Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.30/CM
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă SC SRL, cu sediul în C, str. -.- nr.49, -N 10,.A,.9, județul C împotriva sentinței civile nr. 1054/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în M,-, județul C, având ca obiect acțiunea în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 20.01.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2009 și 26.01.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta C, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri echivalente cu 5.000 euro.
Reclamantul a precizat că între părți s-au derulat raporturi de muncă în temeiul contractului înregistrat sub nr. -/04.04.2006, care ulterior a fost completat și modificat printr-un act adițional.
Prin această completare s-a instituit în sarcina salariatului o obligație de confidențialitate, în baza căreia pe durata contractului individual de muncă, precum și pe o perioadă de un an după încetarea acestuia, salariatul să nu transmită date sau informații de care a luat cunoștință în timpul executării contractului.
La data de 01.12.2007, reclamantul a solicitat demisia, astfel că prin decizia nr. 7/05.12.2007 a încetat contractul său de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.
Pârâtul s-a angajat ulterior la. de cu care societatea reclamantă are în derulare un contract de publicitate al cărui obiect îl constituie în principal, obligația furnizorului de a publica pe site-ul propriu trei adrese de internet ale beneficiarului serviciului.
A mai precizat reclamanta că la 20.02.2008, pârâtul a furnizat noului angajator informații confidențiale despre IP-ul fostului angajator blocându-i acestuia accesul la site-ul " de C", fapt care a condus la perturbarea monitorizării acestui site, cu toate că în baza contractului de publicitate, reclamanta avea dreptul de a accesa site-ul arătat pentru a verifica îndeplinirea obligațiilor contractuale.
S-a mai arătat că, într-o discuție purtată de față cu mai mulți foști colegi la sediul reclamantei, pârâtul a recunoscut că a blocat accesul societății la respectivul site, iar imediat după această clarificare a situației, în aceeași zi la orele 17,00, accesul a fost deblocat.
În situația dată, reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 270 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că această clauză are caracter abuziv, fiind încheiată în condițiile existenței unei dependențe semnificative a debitorului obligației față de creditor și fiind instituită în sarcina unilaterală a salariatului fără o compensație sau o altă formă remunerativă.
Pârâtul a formulat și o cerere reconvențională prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului individual de muncă nr. 9/15.03.2006 și adiționat la 04.04.2006, sub aspectul clauzei de confidențialitate menționată prin art. 4 din actul adițional.
Prin sentința civilă nr.1054 din 25.09.2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta " " C în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cât privește constatarea nulității absolute parțiale a contractului individual de muncă nr.9/15.03.2006 încheiat între părți și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient, ca fiind prescrisă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin actul adițional la contractul de muncă nr. -/04.04.2006, înregistrat la. C la 06.03.2007, părțile au agreat inserarea între clauzele contractuale a celei privitoare la obligația salariatului ca, pe durata derulării raporturilor de muncă și timp de un an după încetarea acestora, să nu transmită date sau informații de care a luat cunoștință în timpul executării contractului.
Clauza de confidențialitate a fost prevăzută sub sancțiunea plății de daune interese într-un cuantum minim de 5.000 euro.
Reclamanta a invocat faptul că, după încetarea raporturilor de muncă, salariatul s-a angajat la o firmă concurentă și totodată parteneră în afaceri, generându-i fostului angajator prejudicii prin dezvăluirea la noul loc de muncă a datelor confidențiale legate de IP-ul societății, blocându-i în acest mod accesul la site-ul de publicitate administrat de către de C
Aceste susțineri nu au fost reținute de cătra instanța de fond care a apreciat că probele administrate relevă o altă situație de fapt.
Martorii audiați în cauză (salariații celor două societăți) au fost inițial colegi în cadrul aceleiași firme, până la scindarea lor și preluarea separată a angajaților, situație față de care toți salariații care operau date în sistem informatic aveau acces la IP-ul reclamantei.
Potrivit declarației martorului, specialist în tehnologia informației și securității calculatoarelor, problema confidențialității adresei IP care permite unui beneficiar accesul la internet, este similară celei a numărului telefonic alocat unui abonat, fiind de principiu că informațiile privitoare la alocarea unui număr de apel unui anume abonat au caracter confidențial.
Martorul a afirmat că utilizarea serviciilor de internet dezvăluie adresa IP, dar în mod normal și corect nu și pe cea a beneficiarului ei, neputându-se identifica din acest punct de vedere utilizatorul ( similar abonatului telefonic care apelează de pe numărul alocat ). S-a mai arătat că blocarea accesului la serviciile de internet pe baza IP-ului clientului - fără ca aceasta să implice în mod necesar și cunoașterea identității acestuia - este o măsură ce poate fi justificată, în anumite condiții și în funcție de reglementările incidente, față de un eventual abuz de acces al beneficiarului serviciului de internet.
Sub acest aspect, a fost înlăturată în parte declarația martorului, care a urmărit să susțină că odată cu configurarea site-urilor de publicitate, transferul de date putea conduce la identificarea clientului pe baza IP-ului relevat și deci că acest element nu poate fi apreciat ca fiind supus confidențialității.
S-a reținut însă, că aspectul transmiterii datelor către noul angajator nu a existat, salariatul recunoscând că a blocat accesul la respectivul site - la cererea angajatorului, astfel cum a rezultat de altfel din declarația martorului - fapt care nu cade însă sub incidența clauzei de confidențialitate.
Cum în speță nu s-a probat că aceste date au fost comunicate și preluate de către noul angajator, cu încălcarea clauzei de confidențialitate, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
În ce privește privește cererea reconvențională, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. d Codul muncii, potrivit cu care cererea de constatare a nulității unui contract de muncă ori a unor clauze ale acestuia se poate formula pe toată durata existenței contractului.
Textul limitează în timp posibilitatea celui interesat în constatarea nulității, prin raportare la perioada de derulare a contractului, astfel că după încetarea efectelor lui o asemenea sancțiune nu mai poate fi aplicată.
Contractul individual de muncă al pârâtului reconvenient a încetat la 01.12.2007 în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii, astfel că acesta nu mai poate invoca nulitatea respectivei clauze.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta care a formulat următoarele critici:
Instanța a interpretat în mod eronat probele administrate in cauza deoarece din nicio probă nu rezultă că firma concurentă s-a format prin scindarea reclamantei.
Singura legătură dintre cele două firme constă în faptul că un fost salariat al reclamantei este în prezent asociat la " de C"și că la această firmă lucrează și o parte din foștii salariați ai reclamantei dar aceștia nu aveau cunoștință de noul IP.
Mai arată recurenta, că pârâtul avea cunoștință de acest IP al fostului angajator și s-a folosit de acest lucru pentru a bloca accesul acestuia la site-ul de C in perioada 20.02.2008-21.02.2008.
In mod greșit prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada transmiterii de informații firmei concurente deși este logic ca pârâtul nu putea bloca acest acces la site, decât folosind informațiile despre IP, încălcând astfel clauza de confidențialitate asumată prin contractul individual de muncă.
Intimatul și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A precizat intimatul că, blocarea accesului la un site, poate interveni si atunci când acesta se accesează abuziv iar în cazul în care este depistat acest abuz, intimatul este obligat să blocheze accesul deoarece una dintre atribuțiile sale de serviciu se referă și la protejarea accesului la site sau încercarea de perturbare a acestuia.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești în valoare de 5000 euro ca urmare a încălcării clauzei de confidențialitate prevăzută în contractul său de muncă.
Astfel cum este redactată această clauză în contract, pârâtul se angaja "să nu transmită date sau informații de care a luat cunoștință în timpul executării contractului"
Reclamanta afirmă că pârâtul a transmis "date" referitoare la activitatea sa, respectiv IP-ul, iar acest lucru a permis blocarea accesului sau la site-ul de C ceea ce a dus la perturbarea activității de monitorizare a acestui site.
Instanța de fond a constatat că accesul la site a fost blocat de către pârât, aspect care rezultă atât din declarația martorului cât și din recunoașterea pârâtului, dar aceasta blocare nu echivalează cu încălcarea clauzei de confidențialitate.
Aprecierile instanței de fond sunt corecte, deoarece art. 26 din Codul muncii reglementează această clauză ca o convenție prin care părțile se obligă să nu transmită "date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului"
Reclamanta nu a putut dovedi decât împrejurarea că pârâtul a blocat accesul sau la site dar nu a făcut dovada care era esențială în speță, că această blocare a fost rezultatul transmiterii unor "informații sau date "deținute de fostul salariat.
Cererea reclamantei este întemeiată practic pe bănuiala că pârâtul a fost cel care a transmis IP-ul dar așa cum rezultă din probele administrate, mai mulți salariați ai reclamantei au fost preluați de către firma concurentă și transmiterea IP-ului putea proveni de la oricare dintre salariații reclamantei, actuali sau foști.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că, obligația salariatului de a plăti daune trebuie să aibă la bază existența unui prejudiciu creat angajatorului, iar în speță, acest prejudiciu nu a fost dovedit, nefiind suficientă stipularea în contract a unei anumite sume de bani.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentei, urmând a menține ca legală și temeinică sentința recurată prin respingerea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 cod procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 cod procedură civilă si faptul ca intimatul pârât a făcut dovada cheltuielilor de judecata suportate în cauza de față, urmează a fi obligată recurenta către intimat la plata acestor cheltuieli în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă SC SRL, cu sediul în C, str. -. - nr.49, - 10,.A,.9, județul C împotriva sentinței civile nr.1054/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în M,-, județul
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/11.02.2009
Tehnored.gref./2 ex./13.02.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
