Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4162/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIA Nr. 4162
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitranca
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 170 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D prin consilier juridic, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimată, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca legală și temeinică, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 09.08.2007, reclamanta Casa Județeană de Penii a chemat in judecată pe pârâta, solicitând instantei obligarea pârâtei la plata sumei de 9.985 RON, reprezentând prejudiciu adus reclamantei ca urmare a nerespectării atribuțiilor de serviciu.
In motivarea acțiunii, reclamanta a aratat că în perioada concediului de odihnă al casierei instituției, pârâta a preluat gestiunea casieriei institutiei prin proces verbal de predare primire încheiat la data de 29.06.2007, iar în data de 09.07.2007 pârâta, încălcând atribuțiile de serviciu, a ridicat o sumă de bani din casieria centrală destinată plății ajutoarelor de deces și pensiilor, sumă pe care a depus-o pe etajeră în birou, în loc să o depună în seif, și a părăsit instituția deplasându-se la Trezoreria
Reclamanta a mai aratat că, ulterior, conducerea instituției a fost sesizată de pârâtă cu privire la faptul ca din încăperea în care se efectua încasarea contribuțiilor de asigurări sociale a fost sustrasă o sumă de bani, fapt ce a condus la sesizarea organelor de politie in vederea efectuării cercetărilor și identificării autorului, procedându-se totodată la verificarea soldului casieriei, ocazie cu care s-a constatat o sumă lipsă în gestiune de 9.985 lei, menționată în procesul verbal nr. 8083/09 07 2007.
Reclamanta a aratat, de asemenea, că prin nota explicativă dată pârâta a recunoscut neglijența sa în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fapt ce a condus la producerea prejudiciului în cuantum de 9.985 RON.
In susținerea acțiunii, reclamanta a anexat în copie: procesul verbal de verificare casierie nr. 8083/9 01 2007, procesul verbal de predare primire din data de 29.06.2007, adresa nr. 8083/09 07 2007, dovada nr. 3522/10.07.2007 eliberată de Secția nr.1 Poliție C, Nota explicativă dată de pârâtă, proces verbal de predare primire din 13.07.2007.
La data de 24.10.2007, apărătorul pârâtei a depus la dosarul cauzei copia contractului individual de muncă și a carnetului de muncă al pârâtei.
La data de 7.11.2007 reclamanta Casa Județeană de Pensii Dap recizat acțiunea în sensul că la plecarea în concediu a casierei titulare, aceasta a desemnat-o ca înlocuitor pe pârâta, aceasta și-a dat acordul prin semnătură, iar conducerea instituției a aprobat înlocuirea întrucât pârâta îndeplinea condițiile legale pentru a fi gestionar, având de asemenea și garanția în numerar depusă la CEC la dispoziția angajatorului suma de 1.500 lei conform art. 10 din Legea nr. 22/1969 privind activitatea gestionarilor.
La data de 21.11.2007, pârâta a formulat note scrise cu privire la acțiunea reclamantei, solicitând instanței respingerea acesteia, întrucât consideră că nu poate fi stabilită răspunderea patrimonială in sarcina sa, pe motiv că anterior semnării cererii de plecare in concediu a fostei casiere, angajatorul avea obligația să o informeze potrivit prevederilor art. 17 alin. 1 din Codul muncii cu privire la clauzele esențiale ale contractului individual de muncă ce urmau a fi modificate.
De asemenea, pârâta a mai sustinut că, potrivit prevederilor art. 17 alin. 2, aceasta trebuia să fie informata cu privire la atribuțiile postului și la riscurile specifice și că nu i s-a întocmit o fișă a postului, motiv pentru care consideră că nu sunt întrunite cele două condiții cerute imperativ de prevederile art. 270 alin. 1 din Codul muncii, anume: paguba să se fi produs în legătură cu munca sa și să existe vinovăția pârâtei cu privire la conținutul atribuțiilor de serviciu încălcate de aceasta.
Prin sentinta nr. 170 din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 9.985 lei către reclamantă, reprezentând prejudiciul produs de pârâtă reclamantei din vina și in legătură cu munca sa.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a apreciat ca in cauza sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, prevăzute de art. 270 alin. 1 Codul Muncii, ca formă a răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru pagubele materiale aduse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
Începând din anul 2004 pârâta a preluat activitatea casieriei instituției în perioada efectuării concediului de odihnă de către casierul titular.
Preluarea s-a făcut pe baza acordului dat prin semnătură de către pârâtă pe cererea de concediu de odihnă a casierului titular, precum și pe bază de proces verbal de predare primire a gestiunii.
Începând cu luna ianuarie 2004 pârâtei i s-a constituit un contract de garanție de gestiune, cu acordul acesteia, dat la data de 01.01.2004, sub semnătură privată.
Prin nota explicativă dată în data de 10.07.2007, pârâta a recunoscut că a dat dovadă de neglijență în data de 09.07.2007, atunci când a scos o sumă de bani din casieria centrală a unității, care era dotată cu sistem de alarmă, grilaj și casă de bani și s-a deplasat la cea de a doua casierie, unde aceasta își desfășura activitatea, ce era prevăzută doar cu casă de bani și, în loc să depună banii în seif, aceasta i-a depus pe o etajeră și a părăsit unitatea deplasându-se la Direcția Finanțelor Publice pentru a ridica un CEC.
Tot prin nota explicativă pârâta precizează că își cunoștea atribuțiile de serviciu în calitate de casier și că nu a depus banii în seif crezând că se înapoiază în 10 minute și că în această perioadă nu se întâmplă nimic.
La întoarcere insă pârâta a constatat că dispăruse suma de bani de pe etajeră, fapt ce a fost adus la cunoștinta conducerii unității, iar în urma inventarierii s-a stabilit cuantumul prejudiciului de 9.985 lei, așa după cum rezultă din procesul verbal nr. 8083/09 07 2007.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, care a solicitat casarea sentintei si, in temeiul art. 304/1 civ.Cod Penal, rejudecarea si modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii.
Astfel, recurenta pretinde ca instanta de a fond nu a dat relevanta prevederilor art. 17 alin. 1 din Codul muncii, care impune obligatia intimatei de a o fi informat cu privire la clauzele esentiale pe care urma sa la modifice, obligatie care se considera indeplinita la momentul semnarii actului aditional, care nu exista in cazul de, iar potrivit art. 17 alin. 2, recurenta trebuia sa fie informata cu privire la atributiile noului post si riscurile specifice acestuia.
Cum in cauza aceste prevederi legale nu au fost respectate, recurenta considera ca in mod gresit a fost admisa actiunea, cata vreme pentru angajarea raspunderii patrimoniale se cere ca paguba sa se fi produs in legatura cu atributiile de serviciu cuprinse in fisa postului si vinovatia recurentei, cerinte care nu sunt indeplinite.
A mai sustinut recurenta si ignorarea de catre prima instanta a prevederilor art. 287 din Codul muncii, in sensul ca intimata reclamanta avea obligatia de a dovedi indeplinirea obligatiei de informare cu privire la atributiile noului post, la incheierea actului aditional, riscurile specifice noului post, intocmirea fisei postului si vinovatia incalcarii atributiilor de serviciu.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea retine urmatoarele:
Sub un prim aspect, Curtea urmeaza sa constate ca, desi recurenta nu a incadrat criticile formulate in vreunul din cazurile de modificare sau casare descrise de art. 304.civ.Cod Penal, din dezvoltarea motivelor de recurs se impune a retine ca temei juridic cel decurgand din art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, din perspectiva caruia urmeaza a fi analizate sustinerile recurentei, de vreme ce se critica aplicarea gresita de catre instanta de fond a prevederilor art. 17 si art. 270 din Codul muncii.
Recurenta parata invoca in favoarea sa nerespectarea de catre Casa Judeteana de Pensii a prevederilor art. 17 din Codul muncii privitoare la obligatia de informare cu privire la clauzele contractului de munca, mai exact, cu privire la riscurile specifice postului.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice, iar la alineatul 2 se arata ca obligatia se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau al actului aditional, dupa caz.
Sustinerile recurentei sunt reale, aceasta nu a semnat un act aditional si nu i s-a intocmit o fisa a postului, insa, prin acordul de inlocuire dat pe cererea de concediu de odihna a casierei titulare, aceasta si-a asumat intrega responsabilitate a postului, preluarea realizandu-se pe baza procesului verbal de predare primire a gestiunii.
Pe de alta parte, reclamanta insasi admite in nota explicativa data la data de 10.07.2007 că își cunoștea atribuțiile de serviciu în calitate de casier și că a dat dovada de neglijenta prin faptul lasarii sumei de bani in afara seifului.
De altfel, posibilitatea de prevedere a riscurilor pe care le implica noul post este aceea a unui om normal si atent, din categoria recurentei, care avea posibilitatea de a le prevedea, cu atat mai mult cu cat intimata a apreciat ca aceasta indeplineste conditiile legale pentru a fi gestionar ( varsta, antecedente, studii etc.), conform art. 3 din Legea nr. 22/1996 - "Poate fi gestionar cel care a implinit varsat de 21 de ani, a absolvit scoala generala sau o scoala echivalenta si are cunostintele necesare pentru a indeplini aceasta functie".
Sub aspectul vinovatiei, trebuie precizat ca, raspunderea patrimoniala presupune cu necesitate vinovatia sau culpa autorului faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului (art. 270 alin. 1 din Codul muncii ) si, intrucat Codul muncii nu face nicio distinctie, rapunderea este angajata in egala masura pentru toate formele de vinovatie, fie ca sunt savarsite cu intentie - directa sau indirecta, din imprudenta sau din negligenta.
In ceea ce priveste sarcina dovedirii vinovatiei, este corecta sustinerea recurentei, aceasta revine unitatii potrivit unei dispozitii de ordin general aplicabila in raporturile de munca (art. 287 din Codul muncii ), insa, de la aceasta regula exista unele exceptii, in cazurile in care se aplica prezumtia de vinovatie.
Imprejurarile cele mai frecvente in care opereaza prezumtia de vinovatie se refera la lipsurile in gestiune. Potrivit solutiei consacrate de instanta suprema, in cazurile in care se produc lipsuri in gestiune, actul de constatare a lipsei creeaza in sarcina gestionarului o prezumtie de culpa, pe care acesta o poate rasturna facand dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa ( Decizia de indrumare nr. 1/16 februarie 1976 Plenului Tribunalului Suprem)
In raport de starea de fapt retinuta in mod corect de catre instanta de fond si de prevederile legale aplicabile, Curtea urmeaza sa inlature sustinerile recurentei privitoare la lipsa vinovatiei.
de cele expuse, Curtea constata ca recursul este nefondat si il va respinge ca atare, facand aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1.civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 170 din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2008.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Ex.2/06.07.2008
Jud.fond
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitranca, Daniela Vijloi
