Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2351/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2351
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier - -
xxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11.04.2008 privind recursul declarat de pârâtele, și împotriva sentinței civile nr. 4478/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2228/CM/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, precum și cu intimatele-pârâte și, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 11 aprilie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 18.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4478 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis actiunea formulată de reclamant - SRL impotriva pârâtelor, cu domiciliul în C, str M numărul 11, -,.3, cu domiciliul în C, str - lui, -. 1,. 8, cu domiciliul în C, str. - nr. 1 jud. D, astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei următoarele sume: - suma de 6088 lei, pârâta suma de 6088 lei, pârâta suma de 5935 lei, pârâta suma de 5323 lei, pârâta suma de 5323 lei, sume ce reprezintă prejudiciul produs societății.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtele au fost angajatele reclamantei, după cum urmează: pârâta incepând cu data de 01.06.2003, la data de 01.06.2003, la 01.04.2003, iar si, anterior ultimului inventar respectiv 18.03.2003.
Cu ocazia inventarului efectuat la raionul dulciuri la 10 și respectiv 11.02.2004, acolo unde își desfășurau activitatea, s-a constatat un prejudiciu de 287.591.684 lei.
Prin nota de constatare din data de 11.04.2004 comisia de inventariere formată din -director, -contabil, -economist, -contabil sef a constatat acest prejudiciu si reprezentantii comisiei au semnat acest act.
In aceste conditii instanta nu va retine apărarea pârâtelor, in sensul că procesul verbal de inventariere nu a fost semnat de toti membrii comisiei.
După efectuarea inventarului la 12.02.2004, cele cinci angajate și-au înaintat demisiile prin poștă din acel moment nu au mai venit la serviciu.
La 14.02.2004 a formulat plângere penală la politie sub nr. 40332/14.02.2004 pentru lipsa in gestiune, iar prin rezoluția nr.4550/P/2004 din 14.02.2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa constatat că nu se poate reține o vinovăție în sarcina celor cinci vânzătoare, astfel că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 214 cod penal, apreciindu-se că în cauză se pot aplica dispozițiile art. 270, 271 codul muncii.
Prin ordonanta Parchetului nr. 505/II/2/2006 din 25.04.2006 s-a dispus respingerea plângerii formulată de reclamanta - SRL impotriva rezolutiei de scoatere de sub urmărire penală a invinuitelor,
La următorul inventar efectuat în data de 10.04.2004 comisia de inventariere a constatat o lipsă în gestiune de 287.591.684 lei. Intre aceste două date nu s-au efectuat alte verificări sau inventare la raionul de dulciuri al societății.
La data de 10.02.2004 la raionul dulciuri de la magazinul reclamantei au existat lipsuri in gestiune aferente perioadei 18.03.2003-10.02.2004.
Motivele creării prejudiciului constau in gestionarea și manipularea efectivă a mărfurilor și sumelor de bani rezultate din vânzarea acestora.
La angajare fiecare gestionară a semnat o declarație prin care lua la cunoștintă despre condițiile de lucru și despre răspunderea colectivă, declarând că bunurile sunt depozitate in condiții de securitate corespunzătoare, cheile de la depozite si de la magazin sunt in posesia gestionarilor, iar dacă vor constata nereguli cu privire la modul de depozitare a bunurilor, vor sesiza in scris conducerea unității.
Nu s-a procedat insă la predarea efectivă a gestiunilor, pârâtele preluând insă gestiunea fără obiecțiuni.
Data ultimului inventar a fost 18.02.2003, cele două gestionare și preluând gestiunea o lună respectiv trei luni mai târziu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal și motivat recurs pârâtele, și, arătând în esență că la raionul de dulciuri unde erau angajate aveau acces cei doi administratori și cât și fiica lor care în nenumărate rânduri intrau în lipsa lor și luau diferite produse, și că au cerut de nenumărate ori acestora să le dea toate cheile de la lacăte și yale./
Că la raionul de dulciuri nu s-a făcut niciun inventar.
Recurentele au mai arătat că potrivit Legii 22/1969 atât obligațiile cât și drepturile sunt prevăzute atât pentru gestionari cât și pentru conducere.
În cauză a fost audiată ca martoră care a declarat că cei doi administratori și fiica acestora aveau chei de la gestiunea de dulciuri.
Că prin rezoluția 4450/P/2004 din 14.022.2005 s-a constatat că nu se poate reține o vinovăție în sarcina celor 5 vânzătoare.
Recurentele au mai arătat că nu sunt de acord cu raportul de expertiză întocmit în cauză întrucât a fost copiat după primul raport de expertiză care a fost efectuat la dispoziția parchetului și nici cu faptul că în cauză s-a dovedit de către reclamantă îndeplinirea condițiilor răspunderii disciplinare a pârâtelor, și că pârâtele nu au făcut dovada contrară a prezumției de nevinovăție, nici cu susținerea tribunalului conform căreia din declarațiile martorilor audiați în cauză nu au fost confirmate aspectele afirmate de pârâte.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Nu poate fi primită prima critică invocată de recurente, și anume că nu ele au produs prejudiciul, întrucât patronii, și fiica lor aveau chei de la raionul pe care ele îl gestionau și în nenumărate rânduri intrau în lipsa lor și luau diferite produse, întrucât aceste aspecte nu sunt susținute de declarațiile martorelor propuse de pârâte, respectiv, care a precizat că nu mai lucra la societatea reclamantă de circa 10 ani și că pârâta, cu care a fost colegă o perioadă, nu s-a plâns despre dispariția vreunor mărfuri de la raionul de dulciuri.
Nici din declarația martorei (filele 309-310 dosar fond) nu reiese că patronii ar fi luat bunuri din raionul pe care îl gestionează pârâtele, fără să le plătească.
Deși recurentele au invocat în recurs că prin rezoluția nr.4450/P/2004 din 14.02.2005 parchetul a constatat că nu se poate reține o vinovăție în sarcina celor 5 vânzătoare, dispunând scoaterea acestora de sub urmărire penală, Curtea constată că numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea în despăgubiri, astfel încât o acțiune civilă având ca temei răspunderea civilă delictuală, este posibilă, fără a se putea invoca, cu autoritate de lucru judecat, ordonanța procurorului, și nu duce la înlăturarea răspunderii patrimoniale dacă se dovedește existența prejudiciului, a faptei, a vinovăției salariatului și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de către experta a fost omologat în mod corect de prima instanță, acesta având la bază inventarul efectuat în data de 10.02.2004, fișele postului pentru pârâtele, raportul de gestiune întocmit pentru perioada februarie 2003-februarie 2004, fișe de cont aferente gestiunii de dulciuri, documente justificative privind gestiunea de dulciuri, și se coroborează cu celelalte înscrisuri administrate în cauză.
La raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către pârâte, la care expertul a răspuns punctual și concis.
Instanța de fond, față de probatoriul administrat a reținut în mod corect că sunt îndeplinite condițiile răspunderii, disciplinarea pârâtelor, respectiv calitatea de salariat, vinovăția, fapta ilicită - gestionarea și manipularea efectivă a mărfurilor și a sumelor de bani, respectiv sustragerea de bani și bunuri, prejudiciul - lipsa din gestiune a sumei de 287.591.684 lei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Curtea reține că la angajare, fiecare gestionară a semnat o declarație prin care lua la cunoștință despre condițiile de lucru și despre răspunderea colectivă, menționându-se că în momentul în care vor fi constatate nereguli în modul de depozitare a valorilor materiale care le au în gestiune, vor sesiza în scris conducerea unității (filele 83-87, dosar fond).
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâtele nu ar fi făcut dovada contrară prezumției de vinovăție, așa cum s-a arătat mai sus, numai martora a declarat că patronii dețineau un rând de chei de la gestiunea pârâtelor, fără a arăta dacă aceștia au luat sau nu bunuri de la raionul de dulciuri fără să le plătească.
Însăși pârâta care a dat lămuriri în vederea efectuării raportului de expertiză (filele 331, 334- dosar fond) a arătat că la magazin există chei pentru vânzătoarele gestionare, chei care se dau prin rotație de la una la alta, intrarea și ieșirea din magazin făcându-se numai în prezența a câte unei vânzătoare de la fiecare raion, iar de la depozite au chei numai gestionarele.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că recurentele pârâte nu au probat existența unei alte situații de fapt care să le înlăture vinovăția, astfel că în cauză au incidență dispozițiile art.24 din legea 22/1969, care arată că angajații răspund material potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi pentru pagube cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni.
Astfel, legiuitorul a instituit o prezumție de vinovăție în ceea ce îl privește pe gestionar pentru lipsurile în gestiune, astfel că se răstoarnă sarcina dovedirii culpei, aceasta nemairevenind angajatorului.
Curtea constată că intimata reclamantă a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.270 codul muncii cu privire la angajarea răspunderii patrimoniale a recurentelor, acestea având calitatea la data săvârșirii faptelor de salariate la - SRL, nu și-au îndeplinit obligațiile potrivit fișei postului și obligațiile specifice funcției de gestionar, au creat un prejudiciu reclamantei și există raport de cauzalitate între fapta salariatului și prejudiciu.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele, și împotriva sentinței civile nr. 4478/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2228/CM/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, și intimatele-pârâte,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//03.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
