Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6702/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4395/
Ședința Publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.5044 din data de 18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35586/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Revista "Obiectiv" - având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 52 dosar recurs, înregistrată sub nr.- din data de 22.11.2008, lipsind intimata-reclamantă Revista "Obiectiv".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai a re cereri, chestiuni prealabile de formulat excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei-pârâte în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor dezvoltate pe larg, în principal, raportat la dispozițiile art. 312 alin.(3) teza a II a Cod proc. civ. și pe cale de consecință, casarea hotărârii judecătorești recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului cu expertiza contabilă; în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, respingând acțiunea formulată de către reclamantă angajatoare, sau cel puțin în parte, cu consecința admiterii cererii reconvenționale.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5044/18.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Revista Obiectiv în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
A obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 27826 lei și 1853 lei, reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
A obligat pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că pârâta este salariata reclamantei în funcția de economist. Raporturile de muncă între părți s-au derulat în baza Contractelor nr.9/2000 și nr. 09/2001, potrivit cărora pârâta beneficia de un salariu de bază lunar brut negociat, de 285 lei, de premii trimestriale într-un cuantum stabilit de Colegiul de redacție în funcție de realizarea venitului net potrivit bilanțului trimestrial și de premii anuale, în luna decembrie, cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Pentru acordarea acestor premii, Colegiul de redacție constituie un fond de premiere în limita a 25% din fondul de salarii lunar. acordate anual personalului din economiile realizate la fondul de salarii trebuie aprobat prin statul de funcții și bugetul de venituri și cheltuieli. În capitolul 11 litera b din contractul individual de muncă nr. 09/2001 s-a prevăzut constituirea unui fond de premiere în limita a 30% din fondul de salarii lunar.
Conform convenției părților ce are putere de lege, în baza art.969 civil și ce rezultă din clauzele contractului individual de muncă nr. 09/2001 reclamanta a beneficiat necuvenit de sumele solicitate prin acțiunea principală și nu este îndreptățită la cele precizate în cererea reconvențională.
Reclamanta este o instituție organizată prin HG nr.4/4.01.2001, cu personalitate juridică, în subordinea. Până la data de 14.06.2005, activitatea reclamantei s-a desfășurat în baza Regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul Ministrului aprobat prin nr.105/2002 fiind coordonată de un comitet de coordonare compus din 3 persoane și condusă executiv de Colegiul de redacție format din 6 persoane numite prin Ordinul nr.126/5.03.2002. Din data de 14.06.2005 activitatea reclamantei este reglementată de Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul nr.431/14.06.2005 prin care s-a stabilit conducerea executivă de către Colegiul de conducere format din 3 membri: redactorul șef, un reprezentant al Ministrului Solidarității Sociale și Familiei numit prin Ordinul ministrului și responsabilul economic. Conform statului de funcții s-au stabilit un număr de 20 de posturi. Prin procesul verbal de control financiar de gestiune nr.50142/7.07.2006 s-a constatat că în perioada 1.05.2003-31.05.2006 s-a plătit fără temei legal suma netă totală de - lei, reprezentând premii trimestriale și premii anuale din venitul net suplimentar acordate salariaților unității și achitarea necuvenită, ca urmare a unor calcule eronate, a sumei nete totale de 19269 lei reprezentând indemnizații de concediu de odihnă.
Din cuprinsul actelor care au stat la baza controlului de gestiune a rezultat că salarizarea pârâtei în perioada 1.05.2003-31.05.2006 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale.
Potrivit prevederilor nr.14/20.01.1998, reclamanta poate să dispună asupra destinației veniturilor în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de organul căruia îi este subordonată, respectiv de. Salarizarea pârâtei nu s-a făcut în perioada dedusă judecății în conformitate cu prevederile art. 11 din Regulamentul aprobat prin ordinul Ministrului și Solidarității Sociale și Familiei nr.105/2002 până la 14.06.2005 și a prevederilor art. 16 din Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul Ministrului nr.431/2005. În temeiul prevederilor menționate mai sus, salariile se negociază direct, anual, după aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și se includ în clauzele contractului individual de muncă. Deciziile nr.27/23.09.2004 și 22/22.07.2005 au fost emise de redactorul șef al reclamantei fără aprobarea organelor colective de conducere a unității. Potrivit art. 10 lit. i) din Regulamentul de organizare și funcționare al reclamantei, Colegiul de conducere are în atribuții aprobarea acordării primelor pentru salariați, Cele două decizii, nr.22 /2005 și nr.27/2007 au fost emise de redactorul șef al revistei cu încălcarea prevederilor art. 10 lit. i) din Regulamentul de organizare și funcționare, astfel că ele nu puteau să-și producă efecte juridice în ceea ce privește majorarea procentelor de constituire a fondului de premiere în limita a 35% din fondul de salarii realizat. Ca urmare, pârâta a primit în mod nejustificat, în baza celor 2 decizii nelegale, sumele solicitate de reclamantă, reprezentând prime trimestriale și anuale. În baza art.272 din Codul Munciis - dispus admiterea capătul 1 din acțiune și obligarea pârâtei să-i restituie reclamantei suma de 27.826 lei, reprezentând premii trimestriale și anuale încasate necuvenit, sume ce rezultă din copia statelor de plată depuse de angajator la dosar în baza art.287 din Codul Muncii. Împrejurarea că între părți s-a încheiat în anul 2006 un contract individual de muncă în care se includ procentele majorate nu îndreptățește pârâta la beneficiul acestor drepturi pentru o perioadă anterioară. Prin negocierile individuale nu se puteau modifica procentele de constituire a fondurilor de premiere aprobate. La calculul concediului de odihnă de care a beneficiat pârâta în luna august 2005 s-au avut în vedere și sumele acordate, încălcându-se astfel prevederile art.145 din Codul Muncii.
În consecință, în baza art.272 din Codul Muncii, s-a dispus obligarea pârâtei să-i restituie reclamantei suma de 1.853 lei reprezentând indemnizație de concediu de odihnă încasată necuvenit pentru anul 2005. S-a înlăturat susținerea pârâtei din întâmpinare, că deciziile nr. 27/2004 și nr. 22/2005 fac parte integrantă din Contractele individuale de muncă față, de prevederile art.16 și 17 din Codul Muncii.
Analizând cererea reconvențională s-a constatat că pârâta reclamantă solicită drepturile în baza prevederilor Contractului individual de muncă care ar fi trebuit să-și producă efecte începând cu data de 1 august 2006 pentru o perioadă anterioară în ceea ce privește parțial suma de 2810 lei, întrucât se apreciază că este aferentă trimestrelor III și IV, pentru suma de 12.645 lei solicitată cu titlu de primă anuală pentru primele 3 trimestre din anul 2006. Contractul individual de muncă existent în copie la filele 334 nu a fost încheiat între părți, nu este înregistrat la ITM, astfel că nu-și produce efecte juridice în ceea ce o privește pe pârâtă. Potrivit art.8 din Legea nr.130/1999, Contractele individuale de muncă vor fi înregistrate în termen de 20 de zile de Ia data încheierii lor la Inspectoratele teritoriale de muncă. Se înlătură susținerea pârâtei-reclamante că i se cuvine suma de 4.215 lei, în baza Contractului individual de muncă existent în copie la filele 520-521 care nu poartă număr de înregistrare în registrul general de evidență a salariaților și nu este menționată data încheierii, în cererea reconventionala pârâta reclamantă arătând că sumele solicitate sunt calculate în baza prevederilor contractului individual de muncă nr. 09./2001 și ale dării de seamă contabile din 30 septembrie 2006.
Constatându-se că pârâta reclamantă a încasat necuvenit drepturi salariale pe perioada 01.05.2003-28.02.2006, reprezentând premii trimestriale, premii anuale și având în vedere clauzele din capitolul 11 din contractul individual de muncă nr. 09/2001 se reține că nu i se cuvin sumele solicitate prin cererea reconvențională
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond, prin sentința nr. 5044/18.06.2008, a dispus admiterea în tot a acțiunii reclamantei, respingerea cererii reconvenționale a pârâtei, dispunând obligarea pârâtei la plata sumelor de 27.826 lei și 1853 lei cu titlu de drepturi bănești încasate necuvenit, precum și obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, ca argumente relevante în soluționarea litigiului cu care a fost învestită:
- calitatea de salariată a pârâtei față de reclamantă în baza CM nr. 9/2000 și 9/2001, având funcția de economist, retribuită cu un salariu de bază de 285 lei;
- dreptului salariatei de a beneficia de premii trimestriale într-un cuantum stabilit de Colegiul de redacție prin raportare la venitul net realizat, astfel cum rezultă din bilanțul trimestrial precum și dreptul la premii anuale;
- limitarea fondului de premiere la 25% din fondul de salarii lunar; - premiile anuale aprobate prin statul de funcții și;
- subordonarea reclamantei, instituție cu personalitate juridică, față de și funcționarea acesteia în baza unui aprobat de (pentru perioada anterioara datei de 14 iunie 2005 producându-și efecte aprobat prin Ordinul nr.126/2002, iar după 14 iunie 2005, cel aprobat prin nr.431/14.06.2005) din cuprinsul actelor care au stat la baza controlului de gestiune finalizat prin PV de control financiar de gestiune nr. 50142/7.07.2006 rezultă că salarizarea pârâtei, în perioada 1 mai 2003 - 31 mai 2006 s-a făcut nelegal întrucât Deciziile nr. 27/2003 și 22/2005 emise de redactorul șef al Revistei Obiectiv au fost emise fără aprobarea organelor colective ale unității, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. i) din;
- suma de 27.826 lei, reprezentând premii trimestriale încasate necuvenit rezultă din copia statelor de plata depuse de angajator în dosar;
- încheierea unui alt și în care sunt incluse procentele majorate nu îndreptățește salariata la beneficiul acestor drepturi pentru o perioadă anterioară;
- la calculul sumelor aferente concediului de odihnă acordat în august 2005 s-au avut în vedere sumele acordate, încălcându-se astfel prevederile art. 145 CM;
- cererea reconvențională nu poate fi admisa întrucât ultimul contract de muncă nu a fost încheiat, între părți, nu este înregistrat la ITM, nu este înregistrat în Registrul general de evidenta a salariaților și nu este menționată data încheierii, astfel încât nu își produce efectele juridice.
În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 pr. civ. (dar fără ca instanța de control să fie limitată în cercetarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii recurate față de incidența dispozițiilor art. 3041pr. civ.) recurenta a apreciat că în speța dedusă judecații este în prezența unor evidente încălcări ale normelor legale și în prezența unei eronate interpretări a actelor juridice deduse judecații:
Recurenta face trimitere la aplicarea și interpretarea greșită a legii în raport de:
- greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocate de pârâta reclamantă reconvențional;
- inechitabila și netemeinica măsură procesuală a neîncuviințării de către instanța de fond a probei cu expertiză tehnică contabilă, probă esențială, în soluționarea ambelor cereri (principala și reconvențională);
- lipsirea de efecte juridice a încheiat de părți la data de 1 august 2006;
- încălcarea principiului de drept de aplicabilitate generala "nemo auditur propriam turpitudine allegans";
Referitor la ecuprinsul întâmpinării și al fiecăreia dintre succesivele apărări formulate în scris de către pârâta-reclamantă reconvențional, salariata a invocat caracterul exonerator de răspundere patrimonială conferit de efectul extinctiv de drepturi al prescripției, ținând seama în mod necesar de data introducerii cererii de chemare în judecată de către angajator și exigibilitatea pretinsei obligații de restituire a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prime trimestriale și anuale, respectiv pentru sumele pretins a fi încasate nejustificat în perioada 01.05.2003-16.10. 2003.
Contrar acestei soluții în dosarul nr-, instanța de fond a apreciat ca fiind temeinică și legală excepția invocată de salariat împotriva pretențiilor angajatorului său, dispunând "Admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei 30.05.2003-26.10.2003, în cuantum de 808,98 lei și respinge acțiunea reclamantei pentru aceste pretenții ca prescrise;
- în dosar nr- s-a pronunțat aceeași soluție de admitere a excepției prescripției.
Astfel cum a arătat recurenta în expunerea motivelor principale de casare a hotărârii, a apreciat că poziția judecătorului fondului - de neîncuviințare a probei cu expertiza tehnică contabilă - a văduvit partea pârâtă de un drept esențial, dreptul la apărare, ducând astfel la pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegale.
Nelegalitatea hotărârii judecătorești recurate și sub acest aspect rezultă din imposibilitatea părții pârâte și totodată reclamante reconvențional de a formula toate apărările, respectiv de a-și proba pretențiile, sub aspectul cuantificării sumelor solicitate cu titlu de drepturi de către de ambele părți litigante.
Constant pârâta-reclamantă reconvenționala a solicitat, alături de probele cu înscrisuri și interogatoriu, încuviințarea probei cu expertiza contabilă; inițial s-a solicitat și admis prorogarea discutării admisibilității unei astfel de probe pentru ca ulterior, la ultimul termen de judecată, Tribunalul să aprecieze, inechitabil, ca neutilă și neconcludentă o astfel de expertiză, apreciind ca suficient de lămuritoare înscrisurile depuse în probațiune de angajator.
Obiectivele expertizei ce se solicitau a fi avute în vedere de expert, astfel cum acestea au fost prezentate instanței priveau:
- identificarea drepturilor salariale constând în premii efectiv încasate;
- calcularea sumelor cuvenite conform procentelor cuprinse în Contractele de muncă recunoscute de reclamantă pe perioada 16.10.2003- 31.12. 2004 cu titlu de prime anuale și trimestriale;
- calcularea sumelor cuvenite pe perioada 1 ianuarie 2005 - 28 februarie 2006 conform procentelor cuprinse în Contractul de muncă din 2005, a bugetului de venituri și cheltuieli și implicit a situațiilor financiare;
- identificarea valorii indemnizației de concediu de odihnă încasate de recurentă în luna august 2005 și calcularea valorii indemnizației de concediu cuvenite;
- calcularea cuantumului primelor trimestriale aferente semestrului III și IV pe anul 2006, a premiului anual pe trei semestre din anul 2006 datorate de angajator atât conform CM recunoscute, a bugetului de venituri și cheltuieli, cât și raportat la CM nerecunoscut;
- calcularea cuantumului drepturilor salariale cuvenite prin negocierea contractului de muncă și neacordate de reclamantă pe perioada 1 august 2006 până la 1 februarie 2007, pretenții ce fac obiectul cererii reconvenționale;
Cu toate că respingerea cererii de încuviințare a unei astfel de probe nu a fost motivată prin încheierea de ședința din 11.06.2008, raționamentul judecătorului fondului se regăsește în considerentele hotărârii:
-"din cuprinsul actelor care au stat la baza controlului de gestiune a rezultata că salarizarea pârâtei în perioada 01.05.2003-31.05.2006 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale";
- "sumele rezultă din copia statelor de plată depuse de angajator la dosar".
Cu atât mai mult cu cât s-a arătat motivat instanței de judecată și la termenul din 11.06.2008 ca și în cadrul litigiilor similare ce se poartă între revista Obiectiv și ceilalți 13 salariați, acolo unde s-a finalizat expertiza contabilă judiciară, s-au constatat diferențe semnificative între pretențiile reclamantei și cele cuantificate de expertul judiciar, învederându-i-se totodată instanței că sumele solicitate de reclamantă sunt arbitrar precizate și nu pot fi verificate și probate în totalitate (ci parțial și numai după efectuarea unor calcule laborioase pe care nici judecătorii și nici pârâta nu pot pretinde le pot realiza facil), ducând astfel la o situație prejudiciabilă drepturilor uneia dintre părți, respectiv pârâta-reclamantă reconvențional fiind pusă în imposibilitate de a se apără și de a dovedi cele solicitate prin cererea reconvențională.
Instanța a procedat, spune recurenta, nelegal, iar nelegalitatea acelei masuri se răsfrânge asupra hotărârii netemeinice și nelegale:
S-a expus instanței în mod exemplificativ faptul că prin raportare la situațiile financiare aprobate, se ajunge la alte sume pretins datorate. Astfel, din darea de seama contabilă întocmit la 31.12.2006 rezultă că unitatea a realizat în anul 2006 un venit net de 1.318.946,49 lei (RON) conform Bilanțului contabil anual și al soldului final al contului 1211- Rezultatul exercițiului (sold creditor) reflectat în balanța de verificare. În pe anul 2006, la capitolul "venituri" s-a prevăzut de realizat pe întregul an financiar 2006 suma de 284.315,00 lei RON. Diferența cu plus dintre aceste două sume o reprezintă, ca și excedent de venit, venitul net suplimentar realizat de unitate pe întregul an financiar 2006. Aceasta este baza de calcul a procentului de premiere anuală pentru întregul colectiv de salariați ai Revistei Obiectiv.
Calculul sumei aferente premierilor trimestriale sau ocazionale poate fi realizat de către angajator prin aplicarea procentului asupra fondului total de salarii cuprins în statul de funcții aferent anului 2006, conform prevederilor contractului individual de muncă.
Instanța de fond a apreciat ca fiind greșit dovedite pretențiile reclamantei, fără a distinge între suma efectiv încasată, sumele cuvenite conform apreciat ca valid, sume datorate în raport de recunoscut de angajator cu titlu de prime și indemnizațiile rămase de achitat.
În raport de considerentele expuse și de normele legale incidente, prin raportare la dispozițiile art. 312 pr. civ. recurenta solicită casarea hotărârii recurate pentru efectuarea expertizei tehnice contabile.
A apreciat, de asemenea eronat raționamentul ce duce la lipsirea de efecte juridice a convenției încheiate de părți - semnat în 2005.
În hotărârea atacată, instanța de fond, motivând respingerea cererii reconvenționale și argumentând îndepărtarea apărărilor pârâtei, reține cu privire la Contractul individual de muncă încheiat între angajator și salariat în 2006 că acesta nu își poate produce efectele întrucât lipsește datarea lui, înregistrat la ITM și în Registrul de evidență a salariaților.
Recurenta apreciază că instanța a trecut cu ușurință nepermisă peste unele aspecte, rămase necercetate, cu toate că apărările pârâtei au fost arătate atât în cadrul întâmpinării cât și în notele depuse ca efect al precizărilor de acțiune, cererilor de chemare în garanție, apărări în raport de chemații în garanție, etc:
- în raport de dispozițiile art. 969 Cod civ. - obligativitatea efectelor contractului între părțile semnatare;
- în raport de dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr.130/1999 privind unele măsuri pentru protecția persoanelor încadrate în muncă se observă că pentru încheiate de Revista Obiectiv nu există obligația înregistrării acestora la ITM.
Reclamanta a probat calitatea sa de angajată a reclamantei Revista Obiectiv: fiind salariată din data 23 martie 1998, conform Contractului de muncă nr. 9 semnat la data de 3 aprilie 2000, deținând funcția de economist la 23 aprilie 2001, Revista Obiectiv - prin redactorul său șef a încheiat un nou contract de muncă - CM nr. 9/2001, rezultând astfel că din întregul probatoriu la cererea angajatorului Revista Obiectiv pârâta a încheiat 4 contracte de muncă pe durată nedeterminată cu angajatorul, convenții ce au reglementat funcția deținută, drepturile și obligațiile părților.
Prin ale tuturor angajaților valabile pe perioada 01.05.2003- 28.02.2006 și încheiate la cererea angajatorului Revista Obiectiv, s-a convenit faptul încasării de premii:
- trimestriale într-un cuantum stabilit de angajator în funcție de realizarea venitului net, potrivit bilanțului trimestrial;
- ocazionale, în luna decembrie, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, precum și cu ocazia altor sărbători sau a unor evenimente din viața salariaților.
Singurul element condițional al îndeplinirii obligației de plata a primelor și premiilor de către angajator, regăsit însă în interdependență cu obligațiile salariaților de cointeresare, respectiv prestare a unei munci eficiente în beneficiul angajatorului, este prevăzut expres în cadrul contractului "Aceste premii vor fi acordate prin decizia conducerii, funcție de posibilitățile financiare ale instituției în perioadele respective".
Astfel, încasarea premiilor trimestriale și anuale s-a făcut în baza fondului de premiere majorat prin contractul individual de muncă propus angajaților săi de către angajator, contract ce constituie de altfel și temeiul juridic al încasării drepturilor puse în discuție.
În plus, Redactorul șef al unității (cel care a dispus încheierea contractului de muncă cu procentele majorate ) conform aprobat prin Ordinul nr.431/14.06.2005 al ministrului F, în calitatea sa de conducător al unității, avea toate prerogativele, atribuțiile și responsabilitățile specifice funcției de conducere executivă, conform art. 11 alin.1.
Procentele modificate de redactorul șef prin deciziile nr.27/23.09.2004 și nr.22/22.07.2005 (neanulate), fac parte integrantă din contractele individuale de muncă și ele reprezintă un drept câștigat în raport cu munca efectiv prestată în favoarea angajatorului de către salariați în virtutea celor prefigurate la momentul semnării unei astfel de convenții/act adițional, salariații dispunând un efort specific.
Reținerea instanței de judecata cu privire la efectele negative ale neînregistrării la ITM sau în Registrul special de evidență al salariaților nu își regăsesc suportul legal și nici cel faptic întrucât:
Darea de seamă contabilă împreună cu anexele sale, întocmite la 31.12.2003, 30.09.2004, 31.12.2005, 31.03.2006, au fost întocmite de angajator și avizate de, dar și de Direcția Generală Economică și Financiară, supunând spre observare în special capitolul "Detalierea cheltuielilor" unde la poziția reprezentând "fond de premii", reclamanta Revista Obiectiv a stabilit, iar a cunoscut și avizat implicit faptul premierii tuturor angajaților în procentele respective
Din bugetul de venituri și cheltuieli al Revistei Obiectiv pe anii 2003, 2004, 2005, 2006 rezultă la capitolul "cheltuieli totale, "subcapitolul" cheltuieli de personal" includerea acestor sume de bani plătite salariaților, sume detaliate în anexa la buget. Ceea ce este important de reținut este faptul că Revista Obiectiv a cerut și a primit aprobarea asupra acestor bugete, astfel că implicit și aceste prime stabilite de reclamanta Revista Obiectiv au primit aprobarea.
Situațiile financiare au fost înregistrate la Administrația Financiară sector 1 sub nr. - din 16 aprilie 2003, 43266 din 15.04.2004, nr. 3316 din 27.07.2005, pentru anul 2006, astfel încât există cel puțin certitudinea datelor.
În raport de toate considerentele de fapt și de drept relevate, recurenta a apreciat că se impune o modificare a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, ținând seama de efectul creator de drepturi al unei convenții valabil încheiate între părți, cât și de cunoașterea de către angajator și de către (atât explicită) cât și implicită, a modificărilor aduse inițial.
Deși se recunoaște atât de către Revista Obiectiv, cât și de către instanța validitatea clauzelor contractuale privitoare la procentele de 30% - fondul de premiere, respectiv de 20% stabilite prin în mod individual, pentru fiecare salariat, începând cu anul 2001 și se legalitatea majorărilor la 35%, respectiv la 30% aduse acestor fonduri, pe motiv că a lipsit aprobarea organelor colective ale unității, nu trebuie omisă reala situație de fapt anterioara nașterii litigiului și căreia îi corespunde un principiu de drept de neînlăturat: nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Astfel cum s-a demonstrat de către pârâtă, același regim juridic sub aspectul convenției de acordare de către angajator a unor drepturi salariale suplimentare l-a avut și contractul de muncă încheiat în anul 2001 recunoscut acum ca legal în privința stabilirii procentelor de limitare a fondului de acordare a primelor și premiilor, contract ce nu a luat naștere nici el ca efect al acordului explicit al organelor colective, ci doar ca efect al deciziei conducătorului unității.
Rămâne neanalizată din punct de vedere juridic atât culpa angajatorului, cât și cea a, respectiv imposibilitatea reala de funcționare a conducerii Revistei Obiectiv în condițiile în care nu s-a întrunit nicicând organul colectiv deliberativ.
Astfel, încasarea primelor pe anul 2005 trebuie analizată în contextul în care prin schimbarea aprobat prin Ordinul nr.431/14.06.2005, organele colective ale unității au fost înlocuite cu colegiul de conducere format din trei persoane: redactorul șef al reclamantei, reprezentatul și responsabilul economic.
Prin procesul-verbal nr.50142/07.07.2006 organul de control precizează că "a fost constatată ca deficiență deosebit de gravă faptul că pe întreaga perioadă controlată nu au fost îndeplinite în totalitate nici atribuțiile fostului comitet de coordonare."
În plus, în perioada anilor 2004, 2005 s-au efectuat o serie de controale financiare ale care atestă aspecte la fel de importante sub aspectul analizei culpei contractuale și respectiv al răspunderii ce incumbă părților: cunoașterea sumele alocate cu titlu de premii de către reclamantă și și validarea lor prin concluziile consemnate.
Recurenta consideră că se află în prezența unei greșite interpretări și schimbări a înțelesului unor acte juridice depuse în probațiune de părți, în cazul procesului verbal de gestiune și control financiar și, atât timp cât instanța de fond conferă efecte probatorii nepermise unor acte față de care pârâta este un simplu terț, nefiindu-i direct comunicate sau adresate.
Reiterează că prin procesul-verbal nr.50142/07.07.2006, organul de control face concret precizarea că "a fost constatată ca deficiență deosebit de gravă faptul că pe întreaga perioadă controlată nu au fost îndeplinite în totalitate nici atribuțiile fostului comitet de coordonare."
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat cât privește necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă, pentru determinarea caracterului întemeiat și sub aspectul valorii, atât a pretențiilor deduse judecății prin acțiunea principală, cât și a celor formulate pe cale reconvențională.
Astfel, deși este real că în absența exprimării voinței angajatorului de a acorda premiile în discuție, în formele procedurale prevăzute de regulamentele aplicabile, nu există bază legală a premierii salariaților, determinarea sumelor încasate necuvenit, respectiv a celor cuvenite, pe baza actelor și documentelor care au constituit temeiul acordării lor, impune efectuarea unei expertize contabile pe care instanța a respins- nejustificat și nemotivat. Se constată așadar, că prima instanță nu a argumentat explicit de ce consideră expertiza contabilă inutilă față de obiectivelor formulate, având în vedere că acestea erau pertinente, în considerarea temeiurilor acțiunii și apărărilor invocate, mai ales că le putea amenda prin prisma exigențelor formale și de fond a căror respectare considera că se impunea pentru valabilitatea acordării premiilor. Astfel, deși a reținut că sumele încasate necuvenit au rezultat din statele de plată, nu a arătat modul concret de calcul, pentru a permite controlul judiciar, aceasta impunându-se mai ales în cazul părții din indemnizația de concediu considerată necuvenită, față de cea cuvenită.
În consecință, pentru determinarea valorii premiilor încasate de pârâta-reconvenientă în perioada de referință, a părții din indemnizația de concediu pretins necuvenite, actelor juridice și contabile care au stat la baza plății lor, pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei juste aprecieri asupra pretențiilor deduse judecății, în scopul garantării drepturilor părților la apărare un proces echitabil, ce nu ar putea fi realizate în absența exercitării mijloacelor procedurale de care dispune pentru combaterea pretențiilor adversarului, în aplicarea art. 312 alin. 1, 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 5 și 3041pr. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru administrarea expertizei contabile, probă incompatibilă cu faza procesuală a recursului, conform stipulațiilor exprese ale art. 305 pr. civ.
Rămâne desigur instanței aprecierea juridică asupra valabilității de fond și formă a actelor și înscrisurilor care au constituit temeiul acordării sumelor primite sau a celor pretinse pe cale reconvențională, ca și raționamentul propriu asupra celorlalte chestiuni de drept deduse judecății, inclusiv prin motivele de recurs. Cu ocazia rejudecării, față de data, determinabilă tot prin expertiză, încasării drepturilor a căror restituire se cere, față de temeiul acțiunii, aflat în caracterul pretins nedatorat al plății și, pe cale de consecință, față de data de la care se naște dreptul material la acțiune în restituire, instanța fondului se va pronunța și asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocate atât în primă instanță, cât și prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.5044 din data de 18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35586/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Revista "Obiectiv".
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./02.09.2009
Jud. fond:
P
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
