Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.844/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4447/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaSocietatea Română de Radiodifuziune ()împotriva sentinței civile nr.6915 din data de 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19917/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect:"despăgubiri bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentaSocietatea Română de Radiodifuziune (),prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.13958 din 15.06.2009 depusă la dosar-fila 27 și intimații,personal, și, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.11620 din 05.05.2009 depusă la dosar-fila 22 și,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 15.06.2009 depusă la dosar-fila 28.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta Societatea Română de Radiodifuziune, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimații, și,prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că pretinsul prejudiciu constatat de către Curtea de Conturi a rezultat în urma achiziționării camerelor în regim hotelier de către recurentă, și potrivit art.8 din OUG nr.60/2001, în vigoare la data efectuării controlului, autoritatea contractantă nu avea obligația, în materia serviciilor hoteliere, de a aplica prevederile legislației referitoare la achizițiile publice.
Cu privire la prejudiciul creat, solicită a se observa că în cauză nu există vreo dovadă a acestui prejudiciu, ci doar raportul Curții de Conturi care nu poate face dovada existenței prejudiciului, pe de o parte, iar pe de altă parte, recurenta de față a achiziționat aceste camere, suma plătită fiind sub limita plafonului de cazare prevăzut de lege, plafon ce se încadrează în dispozițiile HG nr.518/1995, privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate, în vederea îndeplinirii unor măsuri cu caracter temporar și față de acest aspect, solicită a se observa că suma achitată de recurentă este chiar sub plafonul stabilit prin actul normativ mai sus menționat.
Așa fiind, în condițiile respectării prevederilor legale, nu era obligatorie închirierea unei singure camere pentru două persoane. Având în vedere cele susținute atât oral cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Intimata, prin avocat, având cuvântul în combaterea cererii de recurs, arată că în completarea susținerilor orale ale doamnei avocat, solicită a se observa că acest litigiu este urmarea unei erori a raportului întocmit de către Curtea de Conturi, întrucât contractele de achiziție a serviciilor de cazare nu au constat în achiziționarea unui număr fix de camere, ci a locurilor de cazare pentru un număr fix de persoane, având în vedere faptul că fiecare membru al delegației era îndreptățit, conform normelor legale în vigoare, la ocuparea unei camere și nu la ocuparea unui loc de cazare dintr-o cameră.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că acest prejudiciu, care nu există și nu a fost dovedit, de care recurenta se prevalează, nu a fost înregistrat în contabilitatea acesteia la momentul constatării, ci numai la momentul promovării acțiunii în primă instanță.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, depunând la dosar concluzii scrise.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită a se observa că, pe parcursul anului 2004, recurenta a avut de susținut mai multe concerte și în acest sens, a dispus delegarea orchestrei naționale de radio, compusă din 100 de persoane, către diferite destinații și, pentru acest număr de persoane, s-au achiziționat doar 80 de camere, chiar dacă nu 50 de camere cum a apreciat Curtea de Conturi că trebuiau achiziționate, prin cuprinsul raportului întocmit.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul contractării serviciilor de tip hotelier, pentru astfel de servicii, legea nu impunea organizarea unei licitații, pe de o parte, iar pe de altă parte, în momentul în care s-a achiziționat un număr de camere de acest tip, trebuia avut în vedere plafonul de cazare prevăzut de lege, conform prevederilor HG nr.518/1995, și nu numărul de paturi din fiecare cameră.
Având în vedere faptul că, în raport de actul normativ invocat, plafonul de cazare a fost respectat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6915 din data de 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr.19917/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondată, acțiunea formulata de reclamanta Societatea de Radiodifuziune împotriva paraților, și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Parații sunt sau au avut calitatea de salariați ai reclamantei, ocupând umătoarele posturi: - președinte director general, - director Direcția Relații Internaționale, - director Direcția Formații, - director general adjunct, - consilier juridic, - consilier juridic.
Prin procesul verbal de constatare întocmit de controlorii financiari ai Curții de Conturi și înregistrat cu nr. 1219/21.03.2006, s-a constatat faptul că, pentru concertele susținute în, Viena și de Orchestra Naționala Radio în perioada 1-6.11.2004, s-a încheiat contractul nr. 643/14.10.2004 cu SC Turism SRL pentru un număr de 130 de locuri de cazare.
Din deconturile de cheltuieli întocmite la întoarcerea din deplasare și listele de persoane ce au făcut deplasarea, rezultă ca numărul acestora a fost de 110, astfel încât a fost contractat un număr de 20 de locuri suplimentare.
Controlorii au constatat achitarea unei sume de 237.046 mii lei vechi fără temei legal, prin contractarea unui număr suplimentar de 20 de locuri, estimarea pagubei fiind făcută la nivelul tarifului pentru un loc de cazare într-o cameră dublă.
Plata serviciilor pentru această deplasare a fost făcuta in avans si integral.
Potrivit susținerilor reclamantei, a mai reținut prima instanță, pentru turneul Orchestrei Naționale Radio la din data de 23.11.2004, s-a încheiat contractul nr. 1199/16.11.2004, cu aceeași agenție de turism, fiind contractate un număr de 139 locuri de cazare. Deplasarea a fost efectuată de un număr de 112 persoane, astfel încât rezultă 27 de locuri suplimentare.
Prejudiciul încercat de reclamanta este de 158.445 lei, estimat in același mod.
Controlorii financiari au reținut responsabilitatea în sarcina pârâților întrucât aceștia, prin natura funcției, au avizat, semnat și încredințat contractele de prestări servicii fără respectarea legislației în vigoare, respectiv a Ordinului nr. 1013/2001 și a nr.HG 518/1995.
Potrivit art. 270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 271 din Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
În speță, a reținut tribunalul, răspunderea patrimonială a pârâților trebuie analizată și în raport de dispozițiile cu privire la care reclamanta susține că au fost încălcate, și anume nr.HG 518/1995 și Ordinul nr. 1013/2001.
Cu privire la acest din urma Ordin, s-a constatat că a fost emis pentru privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a Documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de servicii, impunându-se a fi pus în legătură cu nr.OUG 60/2001 privind achizițiile publice. Or, acest act normativ nu se aplica serviciilor hoteliere și restaurante conform art. 8 alin 2, care prevede că autoritatea contractantă nu este obligată să îi aplice dispozițiile în această ipoteză. Pe cale de consecință, nici Ordinul nr. 1013/2001 nu era aplicabil.
Cât privește HG nr. 518/1995, prima instanță a reținut că nu se poate constata încălcare dispozițiilor acesteia, câtă vreme a fost respectat plafonul maxim stabilit pentru o persoană, actul normativ neindicând și modalitatea de cazare a persoanelor trimise în misiune în străinătate.
Raportat la atribuțiile ce reveneau pârâților potrivit fiselor de post, s-a stabilit de prima instanță că pârâții aveau obligații legate de verificarea gestiunii economice, avizarea, verificarea legalității contractelor încheiate. Din această perspectivă, parații nu au dat dovadă de diligență în momentul achiziționării acestor contracte de servicii hoteliere, permițând ca fondurile să nu fie gestionate corespunzător. Locurile contractate care nu se justificau prin numărul de persoane ce au efectuat deplasarea au presupus cheltuieli nejustificate din patrimoniul reclamantei. A fost înlăturată ca nerelevantă apărare pârâților în sensul ca nu era obligatoriu ca în aceeași cameră să fie cazate două persoane, din moment ce, în concret, în acest mod a fost negociat contractul de achiziție.
Însă, a stabilit Tribunalul, o condiție a răspunderii este aceea ca prejudiciul sa fie cert atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii.
Or, în speță, s-a reținut că reclamanta nu a făcut proba întinderii prejudiciului, modalitatea de evaluare a prejudiciului utilizată de controlorii Curții de conturi nefiind justificată în vreun fel sau întemeiată pe anumite dispoziții legale.
Totodată, răspunderea patrimonială a salariaților este divizibilă. Or, reclamanta a solicitat obligarea pârâților solidar la plata sumelor reprezentând prejudiciul, fără a indica partea ce revine fiecărui pârât din prejudiciul produs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
prejudiciului a fost menționată expres și în mod detaliat de către reclamantă și în conformitate cu cele reținute de către controlorii Curții de Conturi care au constatat încălcarea dispozițiilor legale, respectiv: Ordinul nr. 1013/2001 privind achizițiile de servicii coroborat cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.518/1995.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut proba întinderii prejudiciului, apreciind că modalitatea de evaluare a utilizată de controlorii Curții de conturi nu este justificată în vreun fel sau întemeiată pe anumite dispoziții legale.
A mai susținut recurenta că prejudiciul este cert, iar modalitatea de evaluare s-a făcut corect, respectiv la nivelul tarifului pentru un loc de cazare într-o cameră dublă și înmulțirea cu numărul de zile de cazare a salariaților care s-au deplasat.
Acest fapt a fost reținut, de altfel, chiar de către instanța de fond atunci când precizează că ceea ce s-a contractat de către prin contractele semnate de către pârâții-intimații au fost locuri de cazare și nu camere, motiv pentru care se fac vinovați pentru realizarea prejudiciului nefiind reținute argumentele acestora conform cărora nu era obligatorie cazarea a câte două persoane în aceeași cameră.
De asemenea, stabilirea prejudiciului a fost întemeiată, în sensul că pârâții au avizat, semnat și încredințat contractele de prestări servicii fără respectarea legislației în vigoare, respectiv a Ordinului nr. 1013/2001 privind achizițiile de servicii coroborat cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.518/1995, dând dovadă.
Prin întâmpinare depusă, intimații, și au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor bănești datorate în sumă de 39.549,1 RON (395.491 mii ROL), prejudiciu ce a fost constat prin procesele-verbale ale Curții de Conturi nr.1219/21.03.2006 și nr.1614/05.05.2008.
. prejudiciului a fost stabilită de controlorii financiari care au constatat că plata sumei achitate de a fost efectuata fără temei legal, prin contractarea unui număr suplimentar de locuri de cazare, peste cel necesar.
Din conținutul art. 270 muncii rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciu, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa) salariatului.
Având în vedere dispozițiile cu caracter general conținute în art. 287. muncii, spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale, reglementată de art. 270 muncii, nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătură de cauzalitate incumbă angajatorului.
În ce privește prejudiciul (care poate consta fie în diminuarea activului angajatorului, fie în creșterea pasivului), în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, se reține că acesta trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal, scriptic, să fie cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii, al posibilității de evaluare, să fie actual, direct, material și să nu fi fost reparat încă.
Așadar, pentru a se putea vorbi despre existența unui prejudiciu, trebuie ca acesta să se reflecte în patrimoniul recurentei cu certitudine, iar dovada certitudinii acestuia să se materializeze într-o sumă de bani.
Or, în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței prejudiciului, fără de care răspunderea patrimonială a salariaților nu poate fi antrenată, numai constatarea înscrisă în concluziile rapoartelor Curții de Conturi, nesusținută de alte probe, nefiind suficientă pentru a conduce la o altă concluzie.
Simpla presupunere că, prin urmarea procedurilor de achiziție publică, ori prin cazarea în toate camerele a câte două persoane, suma plătită de ar fi fost mai mică nu justifică reținerea producerii unui prejudiciu în patrimoniul recurentei, întrucât prejudiciul trebuie să aibă în vedere, astfel cum în mod just a reținut prima instanță, elemente certe și determinate, adică să fie precis cuantificat valoric, astfel încât să rezulte fără dubiu că angajatorul a suferit cu adevărat o pagubă ce se impunea recuperată.
În cauză, se constată, însă, că prejudiciul a fost numai estimat în procesele-verbale de control în raport de anumite criterii care nu își găsesc temeiul în lege.
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa faptei ilicite, așa cum a fost stabilită prin rapoartele Curții de Conturi.
Astfel, în procesul-verbal nr. 1219/21.03.2006 (filele 53-56 din dosarul instanței de fond) se reține că responsabili pentru producerea prejudiciului sunt intimații pârâți din prezenta cauză care au avizat, semnat și încredințat contractele de prestări servicii fără respectarea legislației în vigoare, respectiv a Ordinului nr. 1013/2001 privind achizițiile de servicii, coroborat cu nr.HG 518/1995.
Însă, potrivit art. 8 din nr.OUG 60/2001, act normativ în vigoare la data producerii pretinsului prejudiciu, autoritatea contractantă nu avea obligația ca, pentru contractarea serviciilor hoteliere, să parcurgă procedura reglementată de acest act normativ.
În plus, având în vedere dispozițiile art. 5, art. 9, precum și anexa nr.HG 518/1995, se reține că prețul plătit de pentru o cameră de cazare, astfel cum rezultă din contractele încheiate, s-a aflat sub plafonul de cazare prevăzut pentru o persoană.
Cum fapta salariatului prin care se produce un prejudiciu angajatorului poate fi calificată ca fiind ilicită numai prin prisma obligațiilor de serviciu, și cum, în cauză, recurenta reclamantă nu a făcut dovada nerespectării dispozițiilor legale de către salariații pârâți în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu prilejul semnării, avizării și încredințării contractelor de prestări de serviciu menționate în procesele-verbale întocmite ca urmare a controlului Curții de Conturi ori a încălcării vreunei alte obligații rezultând din lege, contractul individual de muncă sau fișa postului, Curtea constă că nu se poate reținere în sarcina intimaților săvârșirea unor fapt cu caracter ilicit, care să justifice antrenarea răspunderii lor patrimoniale.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta Societatea Română de Radiodifuziune () împotriva sentinței civile nr.6915 din data de 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19917/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
