Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SEC IA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONG. DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 23
edin a public de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PRE EDINTE: - -
: - -
: - -
GREFIER: - -
*****************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1159/D/din 11 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul asistat de avocat și intimata prin administrator -
Procedura este legal îndeplinită. -
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar acte cu privire la impozitul pe profit,la fondul de turism, la TVA și două declarații 300 cu privire la decontul privind taxa per valoare adăugată și respectiv 100 privind impozitul pe profit, acte care i-au fost puse în vedere de instanță a fi prezentate. - Deasemeni depune la dosar raportul de inspecție fiscal în original nr.101/2002 - pentru studiul instanței - arătând că pe anul 2003 -2004 nu le are. -
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri. -
Avocat pentru recurent având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nedovedită cu cheltuieli de judecată. -
A susținut că hotărârea dată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: nu există raport de cauzalitate între activitatea recurentului la societate unde figura ca angajat și prejudiciul efectiv creat în patrimoniul intimatei; recurentul nu este contabil autorizat iar răspunderea pentru calculul impozitului i-a fost asumată de administratorul societății; nu s-a făcut dovada cu fișa postului că și-a asumat răspunderea în legătură cu calculele pentru impozit și alte taxe iar declarațiile de impunere sunt semnate de însăși administratorul societății. -
Reprezentantul intimatei având cuvântul a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în raport de probele administrate în cauză și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. -
A susținut că la dosar există acte din care rezultă prejudiciul cauzat de recurent că însuși acesta a recunoscut că a făcut greșeli de calcul - prin adresa nr.312 din 22.09.2005, și că acestuia nu i s-au imputat decât sumele recunoscute conform Regulamentului de Ordine Interioară. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA -
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1159 din 11.07.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și obligat pârâtul să-i plătească acesteia suma de 26.965 lei, iar cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca nedovedită. -
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
În urma controlului efectuat de organele fiscale la societatea comercială reclamantă, s-a constatat o greșită calculare a impozitului pe profit, avându-se în vedere pierderea contabilă în loc de cea fiscală, calculându-se o diferență de impozit pe profit aferent perioadei 01.01.2002 - 30.09.2005 de 18.081 lei și dobânzi și penalități de 7212 lei, respectiv 2058 lei.-
Pentru aceeași perioadă, a fost constatată și o diferență suplimentară de TVA de 42.122 lei, la care au fost calculate o dobândă de 13.342 lei și penalități de întârziere de 3550 lei. Totodată, s-a reținut că în mod greșit nu a fost constituit și virat fondul special pentru promovarea și dezvoltarea turismului, pentru perioada 01.06.2002 - 31.12.2002, constatându-se astfel un fond datorat de 2126 lei, cu dobânda și penalitățile aferente, de 1688 lei, respectiv 441 lei. -
Reclamanta a emis decizia nr.166/01.10.2006 prin care a imputat pârâtului suma de 26.965 lei reprezentând dobânzile și penalitățile pe care a fost obligată să le achite ca urmare a deficiențelor la calcularea impozitului. -
Prima instanță a reținut existența acestui prejudiciu, astfel cum a fost determinat în decizia de impunere emisă de organele fiscale și faptul că se datorează erorilor determinate de neglijența pârâtului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, iar în consecință, în temeiul art.270 Codul Muncii, a procedat la admiterea acțiunii. -
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs, prin care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nerespectării dreptului la apărare, invocând faptul că prima instanță nu a acordat posibilitatea formulării cererii de probatorii și că nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul creat și activitatea sa, iar sub aspectul temeiniciei, s-a invocat faptul că prejudiciul reținut nu este efectiv, deoarece nu s-a făcut dovada achitării acestei sume de către reclamantă către Administrația Finanțelor Publice și de asemenea, că a fost în mod greșit calculată taxa pe valoare adăugată. -
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
S-a reținut de către prima instanță că recurentul pârât datorează reclamantei suma reținută de organele fiscale ca fiind dobânzi și penalități, în considerarea calității de contabil și apreciindu-se că există o legătură de cauzalitate între modul în care pârâtul și-a îndeplinit atribuțiile și prejudiciul creat reclamantei prin calcularea de dobânzi și penalități și impunerea acestora prin decizia emisă în urma controlului efectuat. -
Deși în fața primei instanțe s-a contestat modul de calcul al taxei pe valoare adăugată, iar cuantumul acesteia influențează în mod direct dobânzile și penalitățile aferente, care au fost solicitate de către reclamantă pentru a fi recuperate de la recurentul - pârât, prima instanță a preluat sumele stabilite ca dobândă și penalități, astfel cum au fost calculate de către organele fiscale. -
În acest sens, se impune o completare a probatoriului, în sensul verificării susținerilor pârâtului și determinării exacte a sumelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități. De asemenea, trebuie verificate și susținerile referitoare la raportul de cauzalitate, invocat de către reclamantă, între activitatea efectivă desfășurată de către pârât și greșelile constatate de către organele fiscale, greșeli care au determinat calcularea și impunerea sumelor constând în dobânzi și penalități, toate aceste aspecte nefiind analizate de prima instanță, fapt ce echivalează cu o soluționare a fondului litigiului. -
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1159/D din 11 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-. -
Casează sentința civilă recurată și trimite cererea aceleiași instanțe pentru rejudecare. -
Irevocabilă. -
Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008. -
PRE EDINTE JUDEC TORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec. 29.01.2008
Tehn.red.- 31 01.2008 ex.3
Președinte:Jănică Gioacas Sorina Romașcanu Camelia DrăghinJudecători:Jănică Gioacas Sorina Romașcanu Camelia Drăghin
