Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2549/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2549
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
xxxx
Pe rol, rejudecarea acțiunii formulată de reclamantă - SRL, cu sediul în C, - 1 -,. 7.. 1,. 16, jud. D, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în C,-, jud. D, având ca obiect răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat și administrator Cârligel, pentru reclamanta și avocat, pentru pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamantă - SRL arată că nu mai insistă în efectuarea expertizei, acest mijloc de probă nefiind concludent în soluționarea cauzei.
Avocat, pentru pârâta, de asemenea, arată că nu este utilă efectuarea expertizei.
Instanța respinge cererea de efectuare a expertizei, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Avocat, pentru reclamantă - SRL, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 6600 RON, 4683 RON reprezentând prejudiciul produs în patrimoniul societății și 1916 RON reprezentând adaosul comercial d e care societatea nu a beneficiat ca urmare a comercializării acestui produs.
Avocat, pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, nefiind îndeplinite dispozițiile art.998 și urm.Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21 martie 2007, sub nr- pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta - SRL C a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 6600 lei reprezentând prejudiciu produs în patrimoniul societății reclamante în cuantum de 4683,84 lei și adaos comercial în sumă de 1916,16 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că pârâta a fost angajata societății cu contract individual de muncă, din februarie 2002, ocupând funcția de inginer și desfășurând activități de consultanță tehnică și vânzare propriu-zisă a produselor de uz fitosanitar, până la data de 14.07.2007, când și-a dat demisia.
Prin întâmpinarea formulată și depusă în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, neexistând o faptă ilicită a pârâtei, un prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 974 de la 13 iunie 2007 respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL C și a obligat societatea reclamantă la plata sumei de 500 lei către pârâta, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că pârâta a fost angajata societății reclamante cu contract individual de muncă, ocupând funcția de inginer cu atribuții de consultanță în vânzări de pesticide, desfășurând activitatea de vânzător în cadrul punctului de lucru al societății reclamante, până la data de 14.07.2006 când a demisionat.
În data de 29.09.2005, între - SRL și - SRL s-a încheiat factura fiscală nr. -, emisă pentru cantitatea de 120 pesticid " " în valoare de 4683,84 lei achitată de către reclamantă prin ordinul de plată nr.57 din 02.03.2007.
Prin acțiunea de față, reclamanta pretinde pârâtei suma de 6600 lei, prejudiciul produs în patrimoniul societății ca urmare a însușirii și comercializării în interes propriu a cantității de 120 litri pesticide în valoare de 4683,84 lei, precum și de adaosul comercial d e 1916, 16 lei, ce putea fi realizat prin vânzarea acestui produs.
S_a reținut că administratorul sau contabilul societății efectuau comenzile pentru marfă, care țineau o evidență precisă a acestora, fapt recunoscut atât în cuprinsul acțiunii formulate, cât și în răspunsul 3 la interogatoriu, pârâta neavând vreo astfel de atribuție și neefectuând vreo comandă.
Deci, inclusiv comanda de 120 litri pesticid"" a fost făcută de administrator conform declarației martorului, nu de pârâtă.
Prin urmare, este susținerea reclamantei potrivit căreia nu a avut cunoștință de factură și de cantitatea de 120 litri "" livrată și că din vina pârâtei s-a întârziat plata contravalorii acestei facturi. De altfel, pretinsa lipsă a facturii și, în consecință, neînregistrarea acesteia în contabilitatea firmei, nu poate fi imputată pârâtei, care nu avea atribuții în acest sens.
Faptul că pârâta a semnat de primire și a ștampilat factura nr.-/2005, deși nu avea obligații în acest sens nu dovedesc vinovăția acesteia, atâta timp cât a fost o situație specială, când atât administratorul, cât și contabilul său erau plecați din localitate și mai mult, pârâta a primit acordul administratorului de a semna de primire această factură, în urma solicitării telefonice a acesteia, fiind singura dată când a luat în primire marfa.
S-a reținut că societatea reclamantă nu a probat săvârșirea faptei ilicite de însușire a cantității de 120 litri pesticid"" de către pârâtă și nici producerea vreunui prejudiciu de către aceasta.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea, neputând fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtei în temeiul art. 270 alin.1 Codul muncii, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs a formulat recurs - SRL C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de critică se referă la faptul că recurenta a demonstrat cu înscrisurile existente la dosarul cauzei că d-na a avut raporturi de muncă cu societatea reclamantă pe perioada 11.02.2002 - 14.07.2006, dată la care intimata și-a prezentat demisia deoarece își înființase de mai mult timp o societate cu obiect de activitate identic celui desfășurat de - SRL
Un alt motiv de critică îl constituie faptul că recurenta nu a contestat niciodată că persoanele care efectuau comenzile la furnizori în cadrul - SRL erau contabilul societății sau administratorul societății, dar întotdeauna comenzile se efectuau pe baza datelor și informațiilor prezentate de inginerul specialist responsabil cu vânzarea, d-na. Aceste comenzi se efectuau telefonic către furnizorul - SRL, nu în scris, iar ritmul de aprovizionare era crescut(aproape săptămânal) pentru a evita crearea unor stocuri ridicate pe termen.
O altă critică se referă la poziția instanței de fond față de lipsa facturii și neînregistrarea acesteia în contabilitatea firmei. În primul rând un inginer agronom specializat în vânzarea produselor fitosanitare cu grade ridicate de toxicitate nici nu poate avea ca atribuții de serviciu înregistrarea în contabilitatea firmei a documentelor justificative, iar recurenta - reclamantă nu a susținut niciodată contrariul. Recurenta nu i-a pretins niciodată pârâtei -intimate să înregistreze în contabilitate vreo factură, dar consideră normal ca orice factură fiscală semnată de primire și recepționată de un angajat al - SRL să fie predată persoanelor responsabile din cadrul unității.
Se mai arată în motivele de recurs și faptul că după data de 29.09.2005 stocul de marfă al unității nu a suferit modificări și, mai mult, nici unul dintre angajații societății nu a confirmat livrarea cantității de 120 produs "", recurenta a apreciat că marfa pe care o comandase anterior telefonic nu mai fusese livrată și prin urmare, nu au mai efectuat verificări dacă a fost sau nu predată vreo factură. Era de datoria salariatului unității să informeze despre existența acestei facturi și să o predea administratorului sau contabilului societății. Conform dispozițiilor legale în materie, culpa s-a apreciat în funcție de calitatea, capacitatea, experiența, pregătirea și posibilitatea persoanei de a evita producerea unui prejudiciu prin efectuarea /neefectuarea unei activități sau neluarea unei măsuri prejudiciabile.
Prin decizia nr.2813/16 11 2007,s-a admis recursul formulat de reclamantă,s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție,instanța a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea în răspundere patrimonială formulată de recurentă împotriva intimatei reținând că nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte ilicite de către aceasta și nici nu s-a făcut dovada vinovăției.
A mai reținut instanța că nu intimata era cea care efectua comenzile, iar neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale nr.-/29.09.2005 nu-i poate fi imputată intimatei care nu avea atribuții în acest sens.
O altă reținere a instanței privește faptul că marfa a fost predată la depozit și nu intimatei, deși din declarația martorului (fila 43-44 dosar fond) reiese că a predat marfa la depozit dar intimatei.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt care nu este susținută de probatoriul administrat rămânând mai multe aspecte ale cauzei nelămurite.
Instanța de fond nu a lămurit situația de fapt în sensul că nu a stabilit care era circuitul facturilor pentru marfa primită de la distribuitori spre vânzare și implicit ce s-a întâmplat cu factura nr.- din 29.09.2005 după ce a fost semnată de intimată.
Mai mult, instanța nu a verificat nici modul în care se primea marfa în depozit, actele care se întocmeau și cum era eliberată ulterior pentru comercializare.
În rejudecare s-a luat interogatoriu pârâtei,au fost audiați martorii și în ședința din data de 25 01 2008.
S-a administrat proba cu înscrisuri,părțile depunând la dosar fișa postului gestionarului de la depozit,declarațiile din faza de urmărire penală date de Cârligel,certificatul de grefă în care este menționată soluția pronunțată de Judecătoria Craiova în plângerea formulată împotriva rezoluției nr.3571/P/2007 din 06 08 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova,facturi fiscale nr.-/2 11 2005,nr.- 5/07 09 2005,-/13 09 2005,-/-,nr.-/10 11 2005,nr.-/18 11 2005,nr.-/23 11 2005,notele de recepție și constatare de diferențe.
Reclamanta a menționat în înscrisul depus la dosar la fila 41 circuitul facturilor în cadrul unității.
Analizând probatoriu administrat în cauză,instanța constată și reține următoarele:
La data de 29 09 2005 pârâta a primit de la furnizorul -. SRL T cantitatea de 120 litri de pesticid tip "",semnând în acest sens factura nr.-/29 09 2005,marfă care ulterior nu s-a mai regăsit faptic la societatea reclamantă iar factura nu a fost înregistrată în evidențele contabile.
Răspunderea în acest caz aparține pârâtei care a dat dovadă de neglijență datorită faptului că nu a supravegheat marfa primită și nu predat-o persoanelor îndreptățite să asigure depozitarea și paza acesteia.
Pârâta doar a susținut că a predat factura administratorului sau contabilei,(neprecizând clar persoana) fără să facă vreo dovadă în acest sens.
Conform art. 270 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Instanța consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.270 Codul muncii respectiv calitatea de salariat a pârâtei,fapta ilicită,prejudiciul,raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu,vinovăția.
Într-adevăr pârâta nu avea în fișa postului atribuții cu privire la primirea mărfii de la furnizori dar îndeplinind o astfel de atribuție duce la concluzia că a acceptat-o astfel că din momentul primirii mărfii toate faptele comisive sau omisive săvârșite în legătură cu această marfă sunt săvârșite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu iar pentru că s-a produs un prejudiciu atrage incidența art.270 Codul muncii privind răspunderea patrimonială a salariatei.
Din momentul în care a primit marfa,pârâta trebuia să se comporte ca un adevărat gestionar respectiv să aibă grijă de marfă și să predea factura la serviciul contabilitate.
Reclamanta a dovedit că marfa a fost primită de pârâtă,aspect recunoscut și de aceasta,și că a suferit un prejudiciu ca urmare a faptului că această marfă nu a fost comercializată,prejudiciu reprezentat de prețul pe care a trebuit să-l achite pentru marfă.
Pârâta a semnat factura fiscală pentru primirea mărfii și a fost ultima persoană în posesia căreia s-a aflat marfa care ulterior nu se regăsește în evidențele societății astfel că se trage concluzia că datorită culpei salariatei.
Apărarea pârâtei că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din data de 06 08 2007 s-a stabilit nevinovăția sa reținându-se că nu a săvârșit acțiuni de însușire,folosire sau traficare astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale înfracțiunii prev.de art.215 ind.1 penal- delapidare și ca urmare nu poate răspunde nici patrimonial este nefondată deoarece răspunderea salariatului intervine și pentru neglijența în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,fapte care nu constituie infracțiuni, și nu numai atunci când cu intenție a sustras marfă din patrimoniul societății angajatoare.
Răspunderea patrimonială în conformitate cu art.270 Codul muncii intervine în egală măsură pentru toate formele vinovăției,intenție directă sau indirectă,imprudență sau neglijență.
În cauza de față răspunderea patrimonială intervine ca urmare a neglijenței de care a dat dovadă pârâta după ce a primit marfa în sensul că nu a luat toate măsurile ca marfa să ajungă la gestionarul depozitului și factura la contabilitate.
Drept urmare,instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata prețului mărfii în cuantum de 4.683,84 lei.
Cu privire la cererea de acordare a contravalorii adaosului comercial,instanța reține că este nefondată deoarece,în cazul răspunderii patrimoniale,salariatul răspunde,conform principiilor răspunderii contractuale, doar pentru prejudiciul efectiv produs,nu și pentru prejudiciul eventual,neexistând certitudinea că marfa putea fi vândută cu un adaos fix de 19 %.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL C,cu sediul în C,strada - -.65 A1.1.16 jud D împotriva pârâtei cu domiciliu în C-,județul
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.683,84 lei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
4ex/26.05 2008.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Sorin Pascu
