Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2348/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2348
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
****************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 5559 din17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind intimata pârâtă - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii în principal de admitere a recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Într-o teză subsidiară a pus concluzii de admitere a recursului si rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedita, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 28.09.2007 reclamanta - SRL ( fostă - SRL ) a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 152.767 lei reprezentând prejudiciul produs în patrimoniul societății reclamante, urmare a nerespectării obligațiilor din contractul individual de muncă, angajamentul de plată și a faptelor sale ilicite cauzatoare de prejudicii.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajat al societății, ocupând funcția de șef stație de livrare carburanți -
Având în vedere lipsurile constatate în gestiunea stației cu ocazia inventarierii de la sfârșitul anului 2005 și cu ocazia predării gestiunii la O, pârâtul și-a recunoscut culpa în privința producerii unui prejudiciu în cuantum de 80.981 lei,iar prin angajamentul de plată nr. 27/27.02.2006 acesta s-a obligat să-l repare într-o perioadă de 1 an de la data semnării, însă nu a restituit prejudiciul recunoscut.
Totodată, așa cum rezultă din fișa de cont analitic a contului 542 "avansuri spre decontare", pârâtul a ridicat din casieria unității în perioada decembrie 2004 - august 2006 suma de 71.786 lei cu titluri de avansuri spre decontare, dar nu a prezentat în contabilitatea societății documente justificative ale acestor avansuri și nici nu a restituit din sumele neutilizate ce au fost ridicate ca avans.
Prin sentința civilă nr. 950/M/18.10.2007, Tribunalul Brașova declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 284 din Codul muncii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 14.01.2008.
La data de 13 mai 2008, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece a fost depășit termenul legal de 3 ani de la data eventualelor fapte generatoare de prejudiciu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A menționat că reclamanta nu a precizat în cerere în concret în ce constau elementele răspunderii materiale pe care se întemeiază reclamanta, făcându-se doar o referire generică la anumite sume de bani, fără a se indica faptele ilicite ale pârâtului și probele prin care acestea pot fi dovedite.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5559 din 17 octombrie 2008, admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 80.981 lei reprezentând contravaloarea lipsurilor din gestiunea de carburanți și la 60.856,64 lei, reprezentând avansuri spre decontare nerestituite.
A fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcție de șef stație începând cu data de 01 04 2003 conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 14831/17 04 2003, desfășurând activitate în stația de livrare carburanți VGB -
Pe perioada desfășurării raportului de muncă dintre cele două părți litigante, pârâtul a ridicat din casieria unității, la diverse intervale de timp, sume de bani reprezentând " avans spre decontare", așa cum rezultă din dispozițiile de plată depuse la filele 33 - 45 din dosar, care sunt dovada certă a ridicării sumelor de bani înscrise în fiecare dintre ele, purtând semnătura și actul de identitate al pârâtului, astfel cum se poate observa din cuprinsul lor.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare instanța a constatat următoarele:
Prin angajamentul de plată înregistrat sub nr 27/27 02 2006 pârâtul a recunoscut producerea unui prejudiciu în valoare de 80 981 lei constând în lipsă gestiune carburanți, luându-și angajamentul să o achite pe o perioadă de 1 an de la data semnării lui.
Prin semnarea angajamentului de plată la data de 27 02 2006, pârâtul a recunoscut dreptul reclamantei și în conformitate cu dispozițiile art 16 din Decretul nr.167/1958, a operat întreruperea prescripției, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție.
In raport de data introducerii acțiunii - 28 09 2007 - dreptul reclamantei nu este prescris pentru suma de bani recunoscută prin angajament.
Cât privește prescripția invocată pentru suma de 71.796 lei reprezentând avansuri spre decontare,instanța constatat că pentru sumele de bani înscrise în dispozițiile de plată nr. 163/04 08 2004 și nr. 164/05 08 2004,dreptul material la acțiune a fost prescris, fiind depășit termenul legal de 3 ani de la data nașterii lui( data la care trebuia justificată suma ridicată).
Pentru celelalte sume ridicate de pârât în cursul anului 2005 cu titlu de avans spre decontare, în raport de data introducerii acțiunii, instanța a constatat că nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
In raport de soluția pronunțată pe excepția prescripției, instanța a admis în parte acțiunea din următoarele considerente:
Potrivit art. 270 alin 1 din Codul muncii " Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Angajamentul de plată nr. 27/27 02 2006 asumat de către pârât în vederea acoperirii prejudiciului unității constituie o dovadă a recunoașterii datoriei și a faptului că salariatul este de acord să achite suma recunoscută, reprezentând în plan juridic voința părții de a-și asuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vina sa, în baza relațiilor contractuale stabilite între părți și în temeiul dispozițiilor art. 969 Cod civil.
In cauză, nu există niciun motiv pentru înlăturarea acestui înscris probator, potrivit reglementărilor legale sus menționate.
Prin urmare,pârâtul datorează unității suma de 80981 lei reprezentând lipsă gestiune carburanți constatată prin procesul verbal privind listele de inventar întocmite cu ocazia predării gestiunii la.
Cât privește dispoziția de plată nr. 240/30 11 2005 în care este înscrisă suma de 25 000 lei, instanța a constatat că apărarea pârâtului în sensul că nu a semnat de primirea acestei sume este întemeiată,astfel că acest înscris probator nu are relevanță în cauza de față, neputând face dovada încasării de către pârât a unui avans spre decontare în suma de 25 000 lei.
Prin urmare,față de constatarea ca prescris a dreptului la acțiune pentru suma de 10.000.000 lei vechi - 1000 lei RON conform dispozițiilor de plată nr 163 și 164 și în raport de cele constatate anterior în privința dispoziției de plată nr 240 / 2005, suma de bani reprezentând avansuri spre decontare ce urmează a fi supusă analizei este de 60856,64 lei așa cum rezultă din însumarea dispozițiilor de plată depuse la dosar de către reclamantă( nr 207,nr 210, nr 216, nr 217,nr 214,nr 218, nr 238 bis, nr 237,nr 231).
Aceste înscrisuri au relevanța probatorie a unui înscris sub semnătură privată și produc efecte între părți cu privire la drepturile și obligațiile ce le constată și dovedesc ridicarea din casieria unității reclamante a sumelor de bani, iar pârâtul nu a făcut dovada depunerii documentelor justificative sau a restituirii sumelor către reclamantă.
Instanța apreciat că nu prezintă relevanță calitatea pârâtului ( de șef stație sau coordonator zonal) la momentul încasării banilor și nici faptul că Legea 22/1969 precizează că nu pot face operațiuni de primire,păstrare și eliberare bunuri conducătorii agenților economici, aceste apărări ale pârâtului neputând înlătura obligația sa de a restitui sumele încasate și care nu au fost justificate în instanță de către acesta.
Instanța a reținut,de asemenea că, raportul de muncă dintre părți nu este contestat, iar o eventuală nulitate a contractului individual de muncă pentru lipsa semnăturii de către pârât nu ar produce efecte asupra drepturilor și obligațiilor asumate de părți prin consimțământul lor, dispozițiile de plată având o existență de sine stătătoare.
In acest sens, potrivit art 16 alin 2 din Codul muncii " In situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă".
Împotriva acestei hotărâri, la data de 05.12.2008, formulat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală,
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, susține că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ignorând cererile privind administrarea probatoriului, respectiv proba cu expertiza contabilă a fost respinsă, iar asupra probelor cu interogatoriu și martori, cu expertiza grafică a semnăturii nu s-a pronunțat.
Pe fond, arată că în mod eronat instanța a respins apărările privind înlăturarea din probațiune înscrisurile pe care este trecută calitatea de coordonator zonal, apreciind că nu prezintă relevanță calitatea pârâtului la momentul încasării banilor, raționament eronat deoarece temeiul acțiunii reclamantului este răspunderea contractuală, răspundere care este angajată având în vedere tocmai calitatea pârâtului de șef stație.
Consideră că se impunea eliminarea din probatoriu a înscrisurilor care privesc calitatea de coordonator zonal sau sef al pârâtului, acestea neavând legătură cu cauza.
Referitor la angajarea răspunderii pentru lipsurile din gestiune, susține că din contractul de muncă nu rezultă calitatea de gestionar, pentru care, conform Legii nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, trebuia să existe un contract de gestiune și să se constituie o garanție în numerar. ci doar cea de șef stație.
Conform art. 9 din Legea nr. 22/1969 "conducătorii agenților economici nu pot face operațiuni de primire, păstrare și eliberare bunuri", astfel că în calitatea de "șef stație", conform nu putea avea calitatea de gestionar deoarece legea interzicea acest lucru.
Precizează, de asemenea, că reclamanta nu a depus nici o probă la dosar, în afară de angajamentul de plată contestat, care să ateste existența prejudiciului, întinderea lui și relația de cauzalitate dintre acțiunile sau inacțiunile sale în calitate de șef stație și acest presupus prejudiciu,
Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, în primul rând se va respinge ca neîntemeiat primul motiv de recurs, de ordin procesual, prin care recurentul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, care implică casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind nereale susținerile acestuia că Tribunalul Dolj nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Privitor la acest aspect se va reține faptul că dispozițiile art. 304 pct. 10 cod procedură civilă au fost abrogate prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2000, dispoziții care în vechea reglementare stipulau că, modificarea unei hotărâri se poate cere și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurentul a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ignorând cererile recurentului pârât în ceea ce privește administrarea probatoriului, în condițiile în care s-a administrat proba cu înscrisuri; proba cu expertiză contabilă a fost respinsă și nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul societății comerciale reclamante și probei testimoniale.
Acest motiv de modificare nu mai subzistă în prezent, astfel încât nu mai poate fi invocat, iar pe de altă parte, administrarea probei testimoniale și a interogatoriului nu prezentau caracterul unor dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii,
Pe fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate motivele de recurs formulate de pârât.
In acest sens, prima instanță făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 270 din Codul muncii și a art. 23-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizației socialiste, dispoziții care stipulează faptul că - salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, precum și faptul că, încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială.
Așa cum rezultă din analiza acestor dispozuții, penbtru a exista o răspundere patrimonialăeste necesar să fie îndeplinite cumulativ o serie de condiții, precum: calitatea de salariat la angajatul păgubit a celui care a produs pagube, fapta ilicită și persoană a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, iar potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, obligat să depună dovezi în apărarea sa la prima zi de înfățișare.
In cauză, însă, avându-se în vedere calitatea pârâtului de șef al stației de livrare carburanți - B și implicit de gestionar, atrage aplicarea Legii nr. 22/1969 care instituie o prezumție de culpă în sarcina gestionarului în ceea ce privește prejudiciul produs angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, prezumție care însă este relativă putând fi răsturnată prin proba contrară, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Referitor la această situație, recurentul a susținut că în mod nejustificat prima instanță nu a înlăturat din probatoriu înscrisurile în care este trecută calitatea sa de coordonator zonal, calitate care nu se confundă cu aceea de șef de stație, în condițiile în care răspunderea acestuia a fost angajată avându-se în vedere funcția acestuia de șef de stație în privința avansurilor primite spre decontare.
Considerentele recurentului sunt greșite din acest punct de vedere, întrucât, indiferent de calitatea acestuia de șef de stație sau de coordonator zonal, a ridicat din casieria unității, la diverse intervale de timp, sume de bani reprezentând "avans spre decontare", așa cum rezultă din dispozițiile de plată aflate la filele 33-45 din dosar, înscrisuri care fac dovada certă a ridicării sumelor de bani înscrise în fiecare dintre ele, purtând semnătura și actul de identitate al pârâtului.
Referitor la cuantumul prejudiciului, constând în avansuri spre decontare, nejustificat se va reține și faptul că instanța a înlăturat din înscrisurile depuse la dosar în susținerea acțiunii, dispoziția cu nr. 240 din 30 noiembrie 2008 în valoare de 25.000 lei care nu a fost semnată de pârât, precum și cele cu nr. 163 din 04 august 2004 și cu nr. 164 din 05 august 2004, dreptul la acțiune privind recuperarea acestor sume de bani fiind prescris, astfel încât, deși s-a solicitat suma de 71.786 lei, s-a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 60.856 lei, cu acest titlu.
In ceea ce privește cea de- doua parte a prejudiciului imputat recurentului pârât, reprezentând contravaloarea lipsurilor în gestiunea de carburanți, se va constata, de asemenea, că a fost reținut, în mod corect, de către prima instanță, avându-se în vedere angajamentul de plată nr. 27 din 27 februarie 2006, asumat de către acesta, angajament ce constituie o dovadă a recunoașterii datoriei și a faptului că salariatul este de acord să achite suma recunoscută.
Astfel, acest angajament de plată, deși nu constituie un titlu executoriu, odată cu intrarea în vigoare noului cod al muncii, înscrisul respectiv poate fi utilizat ca probă în cadrul procesului declanșat de angajator, nefiind nici un impediment ca salariul să-și asume unilateral un angajat scris de plată, părțile putând conveni prin bună învoială asupra întinderii despăgubirilor și asupra prevalării prejudiciului, în lipsa unor dispoziții exprese, angajamentul de plată nefiind motiv de nulitate.
Acest angajament de plată a fost asumat de către pârâtul în baza unui proces verbal de constatare și a listelor de inventar, dovezi care au pus în evidență prejudiciul respectiv, astfel încât nu se poate susține faptul că obligația respectivă a fost asumată fără nici un suport probator.
Față de cele arătate,se constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art.312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtul se privește ca fiind nefondat și se va respinge,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 5559 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/22.05.2009
fond:
C,
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Mihaela Mitrancă
