Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1609/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2465R
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
Judecător: - - -
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva încheierii de la data de 05.11.2008 și împotriva sentinței civile nr.227 din data de 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -,având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în instanței, intimata - - prin avocat, ce depune împuternicire nr.-/09.07.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 07.04.2009, de către intimata - -, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentului copie întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata - - prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.6410/3/LM/2007, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 952.283,35 RON, reprezentând prejudiciul adus societății prin lipsa în gestiunea care i-a aparținut.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și cerere de chemare în garanție a numiților, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 952.283,35 lei, reprezentând prejudiciul adus - - prin lipsa în gestiunea 11, așa cum rezultă din concluziile procesului-verbal de inventariere anuală pe anul 2005, din data de 25.10.2005, față de existența pericolului căderii în pretenții față de solicitările reclamantei, în raport cu prevederile art.60 și urm. Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.227/14.01.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă; a admis acțiunea restrânsă privind pe reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 875.296,19 lei reprezentând prejudiciu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit Contractului individual de muncă nr.141/1995, pârâtul a fost salariatul reclamantei, pe durată nedeterminată începând cu data de 1.05.1995, îndeplinind funcția de gestionar.
Prin decizia nr.133/07.07.2000, pârâtul a funcționat ca gestionar în cadrul reclamantei având atribuțiile postului de gestionar specificate în fișa postului, comunicată sub semnătură la 10.10.2000.
Din materialul probator administrat în cauză,instanța de fond a reținut că pârâtul a funcționat ca gestionar unic, concluzie la care a ajuns și expertul desemnat pentru efectuarea raportului de expertiză.
Din cuprinsul procesului verbal de inventariere anuală, la gestiunea 11- în data de 25.10.2005, reiese că în perioada 11.10.2004 - 13.10.2005, s-au constatat diferențe valorice globale în minus, la preț de cost, de 758.727,31 lei, rezultate din compensarea unor diferențe constatate în plus cu diferențe constatate în minus.
Din probele administrate în cauză, cât și din raportul de expertiză, instanța de fond a reținut că în perioada 04 - 08.11.2005, a avut loc o nouă inventariere a gestiunii deținută de pârât, în urma căreia s-a constatat un plus de inventar de 31173,90 lei, plus produs în perioada 19.10 - 3.11.2005, iar prin compensarea minusului de inventar rezultat din inventarierea anuală pe 2005 cu plusul constatat în noiembrie 2005, a rămas un minus în gestiune de 727.489,41 lei, la care s-a adăugat comisionul de reintroducere în gestiune și TVA, rezultând suma de 952.283,35 lei.
Pentru această sumă, pârâtul a semnat un angajament de plată în data de 11.11.2005 prin care se obliga să restituie întregul prejudiciu.
În ședința publică din 14.01.2009, reclamanta și-a restrâns cererea de chemare în judecată la suma de 875.296,19 lei.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii, concluzionând că pârâtul, angajat al reclamantei, a produs un prejudiciu acesteia din vina și în legătură cu munca sa.
Pârâtul, în calitate de gestionar, avea obligația de primire, păstrare, depozitare și vânzare/eliberare a bunurilor din cadrul gestiunii 11 -, iar din vina sa, prin încălcarea obligațiilor stabilite prin fișa postului, a produs un prejudiciu reclamantei, prejudiciu cert și real.
Totodată, instanța a reținut că între fapta pârâtului și prejudiciul produs există o legătură de cauzalitate, context în care s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile contractuale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-pârât, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În mod greșit instanța de judecata s-a pronunțat prin încheiere, respingându-i in principiu cererea de chemare in garanție. Instanța confunda cererea de chemare in garanție cu cererea de intervenție, singura care se judeca in principiu.
Cererea de chemare in garanție trebuia judecata odată cu fondul, iar recurentul-pârât trebuia să facă probe cu privire la aspectele pe care le-a arătat in cererea de chemare in garanție.
Instanța, nesocotind dreptul său la apărare, nu i-a permis sa facă nicio proba si s-a pripit cu concluzia, prin incheierea respectivă, care datorita măsurii luate, a devenit o incheiere interlocutorie, iar măsura de admitere in principiu este nula, pentru ca nu exista aceasta instituție in materia cererii de chemare in garanție.
In ceea ce privește nulitatea raportului de expertiza efectuat in cauza, arată următoarele:
Expertul l-a citat în calitate de pârât la adresa din B,-, - Sc. A, 1,. 7, sector 6, unde acesta nu mai locuia cu cel puțin 2 luni de zile inainte de introducerea acțiunii de către reclamanta, asa cum reiese din adresa, aflata la fila 203/387 din dosarul de fond,.
Adresa valabila a paratului s-a stabilit in dosar prin adresa, care se găsește la fila 203/387 din dosarul de fond,.
Greșit instant de judecata a considerat ca paratul era obligat sa indice o adresa unde sa i se comunice actele de procedura, in aceasta situație.
Atâta timp cat expertul nu a citit actele dosarului si l-a convocat pe parat la adresa din B,-, - Sc. A, 1,. 7, sector 6, adresa la care paratul nu mai locuia dinainte de inceperea procesului, existând probe certe in acest sens la dosar, expertiza efectuata in cauza este lovita de nulitate si orice alta motivare a instanței de judecata, in încercarea de salvare a expertizei este si ea nula.
Din momentul in care instanța de judecata a constatat, urmare a răspunsului, că pârâtul are o alta adresa, decât cea la care fusese inițial citat si dispune citarea acestuia la adresa data de către, instanța a constatat ca pana in acel moment a fost lipsa de procedura cu paratul.
Este inadmisibil ca instanța sa constate in acelasi timp procedura completa si lipsa de procedura cu acelasi parat, caci sunt doua noțiuni antagonice, care se exclud reciproc.
In mod greșit instanța de judecata considera ca paratul a îndeplinit funcția de gestionar - unic si ca acesta ar fi răspunzător de prejudiciul reclamat de către societate.
S-a arătat că pârâtul nu a fost niciodată incadrat ca si gestionar, ci ca sef sector comercial, avand alte atribuții de serviciu, chiar daca avea si atribuții de gestiune, in înțelesul Legii nr. 22/1968.
In ceea ce privește fisa postului de gestionar depusa la dosarul cauzei, aceasta nu poarta semnătura paratului, asa cum greșit susține instanța de judecata. Mai mult, este un înscris ce poarta pe el o data din 2005, an in care paratul de mult nu mai ocupa funcția de gestionar.
În plus, tot eronat susține instanța ca paratului i-ar fi fost înmânată pe semnătura o copie de pe fișa postului.
Daca i s-ar fi permis paratului sa-si faca apărările, ar fi arătat ca înscrisurile depuse de reclamanta la dosar nu sunt cele valabile, originale, ci unele intocmite in mod special pentru litigiul in cauza - dovada stand faptul ca cele originale, pentru a căror primire paratul a semnat, se afla in posesia acestuia.
La data de 7.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-reclamantă - -, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Din dovada de indeplinire a procedurii de citare aflata la fila 199 din dosarul de fond rezulta ca recurentul parat nu mai locuia, la data de 10.04.2007, la adresa din B, sector 6,-, -. A,. 7. postal a mentionat ca destinatarul s-a mutat de la aceasta adresa. In consecinta, instanta de fond a considerat ca procedura de citare este nelegal indeplinita cu paratul si a dispus emiterea unei adrese catre pentru aflarea noului domiciliu al paratului. Prin adresa nr. 11364/01.06.2007, fila 387, - confirma ca paratul locuieste la o alta adresa, si anume in B, sector 5,. S nr. 137, bloc 69 A,. 1,. 1,. 7, iar instanta de fond dispune citarea paratului la noua adresa.
Din copia confirmarii de primire aflata la fila 502 din dosarul de fond rezulta ca recurentul parat a fost convocat de catre expert la data de 25.09.2008, pentru a participa la efectuarea expertizei, la adresa la care acesta nu mai locuia, si anume B, sector 6,-, -. A,. 7. Desi pe confirmarea de primire apare o semnatura si se mentioneaza ca persoana ar fi primit corespondenta in calitate de destinatar, Curtea observa ca aceasta nu este semnatura recurentului parat. Din inscrisurile aflate la dosar, foarte multe la numar, rezulta cu claritate care este semnatura recurentului, identica pe toate inscrisurile semnate de acesta in calitatea sa de salariat (ex. fila 139) si total diferita de cea care apare pe confirmarea de primire.
Se constata, asadar, ca expertiza a fost efectuata cu incalcarea prevederilor art. 208 alin. 1 proc.civ. conform caruia "daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la locului, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea".
Textul art. 208 alin. 1 proc.civ.instituie un caz de nulitate relativa a actului de procedura, astfel ca valabilitatea acestuia urmeaza a fi examinata prin prisma regimului juridic al nulitatii relative.
Art. 105 alin. 2 proc.civ. prevede ca "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor ", iar art. 108 alin. 2 si 3 prevede ca "celelalte nulitati (nota Curtii: altele decat cele de ordine publica)se declara numai dupa cererea partii care are interes sa le invoce", iar "neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond".
In speta, vatamarea sau prejudiciul procesual care i-au fost cauzate recurentului parat au fost dovedite, prin aceea ca s-a pronuntat o hotarare intemeiata intru-totul pe un raport de expertiza, fara a i se da partii posibilitatea de a participa la strangerea materialului documentar si de a oferi lamuriri expertului. Din procesul-verbal incheiat de expert, aflat in copie la fila 504 a dosarului de fond, rezulta ca recurentul parat nu a fost prezent.
Recurentul parat a invocat aceasta neregularitate - lipsa convocarii la efectuarea expertizei - in termenul procedural prevazut de art. 108 alin. 3 proc.civ. si anume la termenul de judecata acordat special pentru formularea obiectiunilor la raportul de expertiza, dar instanta de fond a respins, prin incheierea din 14.01.2009, cererea de constatare a nulitatii, cu motivarea ca paratul avea obligatia sa isi indice noua adresa.
Dupa cum s-a aratat mai sus, paratul nu mai locuia la adresa din B-dul T inca dinainte de introducerea cererii de chemare in judecata, astfel ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 98 proc.civ. Chiar instanta de fond a fost cea care a facut demersuri pentru a afla noul domiciliu al paratului si avea obligatia sa supravegheze ca toate actele de procedura, inclusiv convocarea la efectuarea expertizei, sa se realizeze la adresa corecta.
Constatand ca sunt indeplinite toate conditiile pentru declararea nulitatii raportului de expertiza (vatamarea, invocarea de catre partea interesata si in termenul prevazut de lege), Curtea va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea efectuarii unei alte expertize, cu respectarea prevederilor art. 208 proc.civ.
Intrucat neregularitatea invocata de catre recurentul parat a fost savarsita la data de 25.09.2008, toate actele de procedura subsecvente, inclusiv incheierea din data de 05.11.2008, urmeaza a fi afectate de nulitate, astfel ca instanta de fond, cu ocazia rejudecarii, va relua judecata de la actul de procedura anulat.
Celelalte motive de recurs vizeaza temeinicia hotararii si nu mai pot fi analizate de C, intrucat sentinta s-a pronuntat exclusiv pe baza concluziilor raportului de expertiza, a carui nulitate s-a constatat mai sus.
de aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. se va dispune admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr.227/14.01.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.: /05.05.2009
Dact.:
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Silvia Georgiana Ignat
