Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2382/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civil, de Munc și Asigurri Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 2382/R/2008
Ședința public din data de 4 decembrie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -vicepreședinte al instnței
GREFIER:
S-au luat în examinare, în vederea pronunțrii, recursurile declarate de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL, și respectiv de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 888 din 22 mai 2008, pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în rspundere patrimonial - drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile prților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 decembrie 2008, încheiere care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 888 din 22 mai 2008 Tribunalului Clujs -a respins acțiunea principal formulat de reclamanta - Import-Export SRL Câmpia-, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis în parte cererea reconvențional formulat de pârâtul împotriva reclamantei - Import-Export SRL.
A fost obligat reclamanta la plata ctre pârât a sumei de 1771 lei cu titlu de salariu, la plata ctre bugetul asigurrilor de stat a sumelor aferente drepturilor salariale ale pârâtului, aferente perioadei 1 septembrie 2004- 15 februarie 2005, 1772 Euro cu titlu de indemnizație de transport și 390 Euro, reprezentând despgubiri precum și 200 lei, cheltuieli de judecat.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul reținut urmtoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâtul un contract individual de munc, acesta fiind angajat în funcția de conductor auto, în baza contractului 93.307/ 6.12.2004 din 15.11.2004 pân la 15.02.2005.
Potrivit fișei postului, obiectul specific al muncii a fost conducerea autovehiculului, încrcarea și desfacerea mrfurilor precum și realizarea altor tipuri de activitți auxiliare. De asemenea, între sarcinile postului, s-au prevzut executarea de deplasri, participarea la încrcarea și descrcarea produselor iar la responsabilitțile postului s-a prevzut faptul c acesta rspunde de integritatea autoturismului din dotare și marfa transportat precum și de modul în care utilizeaz carburanții, anvelopele și alte materiale de consum specifice.
Cu toate c a încheiat contractul doar în data de 06.12.2004, pârâtul a lucrat la reclamant începând cu luna septembrie 2004, fapt demonstrat prin probatoriul administrat în cauz, respectiv martorii și.
Reclamanta a recunoscut c și înainte de perioada în care a fost încheiat contractul de munc pârâtul a lucrat în calitate de șofer de îns, deoarece nu a prezentat actele necesare nu i s-a putut încheia contractul de munc pân la data de 6.12.2004.
În ce privește perioada în care acesta a lucrat, nu prezint relevanț în opinia instanței, faptul c pârâtul are înscris în cartea de munc mențiunea c ar fi fost angajatul altei societți și c prima zi în care ar fi putut desfșura munca la reclamant, ar fi fost 28 septembrie 2004 întrucât pârâtul putea s presteze activitate atât pentru reclamant cât și pentru alt societate iar din declarația martorului a rezultat c munca prestat a fost, începând cu luna septembrie 2004.
În consecinț, reclamanta fost ținut s plteasc pârâtului drepturile salariale din luna septembrie 2004 astfel c tribunalul a constatat c pârâtul a fost angajatul societții pe perioada 1 septembrie 2004 - 15 noiembrie 2004 și în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din Decretul 92/1076, a obligat reclamanta s efectueze mențiuni în carnetul de munc al pârâtului cu înscrierea perioadei efectiv lucrat 1 septembrie - 15 noiembrie 2004. Pentru aceast perioad instanța a apreciat c reclamanta datoreaz pârâtului o sum de 1771 lei reprezentând drepturi salariale aferente acestei perioade conform mențiunilor efectuate ulterior în contractul individual de munc. Aceast sum este datorat ca urmare a faptului c reclamanta nu a probat îndeplinirea obligației de plat a salariului în conformitate cu prevederile art.163 Codul muncii.
De asemenea, pe aceast perioad sunt datorate în conformitate cu art.28 pct.2 din Legea 19/2000 de ctre societatea reclamant sumele reprezentând contribuția de asigurri sociale aferent drepturilor salariale ale pârâtului.
Privitor la indemnizația de transport, tribunalul a luat în considerare atât recunoașterea reclamantei, cât și cele 5 foi de parcurs în baza crora pârâtului îi revenea pentru cei 21.028 km, parcurși la extern, 7 km la de kilometri respectiv 1472 EURO. Suma pretins de pârât de 4500 EURO nu a fost justificat decât pân la concurența sumei de 1472 de EURO, recunoscut de reclamant și demonstrat probator prin foile de parcurs.
De asemenea, s-a solicitat de ctre pârât mai multe sume cu titlu de despgubiri și daune morale în cuantum de 5109 EURO, care s-ar fi compus din 60 de EURO amend pentru depșirea programului de conducere, care i-a fost impus de societate, 880 EURO, reprezentând amenda achitat de pârât pe teritoriul Austriei, 279 de EURO, reprezentând amenda achitat pe teritoriul Ungariei, pentru depșirea greutții, 390 EURO amend pentru carte fals pe teritoriul Germaniei și Ungariei și 3500 EURO, reprezentând amend pentru autorizație de tranzit fals.
Din toate aceste sume, tribunalul a considerat ca justificat doar suma de 390 EURO, reprezentând amenzile pentru cartea fals pe teritoriul Germaniei și Ungariei, pentru care culpa revine societții reclamante, aceasta nedemonstrând faptul c a înmânat pârâtului o carte valabil, iar restul pretențiilor au fost considerate nejustificate. Aceasta deoarece pentru depșirea programului de condus pentru ascunderea aparatului GO în cabin, fr a-l expune pe parbriz, intenționând s nu achite taxa de barier, pentru depșire greutate osie, când avea obligația prin fișa postului s fie atent și prezent la încrcare, culpa revine pârâtului iar pentru amenda de 400.000 forinți, echivalent a 1700 EURO, aceasta a fost achitat de societatea reclamant, așa cum rezult din Dispoziția de plat 1/2005.
Cu toate c reclamanta a apreciat c prin adresa 34/2007, societatea de asigurri UNITA SA, a confirmat asigurarea și valabilitatea actelor de asigurare CASCO, Carte și, pentru perioada anilor 2004-2005, autoritțile germane sau maghiare au apreciat asigurarea ca nefiind valabil și au aplicat o amend pârâtului cu toate c reclamanta este cea care trebuie fcut rspunztoare pentru aceast amend.
În ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata despgubirilor în sum de 1677, 18 lei, reprezentând contravaloarea unei amenzi și a unui pe care pârâtul l-a deteriorat, deși reclamanta avea obligația de a proba susținerile sale în conformitate cu art. 287., nu s-a dovedit rspunderea patrimonial a pârâtului respectiv culpa la deteriorarea anvelopei și achitarea taxei de ctre societatea reclamant pentru amenda aplicat.
În conformitate cu art. 274.pr.civ. a obligat reclamanta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecat, onorariu avocațial, raportat la culpa procesual reținut reclamantei.
De asemenea, a respins acțiunea principal și a admis în parte acțiunea reconvențional în sensul mai sus artat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul.
Reclamanta solicitat în temeiul art.304 pct.6,7,8 și 9 Cod proc.civ. modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate acțiunii, cu consecința obligrii pârâtului la plata sumelor de 1677,18 lei și 254 euro, reprezentând prejudiciul provocat de pârât și respingerea în totalitate cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat urmtoarele:
În mod greșit prima instanț respins acțiunea, deși din fișa postului reies obligațiile și rspunderile pârâtului în calitate de angajat, iar din probele administrate reieșit producerea pagubei de ctre pârât prin distrugerea unei anvelope noi din culpa sa exclusiv, ceea ce a avut ca și consecinț necesitatea achiziționrii unei noi anvelope de ctre societate.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata unei sume de 254 euro, instanța din eroare a apreciat greșit pretenția societții considerând-o ca amend și nu ca un rest de avans nedecontat de ctre pârât.
Admiterea în parte cererii reconvenționale este lipsit de temei legal.
Cu privire la perioada lucrat de ctre pârât, reieșit din cele 5 foi de parcurs întocmite chiar de ctre acesta, c lucrat efectiv în cadrul societții în perioada 30 octombrie 2004 - 25 ianuarie 2005.
Contractul de munc a fost încheiat pentru perioada 15 noiembrie 2004 - 15 februarie 2005, interval de timp în care fost retribuit conform contractului de munc, așa cum rezult din state de plat depuse la dosar.
Înainte de 30 octombrie 2004 pârâtul nu putea s lucreze în cadrul societții, fapt dovedit prin depunerea foilor de parcurs ale celor 3 autotiruri, din care rezult c acestea au fost conduse de alți trei șoferi. S-a dovedit de asemenea, c din data de 26 ianuarie 2005 pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, autotirul condus de acesta fiind preluat de un alt șofer.
Data de 28 septembrie 2004 luat în considerare de prima instanț ca fiind ziua în care început derularea activitții pârâtului în societate se bazeaz doar pe declarația unui martor, nerelevant.
Obligarea societții la plata sumei de 1772 euro cu titlu de indemnizație de transport este lipsit de temei legal, instanța acordând mai mult decât s-a cerut și instituind în sarcina societții o obligație care nu era prevzut în contractul individual de munc.
Acordarea sumei de 7 euro la 100 de km parcurși se face numai în cazul în care nu exist probleme în derularea contractului individual de munc.
Pentru cei 21028 km parcurși de pârât, revenea sum de 1472 euro, care de altfel a fost acordat de societate, îns din aceasta s-au sczut amenzile achitate de societate, care au fost aplicate pârâtului pentru nerespectarea legislației rutiere respectiv: 60 euro pentru depșire program, 880 euro amend tax barier, 279 euro amend privitoare la încrctur, totalizând 1219 euro.
Aceast sum de 1219 euro, plus diurna pe care pârâtul primit-o cu titlu de avans la fiecare curs și nedecontat, în sum de 507 euro, în compensare cu drepturile ce revin pârâtului conform convenției verbale extracontractuale în sum de 1472 euro, fac s rezulte c pârâtul este în debit cu suma de 254 euro solicitat prin acțiunea promovat de reclamant.
Obligarea societții la plata sumei de 390 euro reprezentând amenda pentru cartea fals pe teritoriul Germaniei și Ungariei nu este justificat. Societatea dovedit prin probele administrate autenticitatea și valabilitatea poliței Casco, Carte și pentru perioada 27.03.2004 - 26.03.2005 pentru autovehiculul condus de pârât, aspect ce reiese din adresa nr.34 din 29.11.2007 a Societții de asigurare UNITA SA Viena Insurance.
Responsabilitatea deținerii actelor valabile (pe o perioad de 1 an) necesare efecturii transportului internațional revine șoferului. Aceste acte au existat în mapa autotirului aflat în dotarea pârâtului, fiind obținute numai de la firme autorizate și recunoscute internațional.
Pârâtul, prin recursul declarat, solicitat modificarea în parte sentinței, în sensul admiterii în totalitate cererii reconvenționale și menținerii dispoziției privind respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a artat c în mod neîntemeiat prima instanț admis doar în parte cererea reconvențional, aceasta fiind fondat în totalitate.
Astfel, cu privire la suma de 4500 euro pretins de pârât, aceasta reprezint drepturile salariale pe perioada lucrat, conform înțelegerii avute cu reprezentanții societții la angajare și recunoscut de societate, respectiv suma de 7 euro la 100 km parcurși.
Suma de 5109 euro reprezint despgubiri și daune morale, respectiv amenzile pltite de pârât din vina exclusiv societții, împrejurare dovedit prin hotrârea judectoreasc pronunțat în Ungaria.
Prin întâmpinarea formulat de reclamant (11) s- invocat excepția nulitții recursului declarat de pârât, pentru neîndeplinirea condițiilor prevzute de art. 302/1 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și art. 306 alin. 1 Cod proc.civ. respectiv lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiaz recursul.
Pârâtul prin întâmpinarea formulat (14) solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Analizând recursurile formulate, curtea constat urmtoarele:
Cu privire la excepția nulitții recursului declarat de pârât, invocat prin întâmpinare, instanța în temeiul art.137 alin.1, art. 303 Cod proc.civ. o va respinge.
Recursul declarat de pârât este motivat în sensul prev. de art. 302/1 alin. 1 lit. c Cod proc.civ. întrucât acesta a artat în mod detaliat sumele cu privire la care prima instanț respins pretențiile sale, artând totodat motivele pentru care pârâtul apreciaz c acordarea lor este justificat, solicitând admiterea recursului su și obligarea societții la plata acestora.
Chiar dac nu este indicat temeiul legal, motivele invocate de pârât pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. acest atribut revenind instanțelor.
Pentru aceste considerente, excepția nulitții recursului declarat de pârât va fi înlturat.
Pe fond, recursul reclamantei este fondat în parte, urmând fi admis în urmtoarele limite și pentru urmtoarele considerente:
Prima instanț a obligat reclamanta la plata sumei de 1771 lei cu titlu de salariu și la plata ctre bugetul asigurrilor de stat sumelor aferente acestor drepturi salariale.
Pentru stabilirea acestui cuantum, instanța reținut c pârâtul fost angajatul societții în perioada 1.09.2004 - 15.02.2005, pentru acest interval urmând fi obligat la plata drepturilor materiale, achitarea acestora nefiind dovedit.
Recursul reclamantei este fondat cu privire la perioada în care pârâtul a desfșurat activitate în cadrul societții.
Declarația martorului consemnat la fila 100 din dosarul nr.266/2006 al Tribunalului Cluj, cu ocazia primei judecri fondului cauzei, conform creia pârâtul lucrat la societatea reclamant din luna septembrie 2004 nu se coroboreaz cu celelalte probe vizând același aspect.
Astfel, din foile de parcurs de la 10-14 din dosar nr- al Tribunalului Cluj (cu ocazia primei rejudecri fondului cauzei) și foile de parcurs de la 22-26 din dosarul în care s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 917/2.04.2006 Tribunalului Cluj reiese c prima curs fcut de angajatul dateaz din 31.10.2004.
Totodat, din statele de plat pe lunile septembrie 2004 - februarie 2005 (130-146, același dosar de recurs), reiese c angajatul figureaz în evidențele societții ca salariat numai în intervalul noiembrie 2004 - 15.02.2005 (pe luna februarie 2005 menționându-se un cuantum al salariului de aproximativ 50% faț de cel menționat în lunile noiembrie 2004 - ianuarie 2005).
Din coroborarea acestor probe, curtea concluzioneaz c intervalul în care pârâtul fost angajatul societții este 1.11.2004 - 15.02.2005.
Conform contractului individual de munc (30 - 32 dosar nr.266/2006 al Tribunalului Cluj ), salariul lunar era de 3.220.000 lei, astfel încât cuantumul veniturilor cuvenite pârâtului pentru perioada în care a fost angajat este de 1127 lei (322x4,5 luni).
Așa cum s- menționat anterior, reclamanta a depus la dosar statele de plat din perioada în care pârâtul a fost angajat, îns acestea nu sunt semnate de salariat, în conformitate cu prevederile art.163 alin.1 muncii.
Întrucât reclamanta nu fcut dovada nici prin alte mijloace de prob (ex: - viramente bancare), c a achitat pârâtului salariul pe perioada în care acesta fost angajatul su, va fi obligat la plata sumei de 1127 lei în favoarea pârâtului, reprezentând salariul aferent perioadei 1.11.2004 - 15.02.2005.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind obligarea reclamantei la înscrierea acestei perioade lucrate în carnetul de munc și la plata ctre bugetul asigurrilor sociale de stat sumelor aferente drepturilor salariale în cuantum de 1127 lei.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației de transport stabilit de prima instanț, ea fiind datorat de ctre reclamant, în sum de 1772 euro, curtea constat c și cu privire la aceasta se impune modificarea sentinței.
Corect a reținut prima instanț c reclamanta s- obligat s plteasc suma de 7 euro la 100 km parcurși în exteriorul țrii, cu titlu de indemnizație de transport.
Însși reclamanta a recunoscut c acord aceast indemnizație pentru cursele externe, cu precizarea c numai în situația în care acestea se deruleaz "fr probleme", ceea ce în cazul pârâtului nu este valabil, acesta svârșind diverse abateri cu ocazia efecturii curselor.
Condiția efecturii cursei "fr probleme" pentru acordarea indemnizației nefiind dovedit și în baza probelor care atest acordarea acestei indemnizații, curtea constat c pârâtul este îndreptțit la încasarea ei, în raport de numrul kilometrilor parcurși în exterior, dovediți cu foile de parcurs - 21.028 km.
În raport de aceast distanț parcurs, conform unui calcul aritmetic, suma total cuvenit pârâtului era de 1472 euro (210,28x7).
Tot din probatoriul administrat, a reieșit îns și faptul c pe parcursul efecturii curselor externe, pârâtul fost sancționat contravențional în mai multe rânduri, aplicându-i-se amenzi, astfel: 3 amenzi câte 20 euro (10-15 dosar nr.266/2006 al Tribunalului Cluj ) pentru depșire program, 4 amenzi câte 220 euro (16-23 același dosar) tax barier și 279 euro pentru depșirea încrcturii (24,25 același dosar), totalizând 1219 euro.
Toate aceste amenzi au fost achitate din sumele primite cu titlu de avans, adic de ctre societatea reclamant.
Faptele îns au fost svârșite de pârât, în legtur cu munca acestuia, fiindu-i imputabile în exclusivitate. Pârâtul era cel care avea obligația s respecte programul de conducere, s achite taxa de barier, sens în care trebuia s manifeste diligenț c aparatul "Go " s fie în permanenț încrcat și s îl țin într-un loc și o poziție corespunztoare pentru a se putea efectua automat perceperea taxei de barier, precum și obligația de a asista la efectuarea încrcrii și a verifica dac aceasta se încadreaz în limita admis, în conformitate cu pct.2 - sarcinile postului din Fișa postului (33, dosar nr.266/2006 al Tribunalului Cluj ).
Concluzia care se desprinde din cele artate anterior, este aceea c din suma cuvenit cu titlu de indemnizație de transport de 1472 euro, urmeaz s se scad cea de 1219 euro, totalizând amenzile imputabile pârâtului, achitate de ctre reclamant, diferența la plata creia aceasta urmeaz s fie obligat fiind de 253 euro în loc de 1772 euro, cât dispus prima instanț.
În ceea ce privește dispoziția primei instanțe cu privire la obligarea reclamantului la plata despgubirilor în sum de 390 euro, aceasta va fi menținut.
Aceast sum reprezint amenzile achitate de pârât pentru cartea fals pe teritoriul Ungariei și Germaniei.
Este adevrat c în conformitate cu adeverința nr.34/29.11.2007 emis de UNITA SA (123 dosar recurs) cartea autovehiculului înmatriculat cu nr. - era valabil pentru perioada 17.04.2004 - 16.04.2005.
Amenda de 30 euro aplicat pe teritoriul Ungariei și cea de 360 euro aplicat pe teritoriul Germaniei ca urmare neregularitților constatate la cartea au fost achitate de pârât în cursul lunii martie 2005 (47, 50 dosar nr.266/2006 al Tribunalului Cluj ), astfel încât dovedirea ulterioar valabilitții crții verzi în anul 2007 nu exonereaz societatea de restituirea sumei achitate de pârât.
Solicitarea reclamantei de modificare sentinței în sensul admiterii acțiunii nu este admisibil, prima instanț pronunțându-se corect în sensul respingerii, pretențiile nefiind dovedite.
În acest sens, pârâtul nu poate fi obligat la plata sumei de 1677,18 lei reprezentând contravaloarea unei anvelope deteriorate din vina pârâtului, pentru c nu a fcut dovada întrunirii tuturor elementelor necesare angajrii rspunderii sale materiale, în conformitate cu prevederile ar.270 alin.1 muncii.
Reclamanta depus doar factura fiscal ce atest achitarea anvelopei (9 dosar nr.1572/2005 al Judec toriei Turda ) și cercetarea administrativ care atest c pârâtul nu folosit corespunztor autovehiculului, fapt ce dus la tierea anvelopei.
Aceste acte îns nu sunt suficiente pentru a angaja rspunderea patrimonial a salariatului în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale. Actul intitulat "cercetare administrativ" nu face dovada, în sensul cerințelor legii, vinovției salariatului în producerea prejudiciului printr-o fapt imputabil lui și raportului de cauzalitate între fapta ilicit a angajatului și producerea prejudiciului.
Nici suma de 254 euro pretins de reclamant ca diferenț de avans neacordat nu este probat, în sensul c nu s-au depus toate dovezile care s ateste plata avansului pentru fiecare deplasare pentru a se pute face o diferenț între sumele achitate cu titlu de avans, cheltuielile impuse de transport și sumele decontate de pârât.
Prin urmare, dispoziția instanței de fond cu privire la respingerea acțiunii va fi menținut.
În ceea ce privește recursul pârâtului, acesta va fi respins ca nefondat.
Cu ocazia analizrii recursului declarat de reclamant, curtea a statuat asupra temeiniciei pretenției de obligare reclamantei la plata drepturilor salariale aferente perioadei lucrate de pârât, în sensul c perioada lucrat este 1.11.2004 - 15.02.2005, iar cuantumul total al drepturilor salariale este de 1127 lei.
În mod similar s-a analizat și pretenția de obligare reclamantei la plata indemnizației de transport, stabilindu-se c suma datorat pârâtului, dup deducerea amenzilor imputabile acestuia este de 253 euro, astfel încât solicitarea pârâtului de obligare reclamantei la plata sumei de 4500 euro cu titlu de indemnizație de transport nu este fondat.
Suma de 509 euro pretins de pârât, reprezentând despgubiri și daune morale, respectiv amenzile pltite de pârât din vina exclusiv societții nu este justificat.
Din cele artate anterior, reiese c amenzile aplicate pe parcursul derulrii curselor externe pentru depșire program, tax barier și depșirea încrcturii, au fost consecința conduitei culpabile pârâtului, sarcina suportrii lor revenindu- Singurele amenzi pentru aplicarea crora se poate reține culpa societții sunt cele de 30 auro și respectiv 360 euro, pentru neregularitțile constatate în privința valabilitții crții verzi, iar conform celor artate, dispoziția primei instanțe privind obligarea societții s-i plteasc pârâtului aceast sum fost menținut.
În ceea ce privește daunele morale pretinse, pârâtul nici nu a precizat cuantumul acestora și nu a fcut nici dovada producerii prejudiciului moral care se impune fi reparat, faptul c fost subiectul unei proceduri judiciare pe teritoriul Ungariei, nejustificând plata unor atare daune.
Pentru considerentele artate, în temeiul art.312 alin.1, art.304 pct.6, 9 Cod proc.civ. recursul reclamantei va fi admis în parte, iar cel al pârâtului va fi respins, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ.
Dispozițiile primei instanțe privind obligarea reclamantei la plata ctre bugetul asigurrilor de stat a sumelor aferente drepturilor salariale ale pârâtului conform celor stabilite prin prezenta decizie, la plata despgubirilor în sum de 390 euro și cheltuielilor de judecat parțiale la fond vor fi menținute.
În temeiul art.274 alin.1 Cod proc.civ. pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecat în recurs în sum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Admite în parte recursul declarat de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL Câmpia împotriva sentinței civile nr. 888 din 22 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțat în dosarul nr-, pe care o modific în parte în sensul c oblig reclamanta la plata ctre pârât a sumei de 1127 lei reprezentând salariu aferent perioadei 01.11.2004 - 15.02.2005 și a sumei de 253 Euro reprezentând diferenț îndemnizație transport.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Oblig intimatul s plteasc recurentei suma de 500 lei cheltuieli de judecat parțiale în recurs.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECTORI
- - - - -
GREFIER
Red. MV dact. GC
3 ex/17.12.2008
Jud. prim instanț:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Sergiu Diaconescu, Gabriella
