Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2840/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2840/R/2009
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2379 din 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimata CONSUM COOP B M, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 3 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2379/09 septembrie 2009 Tribunalului Clujs -a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei BMr eținându-se următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în calitate de lucrător gestionar, având încheiat contractul individual de muncă cu durata de 4 ore/zi, înregistrat la ITM M sub nr. -/07.11.2007. contractului individual de muncă reclamantul a încheiat și Contractul de cooperare nr. 243 pentru perioada 01.11.2007 - 01.11.2010 prin care a preluat în gestiune și gospodărire punctul de lucru Restaurant.
Datorită unor încălcări a disciplinei financiare comise de reclamant, constatate printr-o notă de constatare și un Proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, de către Garda Financiară M, s-a dispus suspendarea activității punctului de lucru.
Ca urmare a situației create reclamantul a semnat un angajament de plată la data de 10.11.2008 prin care recunoaște faptul că în calitate de gestionar că a produs un prejudiciu societății pârâte în exercitarea atribuțiilor și se obligă să-și achite obligațiile restante până la data de 01.11.2008. Reclamantul și-a depus demisia, acesta fiind înregistrată la data de 20.11.2008.
Referitor la acest angajament, instanța a constatat că acesta este semnat de reclamant și că a fost dat în cunoștință de cauză, astfel că va respinge petitul privind nulitatea acestuia ca netemeinic și nelegal.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul avea atribuții de gestionar și mai ales că pârâta a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 1-5 din HG nr. 2230 din 8 decembrie 1969 privind gestionarea bunurilor materiale. Calitatea de gestionar rezultă expres din contractul individual de muncă și contractul de cooperare nr. 243 încheiate de reclamant cu pârâta, dar și din recunoașterea reclamantului din demisie și angajamentul de plată, în care acesta specifică că deține funcția de gestionar. Din actele depuse la dosarul cauzei reiese raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și calitatea de salariat a reclamantului, astfel că sunt întrunite trăsăturile care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a exista răspundere patrimonială.
Referitor la adresa nr. 497/16.12.2008, instanța a reținut faptul că aceasta a fost emisă după data demisiei reclamantului și după ce acesta nu a respectat angajamentul de plată.
Respectiva adresă este de fapt un proces verbal încheiat în urma efectuării unui inventar și a stabilirii definitive a situației de gestiune la B M și menționează datoriile reclamantului față de pârâtă, inclusiv amenda dată de Garda Financiară M pentru neutilizarea de către reclamant a casei de marcat.
Instanța a reținut că această adresă este un act constatator legal întocmit de compartimentul specializat al pârâtei, astfel că va respinge petitul reclamantului.
Cu privire la petitul privind plata sumei de 30.386 lei reprezentând contravaloarea bunurilor proprii ale reclamantului intrate în patrimoniul pârâtei, instanța a reținut că din actele depuse la dosar nu reiese cuantumul exact a sumei totale și nici în ce constau aceste bunuri, astfel că a respins ca nedovedit acest petit. Mai mult chiar, pârâta recunoaște faptul că bunurile reclamantului se află în incinta unității și că a efectuat evaluarea bunurilor prin intermediul unui evaluator autorizat, acestea putând fi ridicate de reclamant la momentul achitării datoriei.
Referitor la petitul privind plata sumei de 3629,13 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor perisabile cumpărate de reclamant, instanța a reținut că lista de inventariere conține mărfurile cumpărate de reclamant și centralizatorul care dovedește suma ca fiind reală, dar din actele depuse nu reiese că această sumă nu a fost inclusă în calculele din angajamentul de plată și centralizatorul efectuat de pârâtă, astfel că a respins și acest petit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Reclamantul susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a raporturilor juridice dintre părți prin prisma celor două contracte.
Se susține că încheierea contractului de cooperare trebuie să existe și să facă parte integrantă din Hotărârea AGA a intimatei și pentru acest considerent contractul de colaborare este nul de drept.
În ședința publică de azi instanța a pus în discuția părților natura juridică a litigiului, raportat la pretențiile formulate și la raporturile juridice dintre părți.
Astfel instanța reține că așa cum de altfel chiar reclamantul a inserat în conținutul acțiunii fila 4 dosar instanță de fond pretențiile reclamantului nu vizează dispozițiile Legii nr.53/2003 fiind pretenții în sumă de 85.126,04 lei fila 19 dosar instanță de fond.
Or, față de valoarea pretențiilor formulate, de natura acestora instanța reține că sunt incidente dispozițiile ar.1 pct.1 pr.civ. competența materială revenind Judecătoriei Baia Mare sens în care raportat la dispozițiile art.158 pr.civ. și art.304 pct.3 pr.civ. urmează a se admite recursul a se casa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2379 din 09.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Baia Mare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.P:/
4 ex./16.12.2009
Președinte:Sergiu Cătălin BoboșJudecători:Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu, Eugenia
