Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4012/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3152/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4012/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport B împotriva sentinței civile nr.1463 din data de 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42540/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât-având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport B prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 10 dosar recurs, lipsind intimatul-pârât .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport prin consilier juridic, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 804,42 lei reprezentând contravaloarea cursului de școlarizare, proporțional cu perioada nelucrată, pentru motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2008 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, reclamanta Regia Autonomă de Transport Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 804,42 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Prin sentința civilă nr.1463/23.02.2009, Tribunalul Bucureștia respins cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B împotriva pârâtului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pârâtul a fost angajatul reclamatei, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.95817/18.06.1990, încheiat pe durată nedeterminată, până la data de 02.10.2006, când raporturile de muncă au încetat conform art.79 Codul Muncii.
Pârâtul a urmat în perioada 07-08.08.2006 un curs de școlarizare cu scoatere integrală din activitate, conform contractului nr.8 bis/17.08.2006, valoarea cursului fiind de 897,60 lei.
Potrivit art.IV din acest contract, pârâtul avea obligația ca după absolvirea cursului să lucreze cel puțin 1 an în cadrul unității, în caz contrar, avea obligația de a restitui cheltuielile de școlarizare, conform art.195 alin.3 Codul Muncii, Hotărârii Consiliului de Administrație nr.56/26.02.2004 și contractului colectiv de muncă la nivelul unității.
Potrivit art.195 Codul Muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art.194 alin.2 lit.b și alin.3 nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională. Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă. Nerespectarea de către salariat a dispozițiilor prevăzute la alin.1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Textul impune obligația ca durata cursului să fie mai mare de 60 de zile, iar aceasta este una dintre condițiile obligatorii alături de încadrarea în ipotezele art.194 alin.2 lit. b și alin. 3 și modalitatea de încetare a contractului de muncă.
Obligația salariatului de a rămâne angajat o anumită perioadă de timp este o excepție de la principiul libertății muncii, astfel încât condițiile în care această obligație poate fi asumată sunt imperative, părțile neputând deroga de la acestea. Libertatea lor de a contracta trebuie apreciată în raport cu natura de ordine publică a dispozițiilor legale, astfel încât să se asigure un just echilibru și protecția drepturilor și intereselor legitime ale salariatului.
Întrucât durata cursului urmat de pârât a fost de doar 2 zile, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, motiv pentru care s-a apreciat că cererea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 14.04.2009 reclamanta Regia Autonomă de Transport B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.05.2009 sub nr-.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă critică sentința tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în temeiul art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 804,42 lei, reprezentând contravaloarea cursului de școlarizare proporțional cu perioada lucrată.
Consideră recurenta că instanța de fond a omis sa aibă în vedere existenta obligației asumate de salariat sub semnătura (aceea de a lucra in unitate timp de 1 an) in carul unui contract sinalagmatic, obligație ce nu a fost respectata, cu atât mai mult cu cat acest contract împreuna cu actele adiționale și-a produs efectele.
De asemenea, nu s-a reținut faptul că în cadrul unui contract sinalagmatic, neexecutarea obligației principale si de notorietate de a presta activitate timp de 1 an, în folosul angajatorului care a investit în formarea profesionala a salariatului, nu i se poate opune drept cauză exoneratoare de răspundere durata mai a cursurilor, încurajându-se astfel reaua credința;
Se menționează că organizarea cursurilor de școlarizare s-a făcut pe cheltuiala regiei, prin profesarea meseriei de conducător troleibuz, după care au încetat raporturile din culpa intimatului - parat. Cursurile respective nu s-au făcut fata de un terț, ci fata de un salariat al regiei pentru a profesa legal meseria de conducător tramvaie;
În fine, regia recurentă citează prevederile art.195 alin. 2 Codul Muncii potrivit cărora "durata obligației salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legătura cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă."
În contextul prevederilor generale ale Codului Muncii cuprinse in art. 188-195, rațiunea art. 195 este de a proteja angajatorul (cel care a investit în formarea unui salariat de-al sau), condiție în care, conform si literaturii de specialitate, este posibila asumarea obligației de către cursant de a lucra in aceeași unitate, chiar daca modalitatea de formare profesională la care a participat a fost mai de 60 zile.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041pr.civ. Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâtului cu o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art.270 Codul Muncii, constând în restituirea cheltuielilor de școlarizare pe care unitatea le-a făcut cu pregătirea fostului salariat în perioada 07-08.08.2006, cu scoatere integrală din activitate, pentru cursuri de conducător tramvai.
Cererea reclamantei este întemeiată, iar soluția tribunalului eronată, având la bază o interpretare și aplicare greșită a normelor cuprinse în art.270 raportat la art.188 și urm. Codul Muncii.
Curtea notează faptul că pregătirea profesională a salariaților este obligatorie putând fi făcută în modalitățile văzute de art.189 Codul Muncii printre care și participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară sau din străinătate. Cheltuielile cu participarea la aceste programe de formare profesională sunt asigurate de către angajator, conform art.190 alin.2 Codul Muncii, iar salariații sunt obligați să suporte aceste cheltuieli în condițiile în care întrerup raporturile de muncă cu angajatorul, din motive imputabile lor, în perioada convenită prin act adițional la contractul individual de muncă.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că față de regula în privința cheltuielilor cu școlarizarea arătată anterior, dispozițiile art.194 și 195 Codul Muncii, instituie situații de excepție, când fie durata cursurilor depășește 60 de zile, fie nu depășește această perioadă, dar presupune diminuarea duratei zilnice din timpul normal de lucru.
În cauză, pârâtul a participat la un curs de formare profesională cu o durată de două zile, între 07-08.08.2006, cu scoatere integrală din activitate pentru pregătirea în funcția de conducător tramvai.
Prin contractul de școlarizare reprezentând actul adițional nr.8 bis la contractul individual de muncă nr.-/18.06.1990, salariatul s-a obligat ca după absolvirea cursului de perfecționare să lucreze în cadrul cel puțin un an de la data încheierii procesului de finalizare a cursului (art.IV).
Ori, prin dispoziția nr.481/7.11.2006, a dispus încetarea contractului de muncă al pârâtului, începând cu data de 02.10.2006, urmare demisiei înaintată de salariat și înregistrată sub nr.-/13.10.2006.
Așa fiind, salariatul-pârât și-a respectat obligația de a munci în continuare în cadrul regiei după absolvirea cursurilor de specialitate, numai 38 de zile din perioada de un an, motiv pentru care este ținut să restituie angajatorului cheltuielile de școlarizare, proporțional cu perioada celor 327 de zile nelucrate.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul, în temeiul art.312 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. și va dispune modificarea sentinței tribunalului în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 804,42 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Autonomă de Transport împotriva sentinței civile nr.1463 din data de 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42540/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât .
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B împotriva pârâtului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 804,42 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red. /tehn./2ex./6.08.2009
Tribunalul București
Judecători,.
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
