Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2950/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1753/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2950/
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă - "" - împotriva sentinței civile nr.7651 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27037/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimatul-pârât - având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă - "" - prin apărător d-na avocat - cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 8 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/04.05.2009, lipsind intimatul-pârât . Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă - - prin avocat depune la dosar, în dublu exemplar, un înscris calificat ca fiind "cerere completatoare la motivele de recurs" - privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenta-reclamantă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă - "" - prin avocat susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu mențiunea că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unui mijloc de probă administrat în cauză, respectiv asupra angajamentului de plată prin care intimatul-pârât își recunoaște expres debitul pe care îl are față de societatea recurentă și se obligă să-l achite în rate lunare.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuielile avansate la fond, conform chitanței aflate la fila 65 dosar; fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal sub nr.27037/3/LM/2006, reclamanta - - a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1146,8 lei reprezentând prejudiciu adus societății, actualizarea creanței cu indicele de inflație și dobânda legală, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 13.12.2006, reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1034,6 lei reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice peste limita admisă, la plata sumei de 539,8 lei reprezentând contravaloarea supraconsumului de motorină, la plata sumei de 5812,3 lei reprezentând avansuri nedecontate. Întrucât pe perioada cât a fost angajat pârâtul a achitat suma de 1008,8 lei, solicită plata restului de 1146,8 lei.
Prin sentința civilă nr.7651/10.12.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 112,14 lei cu titlu de debit, reprezentând depășire combustibil peste limita admisă, actualizată cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata sumei de 501,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că societatea reclamantă a pretins obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri de 1146,88 lei pe temeiul art. 270 Codul muncii.
În cursul judecării pricinii s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă care a concluzionat că pârâtul avea la data de 31.11.2008 un debit față de societate în cuantum de 112,14 lei, reprezentând contravaloare motorină consumată peste normă și a unor sume nejustificate reprezentând avans în numerar pentru diverse cheltuieli. În privința convorbirilor telefonice, expertul a constatat că societatea reclamantă nu a depus nici o dovadă la dosar, nici o factură, fiind astfel imputate pârâtului în mod arbitrar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 29.01.2009 reclamanta - -, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.03.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, admiterea în totalitate a cererii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1146,8 lei, reprezentând prejudiciu adus societății, actualizată cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
Se solicită Curții a se observa că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă administrat în cauză, respectiv asupra angajamentului de plată din 27.05.2004, act unilateral al intimatului-pârât prin care acesta recunoaște expres debitul pe care îl are față de societate și se obligă să-l achite în rate lunare.
O altă omisiune a instanței de fond constă în faptul că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod pr.civilă față de împrejurarea că la termenul din 7.03.2007 a fost citat cu mențiunea "personal la interogatoriu", însă nu s-a prezentat, ceea ce semnifică o recunoaștere deplină a prejudiciului sau un început de dovadă în folosul recurentei.
În fine, mai arată recurenta că sunt aplicabile cauzei dispozițiile art.270 alin.1 Codul muncii deoarece greșit expertul a constatat nedovedită creanța societății față de pârât câtă vreme în contabilitate există contul nr.461 cu un debit de 1146,8 lei la data de 31.11.2008.
La data de 05.05.2009, recurenta-reclamantă formulează completări ale motivelor de recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate și sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate la fond în cuantum de 900 lei, însă pârâtul a fost obligat numai la plata sumei de 500 lei, onorariu de expert.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Toate criticile recurentei-reclamante vizează greșita apreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce va fi analizat de instanța de recurs în condițiile prevăzute de art.3041Cod pr.civilă. Prin urmare, va fi analizată cauza sub toate aspectele invocate de părți și care nu se încadrează între motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
Susține recurenta-reclamantă că înscrisul înfățișat cauzei și intitulat "angajament de plată", semnat de salariatul la data de 27.05.2004, trebuia valorificat de către tribunal ca fiind o recunoaștere deplină a sumelor datorate societății, acesta obligându-se la restituirea prejudiciului în anumite rate lunare.
Susținerea societății recurente este eronată deoarece angajamentul de plată era reglementat de vechiul Codul al muncii reprezentat de art. 107 din Legea nr.10/1972, ca mijloc pentru acoperirea pagubelor aduse unității, precum și pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate. Prin acest angajament de plată salariatul recunoștea producerea din vinovăția sa a unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului și se obliga a-l restitui.
Această reglementare a fost însă abrogată odată cu edictarea noului Codul al muncii reglementat de Legea nr.53/2003, care nu mai prevede posibilitatea angajatorului de a-și recupera eventualul prejudiciu prin acte juridice semnate de angajatori ori salariați. Art.270 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, conform legislației actuale, angajatorul nu poate solicita salariatului semnarea unui angajament de plată, ci pentru recuperarea unui prejudiciu se poate adresa instanței de judecată cu o acțiune în răspundere civilă contractuală. Așa fiind, critica recurentei că s-a nesocotit un act juridic, lipsit însă de valoare juridică, nu poate fi primită de
În legătură cu neaplicarea sancțiunii prevăzută de art.225 Cod pr.civilă împotriva intimatului-pârât care, deși citat cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat în fața instanței, Curtea va înlătura de asemenea această critică.
În primul rând, Curtea notează că interogatoriul și sancțiunea pentru lipsa de la interogatoriu nu au o valoare probatorie superioară față de celelalte probe administrate în procesul civil. Neprezentarea în fața instanței la un interogatoriu poate fi calificată drept o recunoaștere a pretențiilor formulate împotriva pârâtului, însă nu este absolută. Lipsa de la interogatoriu trebuie a fi coroborată cu alte probe pentru a se stabili cu certitudine elementele răspunderii contractuale în baza căreia ar putea fi condamnat pârâtul la recuperarea unui eventual prejudiciu.
În al doilea rând, este de menționat că în litigiile de muncă există reguli speciale de procedură, prevăzute la art.287 Codul muncii, în sensul că sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare. Așa fiind, societatea reclamantă care pretinde că i-a fost produs un prejudiciu prin faptele salariatului avea obligația de a depune dovezi în sprijinul pretenției sale, iar nu salariatul să se apere împotriva afirmațiilor angajatorului.
În fine, în legătură cu ultima critică de recurs, ce vizează greșita valorificare a raportului de expertiză contabilă, Curtea constată că și aceasta este nefondată.
Se susține că expertul contabil a ajuns la o concluzie eronată că nu s-a dovedit prejudiciul afirmat de societate privind convorbiri telefonice efectuate de salariat peste limita permisă acestuia și avansuri nedecontate, câtă vreme în contabilitate există contul nr.461 cu debit de 1146,8 lei.
Nici această susținere nu va fi primită de instanța de recurs.
În baza art. 2 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată în august 2002 (în vigoare de la data 01.10.2003 când intimatul pârât a fost angajat la societatea reclamantă și până la data de 09.03.2004 când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților), "ontabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori".
Conform art. 6 din Legea contabilității, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Așadar, contabilitatea unei societăți comerciale trebuie organizată cu respectarea acestui principiu al verificabilității, ceea ce înseamnă că entitatea este obligată să facă operațiuni contabile, să înregistreze sume în debitele sau creditele conturilor, numai în măsura în care acestea pot fi dovedite cu documente justificative.
Prin urmare, simpla înscriere a unor sume de către angajator în contul 461, fără a se prezenta documentele justificative pe baza căreia s-a făcut înscrierea, nu este suficientă pentru a dovedi elementele răspunderii contractuale ale intimatului salariat sub acest aspect. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența tranzacțiilor în legătură cu un debitor al societății, în cazul de față intimatul-pârât. Scopul expertizei contabile dispuse de instanța de fond a fost tocmai verificarea realității acestor sume înscrise în contul 461, iar urmare neprezentării documentelor justificative realitatea și exactitatea sumelor pretinse nu s-a putut verifica.
Urmează așadar, a se respinge recursul declarat de societatea reclamantă în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă și a se păstra în tot hotărârea dată de prima instanță.
Cererea societății recurente de a i se acorda totalitatea cheltuielilor de judecată efectuate în primul grad de jurisdicție, instanța acordând numai 501,70 lei, deși s-au dovedit cheltuieli de 900 lei, nu poate fi cercetată de C, deoarece constituie o critică de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii care nu a fost formulată în termenul legal de recurs și nici nu constituie motiv de ordine publică care să poată fi cercetat oricând, chiar și dacă ar fi fost invocat în afara termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - "" - împotriva sentinței civile nr.7651 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27037/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimatul-pârât .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./29.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
