Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2998/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.678/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2998/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.6689 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12854/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata -" DE "SRL, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,personal și intimata-" DE "SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 27.04.2009 depusă la dosar-fila 9.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentul, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 18 la data de 10.03.2004.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a reținut că în cauză nu s-ar fi făcut dovada altei situații de fapt, decât cea recunoscută de către aceasta prin nota explicativă, cu toate că a fost relatată instanței atât situația creată, cât și faptul că societatea intimată nu i-a pus la dispoziție salariatului un aparat special pentru a se putea observa că bancnotele erau false, ci numai un simplu aparat cu raze ultraviolete.
De asemenea, recurenta, personal, arată că pentru a putea fi depistate bancnotele de euro false, societatea intimată trebuia să dețină un aparat special, însă astfel de aparate se găsesc numai în dotarea băncilor, motiv pentru care a solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică de specialitate contabilă.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris și pe cale de consecință, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimata -" DE "SRL, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurenta, în cauză, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, pe de o parte, iar pe de altă parte, conform încheierii de ședință din data de 24.10.2008 (fila 85 dosar fond) aceasta recunoaște modul prin care a fost produs acest prejudiciu.
Față de această împrejurare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.6689 din data de 29.10.2008, pronunțată în dosarul nr.12854/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta -" DE "SRL, în contradictoriu cu pârâta și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 3600 Euro, echivalent în lei la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente cursului de la data introducerii cererii - 31.03.2008, până la data achitării debitului principal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâta a fost salariata reclamantei, îndeplinind funcția de casier valutar, în baza contractului individual de muncă încheiat la 15.08.2006 până la data de 05.02.2008 când a fost concediată disciplinar în baza deciziei nr. 16/05.02.2008.
La data de 14.01.2008, în urma inventarierii gestiunii din punctul de lucru situat pe Șos. - cel M nr.33, sector 2, s-a constatat o diferență între soldul faptic și soldul scriptic de valută de 3600 Euro, fapt consemnat în procesul-verbal de inventariere.
A mai reținut Tribunalul că pârâta recunoaște în nota explicativă dată cu ocazia inventarierii că în ziua de 14.01.2008 a efectuat două tranzacții de schimb valutar, în sensul că a vândut în două rânduri unor cetățeni străini valută - o dată 1000 Euro și o dată 2600 Euro.
Ulterior, văzând că în casă nu mai avea lei, pârâta s-a dus la o bancă să schimbe valuta de 3600 Euro în lei, unde, în urma verificării bancnotelor, s-a descoperit că acestea erau false și au fost confiscate de către organele de poliție ce au fost sesizate.
In nota explicativă, a mai stabilit prima instanță, pârâta a recunoscut că prima dintre tranzacțiile efectuate - cea privind schimbarea sumei de 1000 Euro, a fost efectuată pe numele altei persoane, aflată în baza de date a casei de schimb, iar nu pe numele persoanei de cetățenie străină care se prezentase la casă să facă schimbul valutar.
Ulterior, la ultimul termen de judecată pârâta a negat cele menționate în nota explicativă cu privire la împrejurarea că primul schimb valutar l-ar fi efectuat pe numele altei persoane decât cea care s-a prezentat la ghișeu, arătând instanței că a menționat acest lucru la cererea angajatorului.
Instanța de fond, verificând mențiunile înscrise în bonul de schimb valutar nr.4 din 14.01.2008 cu privire la schimbul sumei de 1000 Euro, a constatat că numele persoanei care ar fi cerut schimbul valutar este, care este un nume românesc, ceea ce apare în totală contradicție cu celelalte afirmații din nota explicativă dată, prin care pârâta a arătat că ambele persoane ce au cerut schimbarea valutei erau cetățeni străini iar primul dintre ei nu vorbea limba română.
In consecință, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea recunoscută prin nota explicativă și a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtei prevăzute de art. 270 Codul muncii.
Astfel, reclamanta a făcut dovada că i s-a produs un prejudiciu patrimonial în cuantum de 3600 Euro înregistrat în contabilitate.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că lipsa din gestiune a sumei de 3600 Euro a fost cauzată nu de acțiunea sa, ci prin confiscarea acestei sume de către biroul de cercetări al poliției, constatând lipsa de relevanță a faptului că bancnotele false au fost confiscate de organele de poliție pentru a se stabili caracterul real al prejudiciului suferit de societate.
Chiar și în situația în care falsul bancnotelor nu ar fi fost constatat de banca unde s-a dus pârâta să le schimbe în lei iar bancnotele nu ar fi fost confiscate de poliție, ci falsul ar fi fost constatat ulterior de angajator, societatea ar fi suferit un prejudiciu pentru că a eliberat din casă prin intermediul pârâtei o sumă de 12960 lei în schimbul căreia a primit hârtii false, lipsite de valoare.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că, în cauză, reclamanta a făcut dovada existenței faptei culpabile a pârâtei în legătură cu serviciul (constând în neglijență prin neverificarea suficientă a bancnotelor depuse de clienți pentru efectuarea schimbului valutar), a încălcării normelor legale, prin eliberarea bonurilor fiscale de schimb valutar cu datele de identificare ale altei persoane decât cea care a intermediat schimbul, precum și a existenței legăturii de cauzalitate între prejudiciul societății și fapta salariatei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Falsul valutei prezentate la vânzare nu putea fi detectat cu mijloacele puse la dispoziție de angajator, deși salariata a respectat procedura impusă de angajator la operațiunile de schimb valutar.
Prin urmare, recurenta a susținut că nu a încălcat prevederile contractului de muncă sau al legislației muncii, nu a produs prejudicii angajatorului și nu avea posibilitatea să evite primirea în gestiune a valutei despre care ulterior a aflat că este falsă.
Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 din Codul muncii, cum greșit a reținut instanța de fond, angajatorul având posibilitatea să recupereze prejudiciul în cadrul procesului penal.
A mai susținut recurenta că Tribunalul nu a ținut seama de situația de fapt reală și a trecut nelegal la judecarea cauzei, fără a-și exercita rolul activ, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin 5 din Codul d e procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta a fost salariata reclamantei, îndeplinind funcția de casier valutar, în baza contractului individual de muncă încheiat la 15.08.2006 până la data de 05.02.2008 când a fost concediată disciplinar în baza deciziei nr. 16/05.02.2008.
În mod corect instanța de fond a reținut că, la data de 14.01.2008, în urma inventarierii gestiunii la punctul de lucru situat pe Șos. - cel M nr.33, sector 2, s-a constatat o diferență între soldul faptic și soldul scriptic de valută de 3600 Euro, împrejurare consemnată în procesul-verbal de inventariere și că recurenta pârâtă a recunoscut în nota explicativă dată cu ocazia inventarierii că, la data mai sus menționată, a efectuat două operațiuni de schimb valutar, în sensul că a vândut în două rânduri unor cetățeni străini valută - o dată 1000 Euro și o dată 2600 Euro.
Ulterior, după verificarea bancnotelor la bancă (unde recurenta s-a deplasat ca urmare a constatării că nu mai are în casă sume disponibile în lei), s-a descoperit că acestea erau false și au fost confiscate de către organele de poliție.
Prin procesul-verbal nr. 15/1.02.2008 și decizia de sancționare disciplinară nr. 16/5.02.2008, s-a stabilit că recurenta se face vinovată de săvârșirea unor abateri disciplinare grave, constând în: efectuarea de operațiuni valutare cu încălcarea normelor legale și a notelor de serviciu emise de societate (eliberarea de bonuri fiscale de schimb valutar cu datele de identificare ale altei persoane decât cea care a efectuat schimbul); neglijența în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în neverificarea suficientă a bancnotelor depuse de clienți pentru efectuarea schimbului valutar și tratarea cu ușurință a unor circumstanțe suspecte; părăsirea locului de muncă fără acordul conducerii; efectuarea de operațiuni valutare cu banii societății fără acordul conducerii, în condiții nelegale; lipsa în gestiune a punctului de lucru, constatată de comisia de inventariere.
În aceeași decizie, s-a menționat că faptele reținute au fost săvârșite prin încălcarea atribuțiilor de serviciu ale funcției de casier valutar, ale articolelor nr. 38, 43 și 49 din Regulamentul de ordine interioară înregistrat sub nr. 11/28.01.2005 și a dispozițiilor Codului muncii referitoare la disciplina muncii.
Curtea reține că, astfel cum rezultă din fișa postului recurentei (fila 18 dosarului instanței de fond), anexă la contractul individual de muncă - în care, la clauza M pct. 2 lit. a) este prevăzută obligația salariatului de a îndeplini atribuțiile ce îi revin potrivit fișei postului -, aceasta avea, între altele, obligația de a verifica valuta cumpărată și de a întocmi procesele - verbale de confiscare pentru valutele false. În aceeași fișă a postului se face mențiunea expresă că falsurile descoperite ulterior vor fi suportate de casier.
În plus, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, recurenta însăși, prin nota explicativă, a recunoscut efectuarea operațiunilor de schimb valutar fără respectarea dispozițiilor legale și a regulamentului de ordine interioară, în sensul că unul dintre schimburile valutare a fost efectuat pe numele altei persoane, aflată în baza de date a casei de schimb, iar nu pe numele persoanei de cetățenie străină care se prezentase la casă pentru a face schimbul valutar. De asemenea, aceasta a recunoscut că a părăsit locul de muncă înainte de terminarea programului (contrar dispozițiilor înscrise la pct. 38 al Regulamentului de ordine interioară) și s-a deplasat la bancă, unde a încercat să efectueze un schimb valutar în nume propriu, fapt care a condus la producerea prejudiciului în patrimoniul angajatorului.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 52/12.05.2008 (fila 56 dosarului instanței de fond), care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu recunoașterea recurentei pârâte, de la societate nu a fost ridicată nici o sumă în valută găsită ca fiind falsă și, chiar dacă suma oprită la bancă de la persoana fizică provine din lipsurile în gestiune constatate, angajatorul nu se poate constitui parte civilă.
Prin urmare, cum în mod corect a stabilit instanța de fond, în cauză a fost dovedită nu numai existența prejudiciului produs în patrimoniul angajatorului, ci și săvârșirea faptelor ilicite de către salariat în timpul serviciului și în legătură cu serviciul, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și prejudiciu.
În ce privește vinovăția salariatului gestionar pentru lipsurile în gestiune, se reține este prezumată în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 22/1969, iar în cauză recurenta reclamată, prin probele administrate, nu a răsturnat această prezumție.
Simplele afirmații ale recurentei în sensul că falsul nu putea fi cunoscut cu mijloacele puse la dispoziție de angajator (lampa cu raze ultraviolete) și că s-a deplasat la banca din apropierea casei de schimb valutar pentru a efectua schimbul în nume propriu la recomandarea conducerii societății, nedovedite prin nici un mijloc de probă, nu pot conduce la o altă concluzie. În plus, se reține că în mod corect prima instanță a respins proba cu expertiză contabilă, solicitată de reclamantă, ca nefiind utilă cauzei, câtă vreme acest mijloc de dovadă nu era de natură să probeze o altă stare de fapt decât cea reținută de Tribunal și recunoscută de recurentă prin nota explicativă.
Așadar, în mod corect instanța de fond a constatat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 270 din Codul muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6689 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12854/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata -" DE "SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./4.06.2009
Jud.fond: Dalina/
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
