Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2355/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4448/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Societatea Română de Radiodifuziune (), împotriva sentinței civile nr.136 din data de 08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19920/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Mari, și intimații-chemați în garanție, și, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Societatea Română de Radiodifuziune (), prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.13960 din 15.06.2009 depusă la dosar-fila 24 și intimații, Mari, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.11437 din 15.06.2009 depusă la dosar-fila 25, lipsind intimații-chemați în garanție, și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații, Mari, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi a României - Secția de Control Financiar Ulterior - controlului gestionării fondurilor publice și administrarea patrimoniului autorităților publice încheiat la data de 30.04.2008, precum și un extras de pe site-ul Curții de Apel București - Secția contencios Administrativ și Fiscal din care rezultă soluția pronunțată de această instanță în cauza civilă înregistrată sub nr-, având ca obiect - anulare act administrativ.
Recurenta Societatea Română de Radiodifuziune (), prin consilier juridic, având cuvântul asupra cererii de probatorii, arată că nu se opune încuviințării acesteia și nici nu înțelege să solicite amânarea pricinii pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de către intimați.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru intimați proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi cât și de faptul că recurenta nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de către intimați.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta Societatea Română de Radiodifuziune, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimații, Mari, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurenta în cauză funcționează în baza Legii nr.41/1994, prin care se arată că aceasta își desfășoară activitatea în baza Consiliului de Administrație compus din 13 persoane, dintre care una îndeplinește funcția de președinte, membri ce nu sunt salariații societății recurente.
Referitor la raportul întocmit de către controlorii financiari ai Curții de Conturi, intimații, prin avocat, arată că acest raport datează din anul 2006 și în anul 2008 această comisie a Curții de Conturi, s-a întors în vederea constatării aplicării concluziilor raportului întocmit în anul 2006.
Așa fiind, recurenta de față a înțeles să atace în instanță procesul verbal de constatare din data de 30.04.2008 întocmit de către comisia Curții de Conturi, iar hotărârea pronunțată de instanță nefiind redactată, a depus un certificat de grefă în urma căruia a constatat că titulatura de "primă" este generică și că în speță este vorba de anumite stimulente bănești.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.136 din data de 08.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19920/3/LM/2008, s-a respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâții, Mari, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Mari, în contradictoriu cu, și, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâții au avut calitatea de salariați ai reclamantei, în baza contractelor individuale de muncă nr.12787/14.10.2004 încheiat cu, nr.18634/1.07.2002 încheiat cu, nr.20292/15.05.2006 încheiat cu, și nr. 14583/14.10.2004 încheiat cu, aceștia desfășurându-și activitatea astfel: în calitate de director general, - director general adjunct al Departamentului economic, -Mari - consilier juridic șef, - director al Direcției Resurse Umane.
S-a avut în vedere că art.270 din Codul muncii reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar art.283 alin.1 lit.c din același act normativ, stabilește termenul pentru formularea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajatori, acesta fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, dreptul la acțiune al angajatorului luând naștere la data când producerea prejudiciului a fost cunoscută de organele de conducere ale angajatorului.
S-a constatat că producerea prejudiciului invocat de reclamantă a fost cunoscută de organele de conducere ale acesteia cu prilejul comunicării procesului verbal de constatare nr.-.03.2006 întocmit de Curtea de Conturi a României, care a avut loc la data de 21.03.2006, iar față de data de 26.05.2008 la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, instanța a apreciat că nu a intervenit prescripția dreptului de a pretinde silit acoperirea prejudiciului de la persoanele vinovate de producerea acestuia, motiv pentru a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a ținut seama că art.271 din Codul muncii stabilește că, atunci când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, întinderea răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, iar dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecărui salariat se stabilește proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei.
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a pârâților, s-a considerat că este necesar ca aceștia să fi săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită în legătură cu munca lor, care să fi produs un prejudiciu reclamantei, prejudiciu care trebuie să fie real și cert.
S-a constatat că, urmare a verificării calității gestiunii economico-financiare și a modului de administrare a patrimoniului de către reclamantă, Curtea de Conturi a României a stabilit prin procesul verbal nr. 1219/21.03.2006 că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2005 membrii titulari ai consiliului de administrație al reclamantei Societatea Română de Radiodifuziune au primit drepturi bănești în sumă de 698.145 mii lei (ROL) reprezentând prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, cu ocazia aniversării Societății Române de Radiodifuziune, a 75 de ani de radiofonie românească, pentru rezultate economice deosebite, stimulente din fondul de participare la profit.
S-a luat act că sumele au fost ordonanțate și plătite în baza ordinului emis de pârâtul și avizate în vederea aprobării de ceilalți pârâți, care aveau competențe în cadrul Departamentelor Economic, Resurse Umane și Oficiului Juridic.
S-a reținut că aceste cheltuieli au fost înregistrate ca nedeductibile, operațiune care a generat în plus și o obligație fiscală suplimentară a societății către bugetul de stat (impozit pe profit).
S-a arătat că în urma controlului efectuat, controlorii financiari au apreciat că acordarea drepturilor bănești nu are temei legal, întrucât membrii Consiliului de Administrație nu au avut calitatea de angajați ai Societății Române de Radiodifuziune, iar art.23 alin.3 din legea nr.41/1994 prevede că membrii consiliului de administrație primesc lunar o indemnizație reprezentând 25% din salariul brut lunar al directorului general al societății.
S-a precizat de către instanța de fond, că s-a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă, în vederea stabilirii contravalorii primelor acordate în anii 2003 - 2005 membrilor consiliului de administrație al reclamantei, respectiv pentru stabilirea întinderii prejudiciului suportat de reclamantă și a determinării întinderii răspunderii fiecărui pârât, răspunderea salariaților nefiind solidară, în conformitate cu art.271 din codul muncii, însă reclamanta, care avea sarcina probei potrivit art.287 din codul muncii, nu a înțeles să administreze proba, astfel că, producerea și respectiv întinderea prejudiciului nefiind dovedite, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii întemeiate pe contractele individuale de muncă încheiate între părți, motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
S-a mai arătat că actul întocmit de instituția statului, abilitată să verifice calitatea gestiunii economico - financiare și a modului de administrare a patrimoniului de către reclamantă, nu are suficientă forță probantă pentru a stabili în mod obiectiv existența și întinderea prejudiciului ce se presupune a fi produs în patrimoniul reclamantei, expertiza judiciară constituind mijlocul probatoriu reglementat de art.201 și următoarele cod procedură civilă, prin care se determină în mod echitabil în cadrul procesului civil o împrejurare ce nu poate fi lămurită de instanță, întrucât are nevoie de părerea unui specialist în contabilitate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, criticând sentința pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamanta nu a făcut proba întinderii prejudiciului, apreciind eronat că actul întocmit de autoritatea statului Curtea de Conturi nu are suficientă forță probantă pentru a stabili, în mod obiectiv, existența și întinderea prejudiciului ce se presupune a fi produs în patrimoniul reclamantei și de aceea era nevoie de părerea unui specialist în contabilitate.
S-a arătat că reclamanta prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată a urmărit recuperarea prejudiciului stabilit de controlorii financiari ai Curții de Conturi, obligație care își are temeiul în dispozițiile art.1281din Legea nr.94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora "nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare",caz în care greșit s-a apreciat de către tribunal că actul de control nu are forță probantă în stabilirea întinderii prejudiciului.
S-a susținut că actul de control emană de la o autoritate a statului, fiind un înscris suficient de probator asupra certitudinii prejudiciului, astfel că o expertiză tehnică, cum este expertiza contabilă, nu putea aduce elemente noi asupra întinderii prejudiciului, care este fără echivoc rezultatul unei simple adunări a sumelor de bani cu titlu de prime încasate de membrii consiliului de administrație nesalariați ai, iar instanța de fond, în virtutea rolului activ consfințit prin art.129 alin.1 pct.5 pr.civ. și în conformitate cu art.2015alin.1 din Codul d e procedură civilă, putea să dispună numirea unui specialist contabil din oficiu, dacă considera necesară proba cu expertiză contabilă.
S-a arătat că pârâți-intimați nu au solicitat o expertiză contabilă, ceea a însemnat din partea lor o recunoaștere implicită a întinderii prejudiciului stabilit de controlorii financiari ai Curții de Conturi, astfel că expertiza contabilă era un mijloc de probă lăsat la libera apreciere a judecătorului.
Hotărârea primei instanțe a mai fost criticată și pentru greșita interpretare a dispozițiilor art.271 din Codul muncii, sub aspectul răspunderii materiale a pârâților intimați.
S-a susținut că răspunderea este solidară și că sunt aplicabile dispozițiile art.271 alin.2 din Codul muncii, întrucât toți pârâții-intimați au semnat ordinele de acordare a sumelor de bani cu titlu de prime membrilor Consiliului de Administrație nesalariați, cu încălcarea legii și în consecință, măsura în care pârâții-intimați au contribuit la încălcarea legii nu putea fi stabilită printr-o expertiză contabilă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentei, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea adresată primei instanțe, recurenta reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat obligarea în solidar a pârâților-intimați la plata despăgubirilor bănești în sumă de 63.470,80 lei, reprezentând prejudiciul constatat de controlorii Curții de Conturi prin procesul verbal nr.1219/21.03.2006.
Prin acest proces verbal nr.1219/21.03.2006 întocmit de către Curtea de Conturi, prin controlorii financiari, s-a stabilit că în anii 2003-2005, Societatea Română de Radiodifuziune a înregistrat fără temei legal cheltuieli cu personalul, în sumă totală impozabilă de 69.814,8 lei, din care a fost recuperată suma 6.344 lei, reprezentând drepturi bănești sub formă de prime, altele decât cele prevăzute de art. 23, alin. (3) din Legea nr. 41/1994, acordate unui număr de cinci membri ai Consiliului de Administrație, care nu aveau calitatea de angajați ai Societății Române de Radiodifuziune, respectiv intimații chemați în garanție, numiți ca membri titulari ai Consiliului de Administrație prin Hotărârea Parlamentului nr. 10/10.04.2002.
răspunderii patrimoniale a intimaților pârâți, potrivit art.270 muncii indicat drept temei juridic al acțiunii deduse judecății, presupune îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții referitoare la faptă ilicită și personală a salariatului, prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Cu privire la prejudiciu, Curtea reține că acesta trebuie să îndeplinească cerința de a fi cert, atât sub aspectul existenței cât și sub cel al posibilității de evaluare, al întinderii.
Prima instanța a avut rol activ și a pus în discuția părților, potrivit art.129 alin.5 pr.civ. necesitatea efectuării unui raport de expertiză contabilă pentru stabilirea întinderii prejudiciului suportat de reclamantă și a determinării întinderii răspunderii fiecărui pârât, însă reclamanta a refuzat efectuarea acestei probe, astfel cum rezultă din dosarul instanței de fond, dar și din cuprinsul cererii de recurs, motiv pentru care critica recurentei sub acest aspect este nefondată.
Prin procesul verbal nr.1219/21.03.2006 întocmit de către Curtea de Conturi, prin controlorii financiari s-a constatat plata nelegală a unor sume de bani cu titlu de prime, înregistrat ca atare în contabilitate de către recurenta reclamantă, însă în condițiile în care intimații pârâți au contestat acest mijloc de probă, se impunea efectuarea unei expertize contabile de către recurenta reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, în calitate de angajator, conform art.287 muncii, pentru determinarea prejudiciului, în raport de cuantumul premiile efectiv acordate.
Pe de altă parte, Curtea reține că răspunderea patrimonială nu este solidară, întrucât în dreptul muncii solidaritatea există doar în cazurile expres prevăzute de legiuitor, de exemplu Legea nr.22/1969 a gestionarilor, or în speță, intimații nu fac parte dintr-o astfel de categorie, caz în care cuantumul răspunderii fiecărui salariat, potrivit art.271 alin.1 muncii, se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Este adevărat că potrivit art.271 alin.2 muncii invocat de către recurenta reclamantă, răspunderea fiecărui salariat se stabilește proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, însă prin cererea de chemare în judecată recurenta reclamantă nu a solicitat obligarea fiecărui intimat proporțional cu salariul net, ci a cerut obligarea în solidar a tuturor intimaților pârâți la o sumă globală, prejudiciul indicat nefiind unul divizibil.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza dispozițiilor art.312 din pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Societatea Română de Radiodifuziune (), împotriva sentinței civile nr.136 din data de 08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19920/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Mari, și intimații-chemați în garanție, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
