Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 381/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 381
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta Direcția Silvică Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul I, nr. 68, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 41 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Comuna, sat. de, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2007 reclamanta Direcția Silvică Târgoviște a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se antreneze răspunderea patrimonială a acestuia, pentru suma de 3.055,7 lei, reprezentând daune produse prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Motivând în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul ocolului Silvic M, până la data de 10 iulie 2006, când raporturile de muncă au încetat prin decizia nr.282/7.07.2006, că prin controlul efectuat în Cantonul nr.19 Dealu, al cărui titular era pârâtul, s-a constatat lipsa unui volum de 32.955 mc. material lemnos, în valoare de 2.5994,15 lei, că pârâtul nu a avut obiecțiuni asupra modului de efectuare a controlului și a semnat și un angajament de plată pentru suma respectivă.
Reclamanta a mai menționat că în urma deciziei de concediere, prin controlul efectuat în perioada 12-19 iulie 2006, s-a constatat lipsa cantității de 36,865 mc. material lemnos, în valoare de 2.854,691 lei, că pârâtul a semnat actul de control și angajament de plată, astfel că în temeiul Legii nr.22/1969 și Codului Muncii, răspunde integral pentru prejudiciul produs.
De asemenea, reclamanta a precizat că pârâtul a achitat suma de 2.393,3 lei, rămânând neacoperit un prejudiciu de 3.055,7 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.70 din Codul Muncii.
Pentru dovedirea cererii au fost anexate, în copie, contractul individual de muncă, decizia nr.282/7.07.2006, actele de control de fond din 2.05.2006 și 12.06.2006, angajamentele de plată, declarațiile de început și sfârșit de inspecție date de contestator cu ocazia efectuării controalelor, carnetele de inventariere a cioatelor din 12.04.2006 și 12.06.2006.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, luând act de cele depuse de reclamantă, iar la cererea pârâtului, proba expertizei judiciare în specialitatea silvicultură, pentru evaluarea pagubei, ținând cont de vechimea și dimensiunile cioatelor, de riscul normal al serviciului, de amplasamentul cantonului și de nedelimitarea exactă a hotarului dintre cantoane.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul, s-a concluzionat că nu se mai cunoaște numărul mărcii și numărul curent al cioatelor pentru a stabili vechimea acestora, că se impune acordarea riscului normal de serviciu întrucât Cantonul 19 Dealu este supus furtunilor din toate zonele, că valoarea pagubei pe care trebuie să o mai plătească pârâtul este de 1.535,4 lei.
Prin sentința civilă nr.41 din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamanta Direcția Silvică Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.535,40 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă din 4.08.2003, pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar începând cu data de 7.07.2003, în cadrul Ocolului Silvic, iar prin decizia nr.282/7.07.2006, în temeiul art. 65 și urm. din Codul Muncii și art.63 și 75 din Contractul colectiv de muncă al Regiei Naționale a pădurilor, începând cu data de 10.07.2007 s-a dispus încetarea contractului individual al pârâtului, urmare a reducerii postului.
Prin actele întocmite ca urmare a controalelor efectuate în perioada 12.04-28.04.2006 și 12.06.-19.06.2006, în cantonul aflat în paza pârâtului s-a constatat o lipsă nejustificată de material lemnos în valoare de 2.594,15 lei (32,955 mc.), respectiv 2.854,691 lei (36, 865 mc.).
Conform dispozițiilor art.12 lit.a) și d) din Cap.II al Ordinului nr.15/1988 privind regulamentul de pază, pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are, pe lângă alte atribuții și pe cele de a apăra integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, sustragerii de lemn sau alte produse, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și oricăror fapte ilegale, de a executa paza și a stabili pagubele produse în raza cantonului, prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor și identificării autorilor acestor fapte.
Întrucât pârâtul, în calitate de pădurar, este asimilat unui gestionar și prin dispozițiile Legii nr.22/1999 se prezumă vinovăția lui pentru pagubele produse prin sustragerea ilegală de material lemnos din cantonul pe care-l avea în pază.
Dispozițiile Legii nr.22/1999 nu exclud însă prevederile Codului Muncii, referitoare la răspunderea patrimonială, prevăzută de art.270 (1) din Codul Muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că "salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului".
Din raportul de expertiză rezultă, potrivit concluziilor de la punctul b, că suprafața de pădure situată în Cantonul nr.19 Dealu este supusă furtunilor din toate zonele, fiind înconjurată de 4 sate, precum și un sat de țigani, fapt care impune acordarea riscului normal al serviciului în valoare de 1.520,30 lei, raportat la valoarea totală a pagubei produse.
Concluzia acordării riscului normal al serviciului se impune și pentru faptul că suprafața cantonului, după cum s-a menționat în considerentele raportului de expertiză este de 528,80 ha și este amplasată în apropierea a patru sate din două județe, că este imposibil să se reducă tăierea arborilor nejustificați în ciuda eforturilor făcute de pădurarul de canton, cu ajutorul pădurarilor vecini și șefului de district, datorită numeroaselor furturi de material lemnos, favorizate de mijloacele de comunicare prin telefoane mobile folosite de către cetățenii care au sustras lemne, cu posibilități materiale foarte reduse, pentru procurarea lemnului de foc și de construcție.
De asemenea, nici delimitarea dintre Cantonul nr.19 Dealu și Ocolul Silvic T nu este precisă, după cum s-a menționat chiar în actul de control nr.2/2.06.2006, fapt care a putut genera eventuale suprapuneri între inventariate cu ocazia controlului, dar a căror vechime nu mai poate fi stabilită la momentul efectuării raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Silvică Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat că pârâtul a semnat declarație la început și sfârșit de inspecție în care a precizat că nu are obiecțiuni cu privire la modul în care s-a efectuat controlul, a semnat actul de control precum și angajament de plată pentru suma de 2594,15 lei.
mai învederat că, după emiterea deciziei de concediere, conducerea ocolului a dispus efectuarea unui control de fond în în vederea predării, prilej cu care s-a constatat un volum de 36,865 mc material lemnos nejustificat cu valoare de 2854,691 lei pentru care a semnat actul de control și angajament de plată.
arătat recurenta că din totalul de 5449 lei reprezentând pagubă constatată la cele două controale de fond, pârâtul achitat suma de 2393,3 lei, figurând cu un debit restant de 3055,7 lei.
În ceea ce privește riscul de serviciu prevăzut de Ordinul 15/1988 al Ministerului Silviculturii, recurenta consideră că acesta se acordă la propunerea șefului de ocol pe baza verificării sale efectuată pe teren, la sesizarea făcută de pădurar, în maxim 24 de ore de la constatarea evenimentului ce exclude vinovăția acestuia, fiind necesară întocmirea unor acte de constatare.
Întrucât nu au fost îndeplinite aceste condiții, recurenta consideră că în mod eronat instanța de fond considerat îndeplinite condițiile pentru acordarea riscului de serviciu pe considerentul că suprafața de pădure aflată în responsabilitatea fostului pădurar este expusă furturilor.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod proc.civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform contractului individual de muncă din 4.08.2003, pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar începând cu data de 7.07.2003, în cadrul Ocolului Silvic, iar prin decizia nr.282/7.07.2006, s-a dispus încetarea contractului individual al pârâtului, urmare a reducerii postului în temeiul art. 65 și urm. din Codul Muncii și art.63 și 75 din Contractul colectiv de muncă al Regiei Naționale a pădurilor, începând cu data de 10.07.2007.
Ca urmare a controalelor efectuate în perioada 12.04-28.04.2006 și 12.06.-19.06.2006, în cantonul aflat în paza pârâtului s-a constatat o lipsă nejustificată de material lemnos în valoare de 2.594,15 lei (32,955 mc.), respectiv 2.854,691 lei (36, 865 mc.).
Pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are, pe lângă alte atribuții și pe cele de a apăra integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, sustragerii de lemn sau alte produse, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și oricăror fapte ilegale, de a executa paza și a stabili pagubele produse în raza cantonului, prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor și identificării autorilor acestor fapte, conform dispozițiilor art.12 lit.a) și d) din Cap.II al Ordinului nr.15/1988 privind regulamentul de pază. Ca atare, întrucât pârâtul, în calitate de pădurar, este asimilat unui gestionar și prin dispozițiile Legii nr.22/1999 se prezumă vinovăția lui pentru pagubele produse prin sustragerea ilegală de material lemnos din cantonul pe care-l avea în pază.
Din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond rezultă, potrivit concluziilor de la punctul b, că suprafața de pădure situată în Cantonul nr.19 Dealu este supusă furtunilor din toate zonele, fapt care impune acordarea riscului normal al serviciului în valoare de 1.520,30 lei, raportat la valoarea totală a pagubei produse.
Curtea achiesează la această concluzie și pentru faptul că suprafața cantonului, după cum s-a menționat în considerentele raportului de expertiză este de 528,80 ha, iar singură persoană nu poate supraveghea suprafață atât de M, astfel că este imposibil să se reducă tăierea arborilor nejustificați în ciuda eforturilor făcute de pădurarul de canton, cu ajutorul pădurarilor vecini și șefului de district.
De asemenea, nici delimitarea dintre Cantonul nr.19 Dealu și Ocolul Silvic T nu este precisă, după cum s-a menționat chiar în actul de control nr.2/2.06.2006, fapt care a putut genera eventuale suprapuneri între inventariate cu ocazia controlului, dar a căror vechime nu mai poate fi stabilită la momentul efectuării raportului de expertiză.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală și în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Direcția Silvică Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul I, nr. 68, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 41 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Comuna, sat de, jud.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tenhnored. CP/AȚ
2 ex./28.03.2008
.fond - al Trib.
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
