Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 429/CM
Ședința publică din data de 19 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtul-reconvenient, domiciliat în C,-, bloc 1C,. C, etaj 4,. 109, județul C și cu domiciliul procesual ale în C,-, -. C,. 54, județul C, la avocat și
2. reclamanta-pârâtăSOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ SA - SUCURSALA C -, cu sediul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 2, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 2223 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
Dosarul a avut termen de judecată la data de 13 mai 2008 când, Curtea, a constatat cauza în stare de judecată și, pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurentului pârât-reconvenient să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra acesteia la datele de 15 mai 2008 și 19 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
a declarat recurs la data de 20 februarie 2008 împotriva sentinței civile nr. 2223 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs la data de 14 februarie 2008 și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă SA - Sucursala -
În fapt;
Reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - Sucursala Cas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 809 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă încasate necuvenit în perioada ianuarie 2005 - august 2006.
În motivare a arătat că pârâtul a fost angajat al societății pe motonava F/B "M" ca electrician. Acesta a încetat activitatea la data de 1 septembrie 2006 iar la efectuarea lichidării s-a constat prejudiciul. A mai arătat că pârâtul a beneficiat de alocație de hrană în conformitate cu nr.HG 185/1994 iar potrivit art. 77 din contractul colectiv de muncă salariații aveau dreptul la tichete de masă în conformitate cu legislația în vigoare. Pe de altă parte, art. 34 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 stabileau că nu beneficiază de tichete de masă salariații care primesc indemnizație de hrană în temeiul altor acte normative.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. În cuprinsul întâmpinării a arătat că avea dreptul la tichete de masă în conformitate cu prevederile art. 77 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005, nefiind aplicabil art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat recalcularea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2004 - 1 septembrie 2006 potrivit clasei de salarizare cuvenite în funcție de postul ocupat; obligarea pârâtei la drepturi salariale pentru orele suplimentare lucrate și orele lucrate în zile de legală în aceeași perioadă; plata drepturilor salariale pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2006 și cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a ocupat postul de electrician beneficiind de clasa de salarizare 11 dar în realitate trebuia încadrat în clasa de salarizare 22, 23 sau 24 întrucât electricianul de întreținere intră în categoria 1-6 potrivit cuprinzând meseriile auxiliare stabilite la nivelul societății iar funcția corespunzătoare este cea de motorist. De asemenea a arătat că a prestat ore suplimentare care nu i-au fost plătite și nu a efectuat concediul de odihnă însă nu i-au fost acordate compensări în bani.
Prin cererea depusă la data de 21 martie 2007 reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor arătând că solicită numai suma de 809 lei.
Prin sentința civilă nr. 2223 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 753 lei.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reconvenient.
A fost obligată reclamanta către pârâtul-reconvenient la plata sumei de 1.301 lei.
S-au constatat compensate cele două creanțe până la concurența sumei de 753 lei.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cu privire la acțiunea principală:
Pârâtul a fost angajat de reclamantă pe perioadă determinată începând cu data de 18 august 2003 până la 18 februarie 2004 (contractul individual de muncă din 25 august 2003).
Potrivit actului adițional la contractul individual de muncă, cu nr. RU/560 din 1 martie 2006 pârâtul a fost angajat pe perioadă nedeterminată.
Prin dispoziția nr. RU/1801 din 30 august 2006 contractul individual de muncă al pârâtului a încetat începând cu data de 1 septembrie 2006.
Potrivit art. 77 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2006, aplicabil în perioada de referință, începând cu 1 octombrie 2005 salariații beneficiau de 15 tichete de masă pe lună, în condițiile legislației în vigoare.
Rezultă că părțile nu au înțeles să stabilească acest drept pur și simplu ci cu limitele stabilite de actele normative în vigoare.
În conformitate cu art. 34 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă aprobate prin nr.HG 5/1999, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 142/1998 salariații care, potrivit unor dispoziții legale, au dreptul la masă gratuită, la diurnă, la indemnizație sau la alocație de hrană.
Ca personal ambarcat, pârâtul a beneficiat de alocație de hrană în conformitate cu art. 1 din nr.HG 185/1994 care prevede că personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică.
Cu privire la cererea reconvențională:
Potrivit art. 11, 1 și 13 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, de bază pentru muncitorii calificați se stabilesc pe categorii de încadrare sau funcții care sunt prevăzute în rețele de salarizare. Categoriile de încadrare și funcțiile se stabilesc în raport de cunoștințe, nivel de calificare și experiență, pe baza indicatoarelor tarifare de calificare. categorii de încadrare sau funcții îi corespund clase de salarizare, conform Anexei 2. Salarizarea muncitorilor calificați se face conform rețelei de salarizare bază pentru meseriile de bază și pentru cele auxiliare prevăzute la litera A în Anexa 4.
Pârâtul-reconvenient a fost încadrat în funcția de electrician de întreținere cu clasa de salarizare 11.
În Anexa 4 la contractul colectiv de muncă pentru 2005 - 2006 - Lista meseriilor auxiliare - litera A: Meserii auxiliare salarizate conform rețelei "bază", la poziția 16 figurează meseria de electrician de întreținere și reparații care se încadrează în categoria de salarizare minimă - maximă 1-6 ceea ce poate atrage o clasă de salarizare de la 11 la 25.
În Anexa 2 la contractul colectiv de muncă 2005 - 2006 - Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor, la litera A - Muncitori - pct. 2 - Muncitori calificați, se stabilesc pentru rețeaua de bază următoarele clase de salarizare: pentru categoria 1 - clasa 11, pentru categoria 2 - clasele 12-14, pentru categoria 3 - clasele 15-17, pentru categoria 4 - clasele 18-20, pentru categoria 5 - clasele 22,23, pentru categoria 6 - clasele 24 și 25, pentru categoria 7 clasa 27.
Așadar, pentru meseria de electrician de întreținere, angajatorul avea libertatea de a face încadrarea în categoria de salarizare de la 1 la 6. Această încadrare este la aprecierea angajatorului în funcție de nivelul de cunoștințe, nivel de calificare și experiență al angajatului.
În contractul colectiv de muncă se face o distincție clară în ceea ce privește meseria față de funcție.
Raportat la meseria angajatului, acesta putea fi încadrat pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale. Din grila de salarizare a funcțiilor - Litera C din Anexa 2 la contractul colectiv de muncă, care cuprinde meserii și funcții din activitatea de transporturi maritime, rezultă că pârâtul-reconvenient a fost încadrat în funcția de marinar cu grad profesional I căruia îi corespunde o clasă de salarizare de la 10-12, fiind singura funcție din activitatea de transporturi maritime la care se putea aplica clasa de salarizare 11.
nu contestă încadrarea ca electrician de întreținere, care atrage o categorie de salarizare de la 1 - 6, dar consideră că trebuia remunerat ca și cum ar fi ocupat funcția de motorist care atrage o clasă de salarizare de la 22 - la 24 întrucât îndeplinea activități specifice acestei funcții.
Cu privire la atribuțiile de serviciu ale ui s-a reținut că acesta a luat la cunoștință de sarcinile și atribuțiile de serviciu conform de verificări pentru familiarizarea cu nava depusă în copie de reclamantă și necontestată.
Din cuprinsul regulamentului serviciului la bordul navelor maritime civile din 1986 rezultă că electricianul de bord se ocupă nu numai de instalațiile electrice simple, cum ar fi instalația de iluminare ci și de orice instalații și echipamente electrice aflate la bord, deci inclusiv de echipamente care deservesc alte instalații și echipamente cum ar fi pompe, cârma, instalația de stingere a incendiilor, pentru asigurarea utilităților, etc. Aceasta poate înlocui chiar pe șeful electrician în cadrul atribuțiilor sale de serviciu obișnuite.
Aceste obligații intră în mod normal în atribuțiile sale de serviciu și nu îl transformă pe acesta în altă categorie de personal navigant.
Din declarațiile martorilor, raportat la atribuțiile electricianului cuprinse în regulamentul serviciului la bordul navelor maritime civile, rezultă că îndeplinea acele activități care se încadrau în atribuțiile sale de serviciu. Faptul că era implicat în operarea mai multor instalații și echipamente de la bordul navei era determinat de împrejurarea că acestea aveau și componente electrice, iar potrivit regulamentului serviciului la bordul navelor maritime civile avea obligația, ca electrician la bordul navei, de a întreține, supraveghea și participa la exploatarea tuturor instalațiilor și echipamentelor electrice, deci inclusiv a celor care făceau parte din instalații mai mari, cu diverse componente, chiar hidraulice sau de alt tip.
nici nu avea calificarea necesară pentru a desfășura activități specifice funcției de motorist.
Ca urmare, stabilirea clasei de salarizare a fost corectă.
În raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, s-a determinat corespunzător clasei de salarizare 11 o diferență de drepturi salariale după cum urmează:
- pentru 160 ore suplimentare și zile de legală - 70 lei;
- pentru concediul de odihnă - 1.231 lei.
S-a reținut că o parte din drepturile pentru ore suplimentare s-au achitat drepturile cuvenite.
Numărul orelor suplimentare și achitarea unei părți din drepturi nu au fost contestate.
În conformitate cu art. 201 Cod procedură civilă instanța a avut în vedere concluziile expertului.
Nu a fost avut în vedere calculul corespunzător clasei de salarizare 22 pentru motivele expuse anterior.
Ca urmare a fost admisă cererea reconvențională în parte, pentru suma de 1.301 lei.
În conformitate cu art. 1143 și 1144 din Codul civil, când doua persoane sunt datoare una alteia, se operează intre dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile în felul și cazurile exprese mai jos. Compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotității lor respective.
Ca urmare, s-a constatat compensarea celor două creanțe până la concurența sumei de 753 lei.
În conformitate cu art. 276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de a vizat, în esență, următoarele:
1. Tichetele de masă au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004 - 2005, art. 77 și nu în temeiul art. 1 din Legea nr. 142/1997 și, câtă vreme această dispoziție contractuală nu a fost declarată nulă, drepturile acordate sunt legale.
2. Deși din probatoriile administrate rezultă că a fost angajat în cadrul reclamantei ca "electrician de întreținere", în realitate, a îndeplinit atribuții de motorist și clasa de salarizare era 22 și nu 11 așa cum s-a întâmplat în realitate.
La această concluzie a ajuns instanța de fond fără a analiza în mod corespunzător Regulamentul Serviciului la bordul navelor maritime depus de reclamantă cu titlu de "fișa postului" și declarațiile martorilor care atestă că atribuțiile îndeplinite la bordul navei sunt acelea aferente postului de motorist.
Rezultă în aceste condiții că salariul reprezentând contraprestația muncii era acela al unui "motorist", superior celui de electrician de întreținere, care era echivalent valoric cu salariul unui marinar.
3. Hotărârea instanței de fond este nelegală și din perspectiva compensațiilor operate întrucât societatea nu mai avea datorii față de salariat.
4. Hotărârea este criticabilă și din perspectiva compensării cheltuielilor de judecată, câtă vreme a dovedit în fața instanței de fond efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu expertiză și avocat iar reclamanta nu a făcut dovada niciunei cheltuieli de judecată.
II. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Marfă SA a vizat, în esență, următoarele:
La încheierea formelor de lichidare s-a constatat că salariatul a produs societății o pagubă de 1.408 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă ridicate necuvenit de acesta în perioada ianuarie 2005 - august 2006.
La nivelul unității s-a făcut o compensare între creanța societății constând în 1.408 lei (tichete de masă acordate necuvenit) și creanța salariatului (contravaloarea a 4 zile de concediu de odihnă neefectuate și contravaloarea a 140 ore suplimentare) rămânând o diferență în favoarea societății de 753 lei.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate de către cei doi recurenți va admite recursul reclamantei și va respinge recursul pârâtului pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. În referire la tichetele de masă, Curtea observă că în condițiile art. 77 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2006, aplicabil în perioada de referință, începând cu 1 octombrie 2005 salariații beneficiau de 15 tichete de masă pe lună în condițiile "legislației în vigoare".
"Legislația în vigoare", respectiv art. 34 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin nr.HG 5/1999, prevede că nu beneficiază de dispozițiile legii salariații care, potrivit unor dispoziții legale, au dreptul la masă gratuită, la diurnă, la indemnizație sau la alocație de hrană.
Articolul 1 din nr.HG 185/1994 prevede că personalul navigant îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică.
În aceste condiții nu era necesară constatarea nulității absolute a clauzei contractuale cuprinse în art. 77, ea fiind explicită și fără loc de interpretare, în mod corect fiind obligat pârâtul la restituirea sumelor rezultate din contravaloarea tichetelor de masă încasate necuvenit, astfel cum rezultă din compensare cu alte drepturi bănești ale salariatului.
2. În privința clasei de salarizare trebuie arătat că aceasta este în strânsă legătură cu funcția pe care persoana este încadrată.
Acest aspect rezultă din art. 11 și 13 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Din cuprinsul Actului adițional la contractul individual de muncă (fila 6 - dosar nr-) lit. D, rezultă că funcția ocupată de salariatul este de "electrician de întreținere".
Articolul 157 din Codul muncii dispune în mod explicit că: "(1) se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora".
Prin semnarea actelor adiționale la contractul de muncă pârâtul recurent a negociat clauzele contractuale și, pe cale de consecință și salariul corespunzător clasei 11 de salarizare.
În același timp trebuie arătat că în Anexa 2 la contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2005, la pct. C "Meserii și funcții din activitatea de transporturi maritime", funcția de electrician întreținere nave nu este menționată, însă, ea este asimilată funcției de marinar II și I (nr. crt. 1) și nu funcției de motorist întrucât Certificatul de competență nr. 10550 eliberat de Autoritatea Navală Română la data de 2 iulie 2003 atestă faptul că are calificarea de electrician de bord și nu de motorist corespunzător clasei de salarizare în raport de care dorește să fie plătit dar nu a negociat (la fila 69 din dosarul nr- se află depus certificatul de competență).
Or, nu se poate accepta ideea acreditată de recurentul că a dovedit cu martori împrejurarea de a fi desfășurat în fapt o muncă pentru care avea competența profesională și pentru care nici nu a înțeles să negocieze un contract.
Rezultă, așadar, că în lipsa negocierii, a competenței profesionale cât și clauzelor contractuale nu poate fi primită critica formulată de recurentul din această perspectivă.
3. În referire la concediul de odihnă arătăm următoarele:
Din cele 28 de zile de concediu de odihnă pe anul 2006 (din care 24 zile concediu de odihnă plătit și 4 zile concediu suplimentar pentru funcția deținută în baza art. 50(1) alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate) pârâtul avea dreptul doar la 19 zile lucrătoare, din care 15 zile au fost efectuate iar pentru cele 4 zile neuzate i-au fost achitate drepturile pe statul de lichidare pe luna septembrie 2006 (fila 18 dosar recurs -).
Întrucât din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că indemnizația de concediu de odihnă i-a fost achitată integral (fila 57 dosar Tribunalul Constanța - -, vol. II), în mod eronat a obligat Tribunalul Constanța pe reclamantă, în favoarea pârâtului-reconvenient, la plata sumei în cuantum de 1.301 lei deși, în mod corect, a apreciat incidența art. 1143 și 1144 din Codul civil, astfel că, în urma efectuării compensării între contravaloarea tichetelor de masă, a orelor suplimentare și a indemnizației concediului de odihnă, pârâtul-reconvenient a rămas dator societății cu suma de 753 lei reprezentând diferența contravalorii tichetelor de masă încasate nejustificat.
4. În referire la cheltuielile de judecată efectuate la instanța de fond de către pârâtul-reconvenient, într-adevăr, instanța de fond în mod eronat a reținut compensarea, temeiul pentru care acestea nu pot fi acordate fiind dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă întrucât nu a câștigat procesul și, deci, nu i se pot acorda sume de bani cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă-pârâtăSOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ SA - SUCURSALA C -, cu sediul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2223 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reconvențională în totalitate ca nefondată.
Menține hotărârea în ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 753 lei către reclamantă.
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtului-reconvenient, domiciliat în C,-, bloc 1C,. C, etaj 4,. 109, județul C și cu domiciliul procesual ale în C,-, -. C,. 54, județul C, la avocat, declarat împotriva sentinței civile nr. 2223 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.05.2008
gref. -
4 ex./26.05.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
