Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 250
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurentul-pârât -, împotriva sentinței civile nr.603 din 22.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2009, fiind consemnate în ședința publică din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul -/2007, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta " COM." B, astfel cum a fost precizată și a fost obligat pârâtul - să plătească reclamantei 1099 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1450 euro, reprezentând prejudiciul adus reclamantei ca urmare a neexecutării unor atribuții de serviciu.
Ulterior reclamanta a făcut precizări la acțiune, precizări prin care și-a diminuat pretențiile la suma de 1099 euro.
În susținerea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de acte și interogatoriul luat pârâtului.
Din întreg probatoriul administrat instanța de fond a reținut că în data de 6.02.2007, în perioada în care era angajat ca șofer profesionist la reclamantă, pârâtul a avut de efectuat o cursă cu marfă pe relația România-Austria, unde a descărcat. Trebuia ulterior să ajungă în Germania la, pentru a încărca o altă marfă, pe care trebuia să o transporte la B, apoi să revină la garajul din B al firmei.
Fără nici un motiv temeinic, pârâtul nu a mai efectuat cursa de întoarcere pe relația (Germania) B (România) venind direct la B cu autotrenul - gol, în acest mod provocând reclamantei pagubă de 1099 euro - contravaloarea cursei neefectuate.
Atât fapta cât și valoarea pagubei create au fost recunoscute și asumate de pârât prin semnarea unei declarații de recunoaștere, intitulată " de plată".
Deși pârâtul s-a angajat, în mod benevol, să achite până la 15 aprilie suma reținută ca fiind contravaloarea prejudiciului creat, acest fapt nu s-a mai produs, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței.
Deși pentru termenul din 23 mai 2008, pârâtul a fost citat cu mențiunea "personal la interogatoriu", iar procedura de citare a fost completă, acestea nu s-a prezentat pentru a fi interogat ci a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
În baza dispozițiilor art.156 Cod procedură civile instanța a amânat cauza însă pârâtul nu s-a prezentat nici la acest termen de judecată ceea ce a determinat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs pârâtul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub următoarele motive:
- tribunalul a pronunțat o hotărâre având ca temei doar punctul de vedere al reclamantei.
Situația de fapt, prezentată de reclamantă nu corespunde realității.
Recurentul arată că la 6.02.2007, a efectuat cursa România-Austria, respectiv Austria-România.
Despre efectuarea acestei curse, recurentul susține că a fost informat de administratorul societății care i-a adus la cunoștință ora și destinația unde trebuie să descarce marfa urmând deasemeni să i se comunice telefonic ora și locația unde trebuia să încarce marfa pentru România.
Recurentul susține că i-a fost comunicat telefonic, să meargă în Germania, de unde urma să încarce marfă pentru România și că a fost de acord însă având în vedere că timpul necesar pentru această cursă urma să se prelungească cu încă șapte zile, a solicitat și diurna corespunzătoare fapt ce susține recurentul l-a enervat pe administratorul societății care în acest context i-a cerut să lase tirul în Austria și să e întoarcă în țară.
Recurentul susține că a încercat să discute din nou cu administratorul societății, însă nu a reușit, nemaiavând ton la telefon.
În aceste împrejurări, recurentul a apreciat că soluția cea mai optimă era să se întoarcă la firmă cu mașina.
Recurentul consideră că debitul ce se reține în sarcina sa nu este real întrucât nu produs nicio pagubă societății iar dacă ar fi fost real putea fi acoperit de așa-zisa garanție pe care a fost nevoit să o constituie în favoarea societății.
Privitor la cuantumul prejudiciului recurentul arată că deși inițial societatea a solicitat obligarea sa la plata sumei de 1450 euro, ulterior aceasta a precizat valoarea prejudiciului la suma de 1099 euro.
- cauza susține recurentul, a fost soluționată în lipsa sa, lipsa de la termenul din 18.07.2008 datorându-se unor cauze independente de voința sa.
În recurs s-au făcut probe noi, respectiv s-au solicitat relații cu România privind împrejurările în care s-a întrerupt tonul telefonului recurentului, s-a depus copie de pe contractul de garanție în numerar, copii de pe statele de plată.
Intimata-reclamantă COM a depus întâmpinare, solicitând prin aceasta respingerea recursului.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, prin prisma criticilor recurentului, care pot fi încadrate la motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă cât și din oficiu, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurentul-pârât a fost angajatul societății-reclamante, pe postul de șofer.
În data de 6.02.2007, acesta a efectuat o cursă cu marfă România-Austria, unde a descărcat marfa, urmând ca apoi să ajungă în localitatea din Germania de unde trebuia să încarce marfa ce trebuia adusă în
Recurentul a primit toate informațiile necesare pentru efectuarea cursei pe ruta -Germania - B România, prin, de la coordonatorul de transporturi din societate, la data de 6.02.2007, ora 15:26:03, dovadă în acest sens fiind lista apelurilor telefonice ale recurentului, depusă la dosar.
Se justifică refuzul neîndeplinirii cursei -Germania - B-România, prin atitudinea administratorului societății în momentul în care a încercat să negocieze creșterea diurnei.
În speță, cât privește fapta cauzatoare de prejudiciu, curtea constată condiția îndeplinită prin aceea că deși traseul cursei a fost cunoscut de recurent, acesta nu l-a efectuat, ca urmare a neînțelegerii cu administratorul societății, în ceea ce privește cuantumul diurnei.
Atât timp cât recurentul avea cunoștință de traseul ce urma să-l efectueze, acesta nu poate invoca ca scuză pentru neefectuarea acestuia atitudinea administratorului societății.
Problema diurnei era o problemă ce putea fi clarificată la întoarcerea sa în țară, după realizarea curselor pentru care plecase, pe cale amiabilă sau prin judecată.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului creat societății ca urmare a neîndeplinirii sarcinii de serviciu de către recurentul pârât, corect s-a reținut că acesta este de 1099 Euro după ce s-a dedus din costul total al contractului de 1500 Euro, contravaloarea combustibilului aferent traseului de întoarcere, precum și costul taxelor de autobandă și a vignetelor pe care, acesta ar fi trebuit să le plătească, adăugându-se și contravaloarea cantității de 200 litri de motorină, constatată lipsă, la predarea camionului.
În materie de răspundere patrimonială, ținându-se seama de caracterizarea sa ca fiind drept o varietate a răspunderii civile contractuale - fie că este vorba de răspunderea angajatorului, fie că este vorba de răspunderea salariatului, este aplicabilă posibilitatea reparării prejudiciului prin acordul părților.
Sub acest aspect nu poate fi ignorat angajamentul de plată dat de recurentul pârât, care nu s-a dovedit a fi dat sub presiune sau prin eroare, și care coroborat cu celelalte dovezi de la dosar, creează convingerea îndeplinirii condițiilor răspunderii materiale, astfel cum este reglementată de art.269 și 270 Codul muncii.
Însăși solicitarea de compensare a prejudiciului cu garanția instituită creează convingerea recunoașterii prejudiciului de către recurent, însă așa cum rezultă din probele de la dosar suma plătită cu titlu de garanție de către recurent a fost ridicată de acesta de la casieria unității.
Curtea nu poate primi susținerile recurentului în sensul că litigiul s-a soluționat în lipsa sa, neprezentându-se în instanță din motive independente de voința sa, deoarece recurentul nu a făcut nici o dovadă sub acest aspect.
La fond, recurentul-pârât a fost citat legal, a fost citat și cu mențiunea "personal la interogatoriu" și la cerere i s-a acordat și termen pentru apărare, însă nu s-a prezentat la nici un termen și nici nu a justificat lipsa sa.
Pentru toate considerentele de mai sus, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, respectiv dispozițiile art.269 și 270 din Codul muncii, precum și dispozițiile art.225 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât -, împotriva sentinței civile nr.603 din 22.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COM
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2
09.04.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
