Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 3877/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3877
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică C împotriva sentinței civile nr. 230/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât, lipsă fiind unitatea reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimatul-pârât depune la dosar concluzii scrise și cere respingerea recursului și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit acestora.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
La data de 14.11.2008, reclamanta Direcția Silvică Cac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.346,28 lei, reprezentând prejudiciul produs unității reclamante.
În motivare, a arătat că pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar la Cantonul nr. 12 Dealul din Districtul III din cadrul Ocolului Silvic, până la data de 22.10.2007 când au încetat raporturile de muncă.
În urma unui control de fond realizat în cantonul silvic gestionat de pârât, în vederea predării spre pază altui pădurar, s-au constatat tăieri masive de arbori în delict și nejustificați - în volum de 6,559. cu o valoare de 1.038,40 lei, lipsa de masă lemnoasă pe picior din partida 1.495 Dealul, cu o valoare de 2061,85 lei, lipsă material lemnos fasonat în volum de 10. lemn foc din partida 1.473 cu o valoare de 1000 lei și lipsă obiecte de inventar, conform listei de inventar, în valoare de 246 lei, sumele incluzând
Pârâtul a recunoscut prejudiciul parțial, pentru volumul de 6,559. pentru care a semnat angajament de plată în sumă de 1038,40 lei, recunoscând lipsa materialului lemnos din partida 1495. În acest sens a semnat procesul verbal nr. 5503/19.10.2007.
Reclamanta a mai arătat că pentru lipsa în gestiune constatate gestionarilor art. 25 din Legea nr. 22/1969 prevede că sarcina probei revine acestuia.
Având în vedere sarcinile prevăzute în fișa postului, cele prevăzute de Legea nr. 22/1969, cât și cele prevăzute de Regulamentul de Pază aprobat cu Ordinul nr.15/1988 a susținut că întreaga vină legată de modul în care s-a achitat de sarcinile de serviciu, îi aparține pârâtului. Pârâtul se face vinovat de neexercitarea corespunzătoare a pazei, neîncheierea de acte constatatoare a infracțiunilor silvice, nu a stabilit pagubele produse în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, nu a solicitat - în acest sens - ajutorul șefului de district, nu a apăra integritatea fondului forestier împotriva sustragerilor de lemn, degradării puieților lăstarilor, precum și a altor fapte ilegale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu se face vinovat de deficiențele și delictele menționate de reclamantă.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 230 din 23 ianuarie 2009, respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Silvică C în contradictoriu cu pârâtul .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâtul a fost angajat al unității reclamante Direcția Silvică C, îndeplinind funcția de pădurar la Cantonul nr. 12 - Ocolul Silvic și cu ocazia predării gestiunii s-au constatat lipsuri în gestiune. Că suma de 4.346,28 lei solicitată de reclamantă reprezintă lipsă arbori și material lemnos, precum și lipsa unor obiecte de inventar, constatate prin actul de control executat de la 24.10.2007 la data de 25.10.2007, respectiv la inventarul realizat în data de 25.10.2007.
Atribuțiile de serviciu încălcate de către pârât sunt prevăzute în art. 12 din Regulamentul pentru pază aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii și anume: nu a apărat integritatea fondului forestier împotriva sustragerilor de lemn și degradărilor puieților, neexercitarea corespunzătoare a pazei, neîncheierea de acte constatatoare a infracțiunilor silvice.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 270 Codul Muncii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Este incontestabilă calitatea de salariat a pârâtului și se poate reține un prejudiciu creat unității reclamante, constatat ca atare printr-un act de control.
Așa cum s-a reținut însă, acest act de control și lista de inventariere au fost întocmite în luna octombrie, mult după momentul predării-primirii de către pârât a cantonului aflat în gestiunea sa (în luna august). Ca urmare, raportat la activitatea depusă de pârât până la data predării cantonului este imposibil de analizat dacă și în ce măsură producerea prejudiciului a fost determinată de neîndeplinirea culpabilă a atribuțiilor de serviciu de către acesta. Neexistând o evidență clară a gestiunii cantonului la momentul predării de către pârât, nu se poate verifica dacă pârâtul este responsabil de fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului pretins de reclamantă, dacă există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, condiție obligatorie a răspunderii patrimoniale.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivele de recurs susține că sentința a fost pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei deoarece pentru pagubele constatate în gestiunea sa,gestionarul de fapt și de drept,așa cum este menționat de Legea nr.22/1969,nu a justificat lipsa arborilor tăiați ilegal din partida constituită în vederea exploatării,lipsa masei lemnoase fasonate și primită în gestiune,neîntocmind nici un act de contravenție sau infracțiune,după caz,nu a putut justifica lipsa obiectelor de inventar.
Recurentul a mai susținut că intimatului îi aparține întreaga vină legată de modul în care s-a achitat de sarcinile de serviciu pentru bunurile primite în gestiune.
A mai susținut recurentul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece instanța de fond a analizat într-o manieră părtinitoare dovezile administrate în cauză.
În drept a invocat dispozițiile art.129 alin.5,art.304 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr.22/1969.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Art.270 alin.1 Codul muncii prevede că alariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În raport de aceste dispoziții,pentru a se antrena răspunderea patrimonială a unui salariat trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții și anume:calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba,fapta ilicită și personală a salariatului,săvârșită în legătură cu munca sa,prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului,raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,vinovăția salariatului iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Instanța de fond a reținut în mod corect că mai multe din condiții nu sunt îndeplinite respectiv fapta ilicită,vinovăția,legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu deoarece nu se poate stabili cu certitudine când s-a săvârșit fapta prin care s-a produs prejudiciu angajatorului.
Este adevărat că potrivit Legii nr.22/1969 este instituită o prezumție de culpă în sarcina gestionarului dar nu înlătură obligația angajatorului să administreze probatoriu în conformitate cu art.287 Codul muncii din care să reiasă cu certitudine îndeplinirea condițiilor impuse de art.270 C muncii pentru a antrena răspunderea patrimonială.
Recurentul a depus în dovedirea prejudiciului doar procesul verbal de control nr.2/08 10 2007,procesul verbal încheiat la data de 25 10 2007,nota de constatare încheiată la data de 16 10 2007 din care reiese că există o lipsă în cantonul nr.12-Dealu dar nu a făcut nicio mențiune despre faptul că la data de 24 08 2007 s-a încheiat un proces verbal de predare primire a acestui canton între intimat și delegații de Ocolul Silvic în care nu se menționează că s-a constatat vreo lipsă în gestiune cu această ocazie astfel că există dubii cu privire la momentul în care s-a săvârșit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul și persoana care a săvârșit această faptă.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică C împotriva sentinței civile nr. 230/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect răspundere patrimonială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/08 07 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
