Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 3546/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.836/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3546/
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-"Compania Națională de Transporturi Aeriene Române "SAîmpotriva sentinței civile nr.6898 din data de 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36873/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-"Compania Națională de Transporturi Aeriene Române "SA,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.35230 din 18.03.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -"Compania Națională de Transporturi Aeriene "SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -"Compania Națională de Transporturi Aeriene "SA, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că, în speță dedusă judecății, sunt incidente prevederile art.1073 și 1075 din Codul Civil coroborate cu prevederile art.1079 și 1088 din același act normativ, întrucât societatea recurentă nu putea să plătească intimatului cele trei salarii de bază la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească, fără a achita către bugetul de stat atât contribuția asigurărilor sociale de stat cât și impozitul pe salarii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în urma executării silite a societății, patrimoniul intimatului s-a mărit.
Având în vedere cele susținute și în raport de prevederile art.57, 58 din Codul Fiscal coroborate cu prevederile art.28 alin.1 și 2 din Legea 19/2000, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6898/07.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta - Compania Națională de Transporturi Aeriene Române SA împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.835/23.02.2005 pronunțată de Tribunalul București reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 131.000.000 lei vechi reprezentând 5 salarii de bază cu titlu de indemnizație de pensionare.
Pârâtul a procedat la executarea silită a sentinței susmenționate obținând încasarea sumei prevăzute în titlu executoriu prin poprire.
Reclamanta a susținut că suma stabilită de instanța de judecată cu titlu de indemnizație de pensionare era impozabilă și în consecință din această sumă se deduce impozitul ce trebuie virat la stat.
Reclamanta mai susține că prin nededucerea impozitului în cuantum de 2.564,65 lei noi, în patrimoniul pârâtului ar fi operat o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța a apreciat că suma de bani obținută de pârât prin executarea silita nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de temei juridic pentru a atrage concluzia că încasarea ei a dus la îmbogățire fără justă cauză întrucât hotărârea judecătorească a constituit temeiul măririi patrimoniului pârâtului.
O altă cerință pentru executarea acțiunii în restituire, a apreciat tribunalul, o constituie condiția ca cel în patrimoniul căruia s-a cauzat paguba să nu aibă alt mijloc juridic la îndemână pentru recuperarea pierderii suferite.
In măsura în care aprecia că în mod incorect instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 13.100 RON fără să stabilească că această sumă este supusă impozitării, reclamanta avea la îndemână calea recursului sau calea contestației la titlu pentru lămurirea dispozitivului sentinței.
Mai mult, reclamanta din prezenta cauză avea posibilitatea sa pe calea contestației la executare silită să solicite anularea parțială a Ordonanței de poprire invocând dispozițiile Codului fiscal astfel încât nu se poate susține că "actio in rem verso" era singura posibilitate juridică pentru reclamant pentru recuperarea sumei pe care considera că a plătit-o în plus.
Împotriva aceste sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamanta, care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Arată recurenta că prin sentința civila nr. 835 din data de 23.02.2005, a fost obligata la plata către parat, a sumei de 13100 Ron, reprezentând contravaloarea a 3 salarii de baza, in favoarea acestuia. la data soluționării definitive si irevocabile a cererii de chemare in judecata, reclamanta procedase deja la achitarea către acesta a doua salarii lunare, diferența până la cele 5 salarii fiind achitata ulterior, imediat ce hotărârea a rămas definitiva si irevocabila.
Recurenta a susținut că a procedat la reținerile legale de CASS si impozit, din suma ce mai trebuia achitata către petent, așa cum se reținuse in hotărârea judecătoreasca. Petentul, respectiv paratul in aceasta cauza, a procedat insa la punerea in executare, prin executor judecătoresc, a dispozitivului sentinței obligând-o pe aceasta la plată salariului, a reținerilor legale, in valoare de 2.564,65 Ron, plus cheltuielile de judecată și de executare.
Prin aceasta, paratul a înregistrat o mărire a patrimoniului sau cu suma de 2564,65 Ron, si pe cale de consecința, s-a produs o diminuare a patrimoniului recurentei, cu respectiva valoare.
Recurenta solicită a se constata ca intre cele doua fenomene juridice, diminuarea patrimoniului subscrisei, respectiv sporirea patrimoniului paratului exista legătura, in sensul ca ambele sunt produse urmare achitării celor doua salarii lunare coroborat cu executarea subscrisei, pentru o suma mai mare decât cea care i se cuvenea de fapt si de drept petentului, respectiv paratului din prezenta acțiune.
Dat fiind faptul ca paratul deja primise contravaloarea a doua salarii de baza înainte de soluționarea definitiva si irevocabila a cererii de chemare in judecata si dat fiind faptul ca din suma totala, se operaseră in mod legal, reținerile la sursa, având in vedere prevederile art.57 alin.1 al Codului Fiscal al României,( care precizează, ca beneficiarii de venituri din salarii, datorează un impozit lunar, final, care se calculează si se retine la sursa, de către plătitorii de venituri, iar la alin. 2 lit a, se prezintă modul de calcul a impozitului, si anume aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul) recurenta apreciază că nu se justifica intrarea in patrimoniul paratului a sumei de 2.564,65 Ron.
Recurenta susține că la art. 58.fiscal, se menționează ca plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor, au obligația de a calcula si de a retine impozitul aferent fiecărei luni la data efectuării plații acestor venituri, precum si de a-i vira la bugetul de stat la data de 25 fiecărei luni următoare, celei pentru care se plătește.
Recurenta în continuarea motivelor de recurs invocă si prevederile art. 28, alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 care retine de asemenea in sarcina angajatorului, obligația de a calcula si vira lunar la casa teritoriala de pensii, contribuția la asigurările sociale de sănătate pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreuna cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.
Prin urmare, recurenta precizează că, având in vedere prevederile legale menționate mai sus, nu putea sa plătească cele 3 salarii de baza la care a fost obligata prin hotărâre judecătoreasca, fara sa achite către bugetul de stat, contribuțiile la asigurările sociale de stat si impozitul pe salarii. Prin atitudinea paratului petent, reclamanta a fost executata silit, pentru niște sume ce nu trebuia sa le remită paratului, acestea fiind obligațiile susnumitului in calitate de beneficiar de venituri din salarii, obligații de plata ce se rețin la sursa, si se virează către bugetul de stat.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile promovării unei acțiuni în îmbogățire fără justă cauză.
În primul rând mărirea patrimoniului creditorului s-a făcut în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești care stabilește cu autoritate de lucru judecat o obligație de plată în sumă determinată în sarcina recurentei reclamante în calitate de debitoare. Astfel în cauză temeiul juridic al plății îl reprezintă un act jurisdicțional, nefiind probată existența unui fapt juridic licit cauzator de prejudicii singura premisă a declanșării unei actio de in rem verso.
Pe de altă parte, dacă recurenta ar fi avut obiecțiuni asupra modului de calcul al pretențiilor, în sensul că ar viza drepturi salariale în sumă netă sau brută sau că nu au fost luate în considerare la aprecierea cuantumului eventualele rețineri fiscale către bugetele statului sau de asigurări, debitoarea avea la dispoziție calea de atac a recursului, cereri de lămurire a întinderii dispozitivului sau calea unei contestații la titlu, în condițiile în care sentința a făcut obiectul unei executări silite.
Instanța de fond a apreciat în mod temeinic faptul că recurenta reclamantă nu a uzitat de mijloacele procesuale aflate la dispoziția sa în cadrul acelui litigiu prin care s-a stabilit debitul, astfel că aceasta nu își poate invoca propria culpă iar solicitarea de restituire, cu orice titlu, pe calea unei acțiuni ulterioare a unui debit ce a făcut obiectul unei alte judecăți reprezintă practic o modalitate prin care se poate eluda puterea lucrului judecat de care se bucură hotărârea judecătorească anterioară.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recurenta reclamantă nu a recurs la un cadru procesual de natură a permite verificarea susținerilor sale privind legalitatea sumelor pe care pretinde că pârâtul le datorează cu titlu de rețineri, criticile referitoare la aceste aspecte neputând fi analizate pe calea unei acțiuni în îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA, împotriva sentinței civile nr.6898 din data de 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.CS
tehnored.G
2.ex./26.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
