Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/R/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
:- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 233 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind și pe intimații pârâți SC SA B, având ca obiect litigiu de muncă-acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata SC SA B s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Se constată că la data de 29 decembrie 2009, s-a depus la dosar răspuns la adresa efectuată către Tribunalul Bistrița -
La data de 11 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent răspuns la întâmpinare.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 233 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâților SA, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că răspunderea patrimonială (sub forma plății de daune materiale și morale) a pârâților poate fi antrenată atunci când din vina acestora reclamantul a suferit un prejudiciu.
Pentru analiza prejudiciului se impune a se porni de la sentința civilă nr. 4/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-.
Prin această hotărâre s-a admis doar parțial contestația formulată de reclamant, în sensul că s-a dispus anularea adeverinței nr. 4304/2006 privitoare la perioada 1.04.2001-26.09.2003; a fost obligată pârâta B să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că pe perioada 1.04.2001-1.02.2003 acesta a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pe perioada 1.02.2003-26.09.2003 reclamantul a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25%; a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că în anul 1996 acesta a prestat 58 ore suplimentare.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse ca neîntemeiate cererile de anulare a adeverințelor nr. 4771/2006 și nr. 447/2007, de menținere a adeverinței nr. 4764/2006 sau de modificarea a acesteia în sensul schimbării condițiilor speciale de muncă cu grupa I de muncă și implicit de anulare a adeverinței nr. 447/2007, de obligare a pârâtei B la eliberarea unei adeverințe cuprinzând sporul de vechime și de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, respectiv sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001; de eliberare a unei adeverințe cu orele suplimentare lucrate în grupa I de muncă, cu sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, cu sporul sistematic peste programul normal în cuantum de 25% din salarul tarifar pe perioada 1.03.1986 - 31.12.1996, conform programului de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul secției și a deciziei nr. 266/26 martie 1986, cu vechimea de 3,8 ani rezultată din orele suplimentare efectuate după orele normale de program pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția, conform deciziei nr. 266/1986, activitate prestată în grupa I de muncă, cererea de obligare a pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că potrivit deciziei nr. 230/2006 reclamantul a fost numit în funcția de inginer principal cu un salariu de 5117 lei pe perioada 1.03.1991-1.05.1991, precum și cererea de reparare a prejudiciului cauzat.
Această sentință a devenit irevocabilă în urma respingerii prin decizia nr. 925/R/2009 a Curții de APEL CLUJa recursului declarat de reclamant.
În aceste condiții, prejudiciul pretins trebuie raportat la consecințele pe care soluția pronunțată în dosarul nr- le-a avut asupra situației reclamantului.
Așa cum rezultă din dosarul nr-, întregul demers inițial al reclamantului a fost inițiat în scopul de a obține deschiderea dreptului său la pensie de la data solicitată prin cererea inițială de pensionare depusă de reclamant.
Examinându-se însă sentințele civile nr. 281/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia nr. 1952/R/2008 a Curții de APEL CLUJ, nr. 21/F/2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N, irevocabilă prin respingerea de către Curtea de APEL CLUJ la data de 5 mai 2009 recursului declarat de reclamant și nr. 98/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în prezent aflat în recurs la Curtea de APEL CLUJ, tribunalul a reținut faptul că nedeschiderea dreptului reclamantului la pensie nu se datorează culpei pârâților din prezenta cauză, faptului emiterii adeverinței nr. 4304/2006 sau neeliberării adeverinței menționată în dispozitivul sentinței civile nr. 4/2009, ci neîndeplinirii de către reclamant a condiției privitoare la vârsta de pensionare.
Prin sentințele mai sus amintite s-a statuat în sensul că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbații născuți după martie 1950, iar reducerea vârstei standard pentru reclamantul născut în iulie 1956 se aplică vârstei de 65 de ani.
În aceste condiții, ținând seama de vârsta standard de pensionare de 65 de ani aplicabilă reclamantului și aplicând reducerea solicitată de acesta de 12 ani, s-a reținut că dreptul său la pensie se poate naște numai la momentul la care reclamantul împlinește vârsta de 53 de ani.
În aceste condiții, chiar dacă angajatorul B emitea adeverința privitoare la sporurile menționate în dispozitivul sentinței civile nr. 4/2009 (spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv spor pentru condiții nocive de muncă de 10%), cea privind prestarea de ore suplimentare (58 ore suplimentare în anul 1996), dreptul reclamantului la pensie nu se deschidea datorită lipsei unei condiții esențiale, aceea a împlinirii vârstei de pensionare.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, art. 70 și următoarele din Legea nr. 168/1999, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat desființarea sentinței conform art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10.proc.civ.
În motivarea recursului, reclamantul a prezentat istoricul litigiului și a expus pe larg situația celorlalte cauze îndreptate împotriva pârâtei SA.
În esență, reclamantul a susținut că adeverințele eliberate de angajator referitoare la condițiile de muncă nu sunt conforme realității, că vârsta sa standard de pensionare este de 63 ani, că beneficia de o reducere cu 13 ani a vârstei standard, că pârâții și sunt în culpă pentru eliberarea adeverințelor cuprinzând date eronate.
În fine, s-a solicitat instanței obligarea pârâtei SA la eliberarea unei adeverințe care să ateste că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.2001-26.09.2003 se încadrează în condiții speciale de muncă.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că reclamantului i s-au eliberat adeverințele nr. 1806/12.05.2009 și 2391/01.07.2009, în care s-a arătat că sporurile respective i-au fost incluse din 01.09.2001 în salariu. Reclamantul nu a fost prejudiciat în nici un fel, întrucât toate acestea au fost cuprinse în venitul asigurat evidențiat în declarațiile lunare depuse la Casa Județeană de Pensii, aceasta putând valorifica aceste date, cum de altfel se și procedează după 01.04.2001, precum și adeverința nr. 1807/12.05.2009, cu 58 de ore suplimentare în anul 1996.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În prealabil, constatând că obiectul litigiului îl constituie antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea nouă formulată pentru prima dată în fața instanței de recurs, contrar art. 294 alin. 1 raportat la art. 316.proc.civ. având ca scop eliberarea unei adeverințe privind condițiile de muncă în perioada 01.04.2001-26.09.2003.
Dintre motivele de recurs amplu dezvoltate de reclamant, dar nesistematizate și bazate parțial pe o dispoziție legală abrogată (art. 304 pct. 10.proc.civ.), Curtea le consideră relevante și pertinente doar pe cele referitoare la obiectul prezentei acțiuni, respectiv antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților pentru eliberarea unor adeverințe pretins necorespunzătoare realității, fără a se opri asupra aspectelor străine acestei cauze și care au fost supuse analizei în alte dosare.
Prin urmare, în raport de aceste limite, Curtea observă că, potrivit art. 269 alin. 1. muncii, elementul esențial al răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat este prejudiciul de natură materială și/sau morală suferit de salariat, cauzat prin culpa angajatorului.
Or, având în vedere că dispoziția legală menționată se referă expres la aplicarea normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, Curtea constată că este imperios necesară prezentarea unui mod de calcul a prejudiciului pentru verificarea măsurii în care o faptă a angajatorului i-a adus atingere drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale salariatului.
Astfel, reclamantul nu a prezentat nici un criteriu sau indiciu de calcul a pretinsului prejudiciu, în baza căruia să se stabilească în mod indubitabil că eliberarea necorespunzătoare a unor adeverințe a avut consecințe negative asupra patrimoniului său ori i-a lezat drepturile subiective nepatrimoniale, cu atât mai mult cu cât reclamantul a beneficiat în perioada anterioară emiterii deciziei de pensionare ( 65) de drepturile salariale.
Nu se precizează semnificația sumei de 300.000 lei, respectiv prejudiciu efectiv suferit sau prejudiciu nerealizat, ori diferența între pensie și salariu, ceea ce nu poate decât să îi profite debitorului, conform regulii instituite de art. 983.civ.
În consecință, Curtea constatând atât incertitudinea prejudiciului, cât și lipsa unei legături de cauzalitate între eliberarea adeverințelor și prejudiciu pretins, observă că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâților conform art. 269. muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 233 din 14.05.2009 a Tribunalului Bistrița N pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SD/dact.
6ex./14.01.2010
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
