Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 3544/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1116/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3544/
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaRegia Autonomă de Transport Bîmpotriva sentinței civile nr.7254 din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31639/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentaRegia Autonomă de Transport B,prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 10, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instituția pe care o reprezintă a notificat intimatul în vederea restituirii bunurilor menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv, echipamentul de protecție și obiectele de inventar care au constituit și obiectul înregistrării unui prejudiciu în contabilitatea recurentei prin nota de contabilitate nr.17 din 31.03.2008, însă, acesta nu a înțeles să se prezinte la sediul regiei în vederea restituirii acestora, împrejurare față de care fostul angajator a solicitat obligarea salariatului la plata contravalorii bunurilor în cauză.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii în tot a acțiunii și, pe cale de consecință, obligarea intimatului la plata sumei de 1114,34 lei, din care și contravaloarea echipamentului de protecția primit și nepredat la data încetării contractului individual de muncă, în valoare 219,90 lei, și contravaloarea obiectelor de inventar în valoare de 197,94 lei, cu precizarea că intimatul a fost contactat telefonic de către conducerea regiei în vederea prezentării la sediul instituției pentru a intra în posesia notei de lichidare și pentru a preda bunurile aflate în posesia sa.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7254 din data de 21.11.2008, pronunțată în dosarul nr.31639/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta Regia Autonomă de Transport B, în contradictoriu cu pârâtul, l-a obligat pe pârât la plata sumei de 608 lei reprezentând contravaloare indemnizație de concediu și a sumei de 88,50 lei reprezentând contravaloarea permisului și a cardului de identitate; a respins cererea de plată a contravalorii echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar, ca neîntemeiată; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâtul a fost salariatul reclamantei, fiind încadrat în funcția de rutierist, în baza contractului de muncă nr.80023 din 14.02.1996.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 05.09.2007 în baza dispozițiilor art. 61 lit. a) Codul muncii, conform deciziei nr.28/05.09.2007.
În anul 2007, pârâtul a efectuat 29 de zile de concediu de odihnă din cele 29 de zile cuvenite în perioada 21.06.2007 -31.07.2007, pentru care a încasat indemnizația de concediu conform extrasului de pe statele de salarii aferente lunilor iunie 2007 și iulie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul muncii, concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
întrucât pârâtul a prestat efectiv muncă numai 7 luni, Tribunalul a reținut că acestuia i se cuveneau doar 17 zile de concediu de odihnă, astfel încât a efectuat în plus 12 zile de concediu necuvenit pentru care a încasat indemnizația aferentă, ce trebuie restituită întrucât reprezintă plată nedatorată.
Instanța de fond a mai reținut că, la încetarea raporturilor de muncă, pârâtul nu a predat permisul ce-i permitea să circule gratuit pe mijloacele de transport în comun, continuând să utilizeze acest permis în mod nejustificat, motiv pentru care datorează societății contravaloarea cărții de identitate și a permisului (echivalentă cu valoarea unui abonament de călătorie pe toate mijloacele de transport în comun) proporțional cu perioada nelucrată pe anul 2007.
A mai stabilit prima instanță că, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor ce guvernează materia executării obligațiilor, debitorul trebuie să execute însăși prestația la care s-a obligat și nu plata in echivalent bănesc în locul acesteia, astfel încât este neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plat contravalorii echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar.
Numai prin obligarea debitorului la executarea în mod efectiv și real a însuși obiectului obligației creditorul primește exact prestația care va duce la realizarea dreptului de creanță.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că numai în măsura prin care se face dovada că bunurile încredințate pârâtului și nerestituite la încetarea raporturilor de muncă nu mai există sau nu se mai află în posesia pârâtului, reclamanta poate cere instanței plata contravalorii acestor bunuri. Or, în cauza de față, nu s-a făcut dovada imposibilității executării în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Așa cum s-a subliniat și prin precizările nr. -/20.11.2008 depuse de la termenul de judecată din 21.11.2008, intimatul avea obligația de a restitui la data la care și-a făcut lichidarea de la serviciu (05.09.2007) contravaloarea echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar.
Deși intimatul a fost solicitat telefonic de impiegatul de mișcare de la să se prezinte pentru a-și face nota de lichidare, acesta nu a dat curs invitației, iar nota de lichidare s-a făcut din oficiu.
Situația de fapt prezentată este dovedită și prin adresa nr. -/13.11.2008 depusă la instanța de fond, la termenul de judecata din 21.11.2008, odată cu precizările formulate de.
În plus, a mai susținut recurenta, intimatul a fost notificat în scris și prin adresa nr.-/12.05.2008 (depusă la dosarul cauzei).
Cum salariatul nu a restituit în natură, la data de 05.09.2007, când i-a încetat contractul individual de muncă la, bunurile primite ca echipament de protecție și obiectele de inventar și cum nu există niciun indiciu că acestea ar mai exista în natură, s-a concluzionat că intimatul se află în imposibilitatea restituirii lor în natura.
Pentru acest motiv, a solicitat prin cererea de chemare in judecata restituirea prin echivalent a echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar, respectiv obligarea intimatului-pârât la plata contravalorii bunurilor.
Un argument în plus al imposibilității executării în natură a obligației de predare a echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar l-a constituit și faptul că înregistrarea prejudiciului în contabilitatea s-a făcut la data de 31.03.2008 prin nota de contabilitate nr.17.
Având in vedere faptul că la nivelul unității recurente se efectuează periodic controale de la audit, trebuia sa înregistreze valoarea prejudiciului în contabilitate, iar cum intimatul nu a restituit bunurile respective, angajatorul a fost nevoit să solicite restituirea lor prin echivalent bănesc, nefiind posibilă repararea prejudiciului în natură.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 1114,34 lei (din care contravaloarea echipamentului de protecție primit și nepredat la data încetării contractului individual de muncă - 219,90 lei și contravaloarea obiectelor de inventar - 197,94 lei).
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Intimatul a fost salariatul recurentei reclamante, fiind încadrat în baza contractului de muncă nr.80023 din 14.02.1996.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 05.09.2007, conform deciziei nr.28/05.09.2007, în temeiul art. 61 lit. a) Codul muncii.
Intimatul avea obligația de a restitui echipamentul de protecție și obiectele de inventar la data lichidării (05.09.2007), obligație pe care nu și-a executat-o, deși a fost somat cu notificarea nr. -/12.05.2008 (fila 31 a dosarului instanței de fond).
Reținând că intimatul pârât nu a restituit în natură la data lichidării echipamentul de protecție și obiectele de inventar și că nu există nici un indiciu din care să rezulte existența bunurilor în materialitatea lor, Curtea apreciază ca fiind întemeiată cererea recurentei reclamante în sensul obligării pârâtului la repararea prejudiciului prin echivalent.
Obținerea de către pârât, după încetarea raporturilor de muncă, de bunuri care nu i se cuvin, dă dreptul angajatorului să pretindă contravaloarea lor de la acesta.
Cum, potrivit notei de lichidare (fila 13 din dosarul instanței de fond) și notei nr. 5796/11.11.2008 (fila 40 dosarului instanței de fond), valoarea obiectelor de inventar și a echipamentului de protecție nerestituite de fostul salariat este de 417,84 lei, se reține că aceasta este întinderea prejudiciului produs recurentei-reclamante de intimatul-pârât, la repararea căruia fostul salariat urmează a fi obligat în temeiul art. 272 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâtul la plata sumei de 417,84 lei, reprezentând contravaloarea echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar, către reclamantă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Regia Autonomă de Transport B împotriva sentinței civile nr.7254 din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31639/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul la plata sumei de 417,84 lei, reprezentând contravaloarea echipamentului de protecție și a obiectelor de inventar, către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.
2 ex./19.06.2009
Jud.fond: Dalina/
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
