Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 264/R/2008
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon judecător
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent B împotriva sentinței civile nr. 866 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - consilier juridic, lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosar precizări la motivele recursului și arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru considerentele expuse în mod detaliat în motivarea lui. În principal, solicită modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Insistă pe lipsa intimatului atât la cercetarea administrativă cât și în instanță, arătând că dacă se putea apăra s-ar fi prezentat și ar fi susținut nevinovăția.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 866 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Bistrița -N a respins acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că ârâtul p. a fost angajat al societății reclamante B în funcția de sing. instalații cu contract individual de muncă începând cu data de 20 octombrie 2006 și până în data de 31 ianuarie 2007 când a demisionat, așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă înregistrat la. B-N sub nr. -/10 noiembrie 2006. Din fișa postului aflată în copie reiese faptul că a ocupat postul de șef punct de lucru în compartimentul șantierul de construcții instalații, stabilindu-i-se atribuțiile și răspunderile pentru postul ocupat.
Prin referatul privind comparativul de materiale pentru lucrarea "acoperire șarpantă ateliere școală" de la Grup Școlar " ", întocmit de compartimentul contabilitate, înregistrat la societate sub nr. 1841/2 august 2007 și aprobat de asociatul unic și administratorul societății, s-au stabilit în sarcina pârâtului cheltuieli totale nejustificate în cuantum de 13.554,08 lei, compuse din cheltuieli materiale 697,6 lei și cheltuieli utilaj 12.856,32 lei.
Acest referat a fost întocmit în baza referatului întocmit de biroul tehnic din data de 23 iulie 2007 cu privire la comparativul de materiale pentru lucrarea mai sus arătată.
În acest referat se specifică faptul că pârâtul a executat o parte din lucrările cuprinse în deviz, enumerându-se materialele folosite comparate cu cele necesare a fi folosite.
Reclamanta a mai anexat o serie de bonuri de consum materiale, fișe de activități zilnice, din care fișa activități zilnice pentru autovehicule întocmite pe numele M.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 19.008,54 lei reprezentând prejudiciu cauzat de: 697,76 lei - depășire consum materiale la atelier Șc. Gr. - acoperiș; 12856,32 lei - depășire cheltuieli macara la acest obiectiv; 1340,40 lei - depășire consum materiale acoperiș șarpantă corp "C" Șc. și 4.114,06 lei, depășire cheltuieli macara la acest obiectiv.
Analizând pretențiile reclamantei prin prisma prevederilor din Titlu XI Cap. III ale Codului Muncii care tratează răspunderea patrimonială, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar la alin. 2 se prevede că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Din analiza art. 270 alin. 1 reiese că pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat al angajatorului; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția sau culpa salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială. Lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Prin raportarea situației de fapt la prevederile legale mai sus arătate reiese că numai una din condițiile necesare atragerii răspunderii patrimoniale este îndeplinită, aceea că pârâtul a avut calitatea de salariat a reclamantei. Angajatorul nu a făcut dovada faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa. În afară de fișa postului anexată la dosar, din care reiese postul ocupat și atribuțiile acestuia, nu a depus act din care să rezulte că pârâtul a fost numit șef punct de lucru la șantierul construcții de la Grupul școlar " " și nici nu a făcut dovada că i s-au încredințat spre executare lucrările invocate. De asemenea, nu s-a stabilit natura și întinderea prejudiciului, existând diferențe de sume între cererea introductivă și referatul întocmit de biroul contabilitate. Există neconcordanță între referatul întocmit de biroul tehnic, biroul contabilitate și cererea introductivă cu privire la reparațiile efectuate. Referatul biroului tehnic se referă numai la acoperiș șarpantă pentru școală iar cererea introductivă se referă și la acoperiș șarpantă corp "C". În timp ce comisia tehnică nu face nici o referire la depășirea cheltuielilor cu macaraua, acestea sunt cuprinse în cererea introductivă și referatul contabil.
De asemenea, la întocmirea referatelor invocate, reclamanta nu a arătat la ce normative s-a raportat în stabilirea cantităților de materiale necesare și nici nu a făcut dovada naturii și întinderii reparațiilor capitale care trebuiau efectuate precum și a cantităților de materiale necesare.
Simpla invocare cum că "avea dreptul la un consum tehnic de. și are un consum real de. nu reprezintă prejudiciul real cauzat patrimoniului reclamantei.
Iar potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 2 din Codul muncii, care prevede că salariații nu răspund de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului, reclamanta, deși în rapoartele invocate arată că s-au utilizat materiale ca bitum, var, nisip, ciment, diluant etc. și s-au efectuat lucrări de reparații capitale care sunt supuse riscului normat sau nenormat al serviciului, nu a făcut dovada existenței lor sau a întinderii pierderilor inerente unui proces de producție.
Deși din referatul tehnic efectuat în data de 2 iulie 2007 reiese faptul că pârâtul a efectuat numai o parte din lucrările realizate la obiectivele menționate, nu rezultă cert care este prejudiciul imputat acestuia din totalul lucrărilor efectuate.
În lipsa unui raport de expertiză de specialitate, prin care să se stabilească prejudiciul și întinderea acestuia, tribunalul, pentru considerentele mai sus arătate și în baza textelor de lege invocate, art. 167 și următoarele din Legea nr. 168/1999, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Urmare a respingerii cererii privind plata prejudiciului pretins, instanța a respins ca neîntemeiat și petitul privind încuviințarea reclamantei de a ridica de la bancă întreaga garanție reținută și depusă pe numele pârâtului în baza contractului de garanție încheiat în data de 1 noiembrie 2006.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs B în temeiul dispozițiilor art. 312 și 304 pct. 7, 8 și 9.proc.civ. solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea se arătă că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a interpretat greșit actul dedus judecății.
În motivare, instanța de fond a arătat că reclamanta nu a depus act din care să rezulte că pârâtul a fost numit șef punct de lucru și nici nu a făcut dovada că i s-au încredințat spre executare lucrările invocate, ignorând actele depuse la dosarul instanței.
Bad epus la dosarul cauzei contractul individual de muncă al angajatului unde se menționează felul muncii, funcția/meseria, "sing. instalații" și atribuțiile postului conform fișei postului.
În fișa postului se menționează postul: șef punct lucru și compartimentul: șantierul de construcții-instalații. În contractul de garanție în numerar încheiat la 01.11.2006 între părți se menționează că reclamantul este responsabil de cantitatea și calitatea lucrărilor de construcții încredințate pentru executare și ca gestionar de materiale de construcții, unelte, aparate și utilaje, construcții ce sunt preluate sub semnătură.
Nici în contractul de muncă și nici în fișa postului nu se poate menționa punctul de lucru, obiectivul ce i se încredințează spre executare, deoarece contractul de muncă este pe durată nedeterminată, în timp ce lucrarea ce i se încredințează poate fi executată în câteva luni, după care i se încredințează altă lucrare.
În schimb, dovada faptului că șefului punctului de lucru i s-au încredințat spre executare lucrările de acoperiș atelier școală și acoperiș șarpantă corp C, rezultă din toate bonurile de materiale semnate.
Cu privire la celelalte considerente reținute de prima instanță sunt învederate următoarele: instanța de judecată nu a observat că acțiunea promovată vizează pe de o parte, pagubele produse la obiectivele "acoperiș atelier școală- " și pe de altă parte, pagubele produse la obiectivul " șarpantă corp C - ", astfel încât au fost anexate referatele comparativele de materiale și bonurile de materiale primite și consumate privind cele două obiective.
Nu există nici o neconcordanță între cererea introductivă ce avea la bază cumulul celor 2 referate. Cu privire la motivarea din sentință cum că nu s-a făcut dovada naturii și întinderii reparațiilor capitale și a prejudiciului, se arată că din situațiile de lucrări anexate rezultă în mod explicit fazele de lucrări care trebuiau executate, necesarul de materiale, forța de muncă, utilaj și transport la fiecare obiectiv, separat.
Prejudiciul constă în diferența dintre cantitățile de materiale primite cu bonuri de consum și cantitățile de materiale puse în operă, încorporate în lucrare, prejudiciu care rezultă din comparativul de materiale întocmit pe fiecare obiect în parte.
care s-au avut în vedere la stabilirea cantităților de materiale necesare inserate în devizele de lucrări sunt indicatoarele de norme de deviz C și din anul 1982.
La instanța de fond, procedura de citare a fost legal îndeplinită și cu toate acestea numitul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare sau vreun alt script în apărare.
Se face trimitere la obligațiile ce reveneau pârâtului conform fișei postului, subliniindu-se că în stabilirea culpei, vinovăției salariatului, trebuie să se țină seama atât de sarcinile stabilite prin fișa postului cât și de existența calității sau a împuternicirii de a le realiza.
Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială, este indiferent gradul vinovăției, dat fiind faptul că practica judiciară și doctrina juridică au stabilit că salariatul răspunde patrimonial chiar și pentru cea mai ușoară culpă a sa.
Potrivit art. 31 din Legea 22/1969, "angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art. 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol".
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul a îndeplinit și a avut calitatea de gestionar.
Raportat la art. 287 Codul muncii, reclamanta a depus toate actele justificative, astfel că vinovăția este dovedită.
De la principiul enunțat mai sus, există o excepție, prezumția de culpă, conform căreia în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă.
Curtea Constituțională (decizia nr. 45/1996) a decis că prezumția relativă de culpă existentă în cazul gestionarilor în baza art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 nu contravine legii fundamentale, art. 23 alin. 8 din Constituție.
În practica judiciară, s-a statuat în mod constant că în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă.
Această practică a fost consacrată prin decizia de îndrumare nr. 1/16.02.1976 a Plenului Tribunalului Suprem.
Pe de altă parte, art. 7 alin. 4 din nr.OUG 119/24.10.2007 menționează: "debitorul este obligat să depună întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului".
Prin precizările la recurs depuse la termenul din 29 ianuarie 2008, se subliniază că în baza dispozițiilor art. 1239 alin. 1.proc.civ. "părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și probeze pretențiile și apărările". Neexercitarea de către pârât a dreptului la apărare echivalează cu recunoașterea implicită a pretențiilor reclamantei.
În subsidiar, se solicită casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea atacată cu recurs, așa cum prevăd dispozițiile art. 312 pct. 3 "casarea. se pronunță și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului".
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi fost numit șef al punctului de lucru și că i s-ar fi încredințat lucrările în litigiu, fără a se raporta însă la scriptele depuse în probațiune, anume, contractul individual de muncă, fișa postului și contractul de garanție în numerar, precum și bonurile de materiale semnate de pârât.
Totodată, s-a reținut nedovedirea naturii și întinderii prejudiciului, fără însă a se pune în discuția reprezentantului reclamantei inadvertențele constatate, pentru a se da posibilitatea acestuia de a aduce clarificările necesare. În acest mod, prima instanță putea să se raporteze la lămuririle pe care reclamanta le-a adus prin cererea de recurs, cum este, spre exemplu, cea referitoare la prejudiciul solicitat, ca sumă a prejudiciilor constatate la cele două obiective ale lucrărilor, anume, acoperiș atelier școală și acoperiș șarpantă corp C; la normativele avute în vedere, care sunt cele aferente anului 1982, etc.
Toate aspectele reținute ca neprobate de către prima instanță trebuia să fie puse în discuția reprezentantului reclamantei, având în vedere principiile oralității și contradictorialității ce caracterizează procesul civil, ca și prevederile art. 129 alin. 4.proc.civ. conform căruia judecătorul este în drept să ceară explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, având totodată îndatorirea, potrivit art. 129 alin. 5.proc.civ. să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor. Judecătorul poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, nedepunând diligențele necesare pentru clarificarea aspectelor relevante ale speței, în primul rând prin punerea în discuția părților a chestiunilor apreciate insuficient lămurite prin probatoriul administrat, iar apoi, în măsura în care clarificările astfel aduse se vor fi dovedit insuficiente, prin dispunerea suplimentării probațiunii în sensul considerat necesar, inclusiv prin administrarea unei expertize de specialitate sau a probei cu interogatoriul. În acest sens, se reține că reclamanta invocă faptul că, necombătând cu nimic pretențiile formulate prin acțiune, pârâtul achiesează de fapt la aceste pretenții. Or, pentru a se putea aplica această prezumție, trebuie să se raporteze părțile și instanța la prevederile art. 218-225.proc.civ.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că pârâtul a deținut o funcție ce implica exercitarea atribuțiilor de gestionar, sens în care se va raporta prima instanță și la prezumția de culpă instituită prin Legea nr. 22/1969.
Apreciind că nu s-a intrat în cercetarea fondului prin aceea că prima instanță a soluționat cauza fără a pune în discuția părților chestiunile pe care s-a bazat în pronunțarea sentinței, Curtea constată aplicabilitatea art. 312 alin. 1 și 5.proc.civ. sens în care urmează a admite recursul formulat și a dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumările arătate în cele ce preced, urmând ca instanța să se raporteze, cu ocazia rejudecării, și la aspectele relevate în cererea și în precizarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta " " B împotriva sentinței civile nr. 866 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr. 1683/2007, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./IT/SM
3 ex./14.02.2008
Jud.fond.;
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Adrian Repede, Gabriella Purja
