contract individual de muncă părțile au încheiat actul adițional nr.299/30.09.2006 prin care au stabilit o clauză de neconcurență care cuprinde următoarele:

Părțile convin să completeze contractul individual de muncă și cu o clauză de neconcurență prin care angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.

Indemnizația de neconcurență este de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Indemnizația lunară va putea fi încasată numai personal de către angajat în numerar prin casieria - Distribution SRL sau conform înștiințărilor comunicate în scris angajatului de către angajator.

Angajatul se obligă de a informa în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizației lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcția unde își desfășoară activitatea.

S-a stabilit că nerespectarea clauzei de neconcurență poate duce la desfacerea imediată a contractului individual de muncă al angajatului conform art.61 lit.a Codul muncii (în cazul în care acesta mai este angajat al societății) precum și la angajarea răspunderii materiale a angajatului în vederea recuperării prejudiciului suferit de către societate dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.

Angajatul, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zecemii USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile actului adițional.

La această sumă se adaugă prejudiciul suferit de către angajator, dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.

Raporturile de muncă au durat până la data de 05.07.2007, când contractul de muncă a încetat prin desfacere disciplinară.

În prezent, pârâtul este angajatul - România, societate despre care reclamanta susține că este în concurență.

Potrivit prevederilor art.21 alin.2 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării raporturilor de muncă, cuantumul indemnizației de neconcurență lunară, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.

În cazul de față, clauza de neconcurență stabilește terții și aria geografică și nu stabilește concret activitățile interzise, situație în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertății muncii.

De asemenea, clauza de neconcurență stabilită în actul adițional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator și nu preventiv.

Pentru a fi valabilă, așa cum prevede textul art.21 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență trebuie să cuprindă cuantumul indemnizației de neconcurență lunară, dar în speță, clauza nu cuprinde acest cuantum.

Având în vedere cele expuse, tribunalul a respins ca nefondată cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - SRL C precum și pârâtul.

Reclamanta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Arată că prin cererea introductivă de instanță a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalități fixe, conform, actului adițional la contractul de muncă înregistrat la ITM C, prin care s-au înserat două clauze: una de confidențialitate și alta de neconcurență.

În acest act adițional s-a prevăzut că angajatul este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD în favoarea angajatorului în situația nerespectării clauzei de neconcurență.

Consideră că având în vedere existența clauzei penale înserată în actul adițional, nu mai era obligat să facă dovada existenței vreunui prejudiciu și a întinderii lui.

Arată că pârâtul a încălcat clauza de neconcurență oferind serviciile unei alte societăți - SRL, efectuând prin această societate aceleași activități cu cele desfășurate în cadrul societății reclamante, folosindu-se de întreaga bază de date privind clientela firmei, deturnând această clientelă în folosul firmei SRL.

Consideră că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii fără a da posibilitatea formulării apărării, motivarea soluției pe considerente preluate dintr-o altă sentință care nu are legătură cu pricina de față este nelegală, astfel că se impune admiterea recursului.

Pârâtul, prin recursul său solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatării nulității absolute a clauzei de neconcurență impusă de către - SRL și cuprinsă în actul adițional la contractul de muncă.

În motivare arată că deși a indicat domiciliul procesual ales ca fiind la sediul avocatului, hotărârea nu s-a comunicat la persoana indicată, deci comunicarea s-a făcut cu nerespectarea formelor de procedură civilă.

Pe fond arată că prin actul adițional semnat la data de 01.10.2006 se impunea obligarea pârâtului în calitate de salariat de a nu desfășura direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe toată perioada derulării raporturilor de muncă și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestora în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obliga să o plătească pe toată perioada de neconcurență.

Această clauză încalcă în mod flagrant principiul libertății muncii recunoscut ca un drept constituțional și exprimat ca un principiu guvernator al raporturilor de muncă dintre salariat și angajator prin art.3 din muncii, întrucât aceasta nu prevede în mod concret activitățile care îi sunt interzise salariatului, condiție esențială prevăzută de art.21 muncii.

Mai arată că clauza de neconcurență este abuzivă, deoarece aceasta ar urma să-și producă efectele pe tot teritoriul României și la toate societățile comerciale de pe teritoriul României care activează în domeniul în care activează pârâta ca și activitate comercială, iar sub aspectul dreptului la opțiune conferit de libertatea muncii încalcă limitele legale ale clauzei de neconcurență permise de lege.

Consideră că reclamanta nu și-a asumat în mod efectiv obligația de plată a indemnizației de neconcurență pe toată perioada activării acesteia, ci doar pe perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, încălcând astfel atât prevederile art.21 muncii care prevede explicit faptul că indemnizația de neconcurență este lunară și se suportă de către angajator pe toată perioada de neconcurență cât și obligațiile asumate unilateral prin actul adițional.

Cu toate acestea, la determinarea cuantumului acestei indemnizații reclamanta a avut în vedere doar perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, aceasta fiind stabilită procentual, respectiv 50% din media veniturilor salariale brute pe ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului de muncă.

Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, Curtea reține următoarele:

Așa cum rezultă din cererea reconvențională formulată de pârâtul, la instanța de fond, (fila 16-23) înregistrată la data de 35 oct.2007, acesta a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei de neconcurență, inserată în actul adițional la contractul individual de muncă nr.45024/11.10.2006, în baza art.38 muncii.

Potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit."d" muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, inclusiv așa cum este în cazul din speță a unui act adițional la contractul de muncă, ori a unei clauze ale acestui act adițional.

Dar așa cum rezultă din actele și susținerile părților făcute în dosar, la data când pârâtul a formulat cererea reconvențională pentru constatarea nulității, nu mai era încadrat în muncă la societatea reclamantă, astfel că față și de dispozițiile legale mai sus arătate, se constată că în nod corect tribunalul a respins cererea reconvențională.

Nici recursul reclamantei nu poate fi privit cu succes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.20(1) li (2) lit.b muncii, în afara clauzelor generale prevăzute la art.17 muncii, între părți pot fi negociate și cuprinse în contractul individual de muncă și alte clauze specifice, cum ar fi clauza de neconcurență.

Art.21 alin.1 muncii, prevede că, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul său și îl obligă pe angajator să-i plătească salariatului o indemnizație lunară. Clauza de neconcurență îi produce efectele numai dacă în cuprinsul actului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului.

În cazul din speță, așa cum corect a reținut și tribunalul această ultimă condiție pentru a putea avea eficiență clauza de neconcurență nu a fost respectată de către reclamantă, în sensul că actul adițional nu stabilește concret activitățile interzise.

Este adevărat că în cuprinsul actului adițional se face referire la activități concurențiale prin care s-ar înțelege "activități comerciale desfășurate direct sau prin interpuși sau în afara orelor de program de către angajat și care sunt de aceeași natură cu activitățile comerciale desfășurate de către angajator", dar această descriere în nici un caz nu dă satisfacție cerințelor imperative ale dispozițiilor art.21 alin.1 muncii, care cer o descriere concretă ale activităților interzise.

De altfel, este de observat că, trecând în revistă toate activitățile comerciale pe care pârâtul le desfășura la angajator, potrivit fișei postului (fila 43-46) se va constata că sunt o serie de activități de specific comercial care nu pot constitui în nici o împrejurare activități concurente, fiind activități comune oricăror domenii de activitate, chiar neconcurentă, astfel că dacă s-ar accepta cererea reclamantei, în mod clar s-ar aduce atingere principiului libertății muncii.

Așadar, simpla trimitere în actul adițional la activitățile comerciale desfășurate de pârât, potrivit fișei postului, nu suplinesc cerința descrierii activităților interzise pentru a fi eficientă clauza de concurență, astfel că recursul reclamantei trebuie privit ca nefondat sub aspectul tuturor criticilor ce au fost aduse sentinței.

Așa fiind, față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile ambelor părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva sentinței civile nr.1035 din 5 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

TARȚA

Red.AR

Dact./2ex.

22.12.2008

Președinte:Adrian Repede
Judecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2134/2008. Curtea de Apel Cluj