Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4544/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3147/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4544/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA, împotriva sentinței civile nr.963 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 42378/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect - acțiune răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - Națională de Transporturi Aeriene Române SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 17 dosar, lipsind intimații pârâți,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante - Națională de Transporturi Aeriene Române SA, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat; cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 963/6.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată,cererea formulată de către reclamanta - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE- - SA, în contradictoriu cu pârâtele, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1584/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr.1385/LM/2005 reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a sumei de 32.250.000 rol către parații, si suma de 39.600.000 lei către parații, reprezentând 3 salarii de bază cu titlu de indemnizație de pensionare.
Parații au a procedat la executarea silită a sentinței susmenționate obținând încasarea sumei prevăzute în titlu executoriu prin poprire.
Reclamanta susține că suma stabilită de instanța de judecată cu titlu de indemnizație de pensionare era impozabilă și în consecință din sumele de 32.250.000 lei respectiv 39.600.000 lei trebuia să se deducă impozitul ce trebuia virat la stat.
Reclamanta mai susține că prin nededucerea impozitului în cuantum de 731 lei respectiv 829 lei lei, în patrimoniul paraților ar fi operat o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța de fond a apreciat că suma de bani obținută de parați prin executarea silita nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de temei juridic pentru a atrage concluzia că încasarea ei a dus la îmbogățire fără justă cauză.
În doctrină îmbogățirea fără justă cauză este definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, tară ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Așadar absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia reprezintă o cerință esențială a intentării acțiunii in restituire.
Or, în cauza de față hotărârea judecătorească a constituit temeiul măririi patrimoniului paraților.
O altă cerință pentru executarea acțiunii în restituire o constituie condiția ca cel în patrimoniul căruia s-a cauzat paguba să nu aibă alt mijloc juridic la îndemână pentru recuperarea pierderii suferite.
În măsura în care se aprecia că în mod incorect instanța a dispus obligarea sa la plata sumelor de 32.250.000 lei respectiv 39.600.000 lei, fără să stabilească că aceste sume erau supuse impozitării, reclamanta avea la îndemână calea recursului sau calea contestației la titlu pentru lămurirea dispozitivului sentinței.
Mai mult, reclamanta avea posibilitatea ca pe calea contestației la executare silită să solicite anularea parțială a Ordonanței de poprire invocând dispozițiile Codului fiscal, astfel încât nu se poate susține că "actio in rem verso " era singura posibilitate juridică pentru reclamantă pentru recuperarea sumei pe care considera că a plătit-o în plus.
Astfel, a concluzionat instanța de fond că întrucât plata făcută pârâților a avut la bază un temei legal,a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă - Națională de Transporturi Aeriene Române SA, prin care a solicitat în temeiul art. 3041și 304 pct. 9) proc. civ. admiterea recursului și modificarea sentinței și obligarea intimaților la plata sumelor precizate în acțiunea introductivă.
În motivarea recursului în fapt se invocă împotriva sentinței următoarele critici.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond a scăpat din vedere faptul că jurisprudența și doctrina sunt constante în a recunoaște dreptul la acțiune al celui care și-a micșorat patrimoniul împotriva celui care și l-a mărit.
Instanța de fond a trecut peste faptul că una dintre condițiile juridice ale intentării actio de in rem verso, se referă la faptul că absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, în acest sens se vorbește despre caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel câtă vreme titularul patrimoniului sărăcit ar fi putut acționa prin intermediul altor mijloace juridice - acțiune în revendicare ori o acțiune în vederea executării anumitor obligații contractuale sau pentru angajarea răspunderii contractuale; nu se poate exercita acțiunea în restituirea întemeiată pe îmbogățirea fără just temei.
În condițiile în care titularul patrimoniului sărăcit nu mai poate exercita, din diverse motive, alte acțiuni pentru a obține restituirea sumei achitate, atunci poate exercita acțiunea în restituire motiv pentru care se afirmă în jurisprudență și doctrină și caracterul subsidiar al acestei acțiuni.
Prin urmare susține recurenta că a fost supusă unei executări silite pentru întreaga sumă brută din partea fostului angajat în condițiile în care efectuase anterior virarea contribuțiilor aferente celor 3 salarii conform legii, iar acțiunea în restituire nu poate fi decât întemeiată.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9) invocate de către recurentă, precum și de art. 3041proc. civ. (ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele) și apreciind în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat, de normele juridice aplicabile, consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) teza a II a proc. civ. va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele de fapt și de drept ce vor expuse în continuare.
Astfel, prima instanță a stabilit că în speță nu este vorba despre o îmbogățire fără just temei deoarece nu sunt îndeplinite condițiile juridice pentru a fi admisibilă o actio de in rem verso.
În motivele de recurs formulate s-a indicat faptul că atât doctrina cât și jurisprudența recunosc existența unei astfel de acțiuni atunci când patrimoniul unei persoane crește și patrimoniul altei persoane scade fără a exista o cauză juridică.
Ei bine, tocmai acest lucru nu îl lămurește pe deplin recurenta nici în acțiune și nici atunci când critică hotărârea instanței de fond.
Potrivit unei definiții date în doctrină, îmbogățirea fără justă cauză constă în "faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru acesta să existe un temei juridic".
Prin urmare condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt:
a) absența unei cauze juridice a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia: deci să nu existe un temei juridic legitim pentru aceasta;
b) absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, deoarece se vorbește despre caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Or, în cauza de față așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta nu îndeplinește condițiile unei acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, deoarece intimații au pus în executare o sentință civilă definitivă și irevocabilă și care prin urmare constituie tocmai temeiul juridic al măririi patrimoniului lor consecință a scăderii patrimoniului recurentei.
Analizând cea de a doua condiție a absenței oricărui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, Curtea reține că aceeași doctrină și jurisprudență a statuat că avem de a face cu o "actio de in rem verso" atunci când recurentul nu are și nici nu a avut o altă cale de drept și nici o altă acțiune în justiție pentru valorificare dreptului său la reparațiune.
Or în cauza de față recurentul-reclamant a avut la dispoziție mai multe mijloace juridice prin intermediul cărora să-și recupereze prejudiciu ce susține că i-a fost creat prin executarea hotărârii judecătorești prin care intimații-pârâți și-ar fi mărit patrimoniul, acțiuni juridice date cu titlul exemplificativ de către prima instanță.
Putem exemplifica în acest sens cu instituția contestației la executare prevăzută de art. 399 proc. civ. care constituie o cale de atac de drept așa cum cer condițiile juridice ale cererii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Prin urmare mărirea patrimoniului intimaților-pârâți a avut la bază o hotărâre judecătorească ceea ce înseamnă că intimații au avut un temei legitim cu care și-au mărit patrimoniul.
Ca o completare deși nu face pe deplin obiectul prezentei cereri de recurs sau a cererii de chemare în judecată, recurenta susține că a fost obligată de către instanța de judecată la plata acestor sume, deși a respectat legea, însă tocmai această lege nu a fost respectată și pentru aceste motive instanțele de judecată au obligat pe recurenta-reclamantă la despăgubiri către intimații-pârâți.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE- SA împotriva sentinței civile nr.963/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
