Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5072/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3551/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5072/
Ședința publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă - -, împotriva sentinței civile nr. 2117 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1398/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta reclamantă - - B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 12 dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte - - B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2117/13.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, acțiune prin care s-a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2746,88 lei, reprezentând suplimentări salariale incluse în salariul de bază al pârâtului, achitate lunar în perioada 2005-2007 actualizate.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- cererea a fost respinsă plecându-se de la teza greșită că în cauză operează excepția puterii lucrului judecat;
- în concret doar părțile sunt aceleași, dar obiectul și cauza diferă;
- în acțiunea formulată de pârât obiectul l-a reprezentat obligarea unității la plata primelor de sărbători ulterior anului 2003, pe când în prezenta cauză s-a cerut restituirea sumei înglobate în salariul de bază în martie 2003, care a fost menținută în salariul de bază și ulterior anului 2003, cu reprezentarea ce s-a dovedit falsă că se stinge obligația de plată a primelor de sărbători;
- menținerea acestei sume în salariul de bază începând cu anul 2004, prin felul în care a justiția a rezolvat pretenția pârâtului de a i se da distinct primele, este retroactiv lipsită de cauză juridică, pârâtul îmbogățindu-se fără legitimitate;
- în ceea ce privește cauza juridică, nici acest element nu este comun, întrucât în procesul anterior la care instanța se raportează, aceasta a fost stabilită jurisdicțional ca fiind reprezentată de art. 168 alineatul 1 al CCM din 2003 în variantele aplicabile în intervalul 2004-2007, pe când în pricina de față cauza o reprezintă acordarea primelor distinct pe cale jurisdicțională unită cu nerevenirea la situația anterioară includerii primelor în salariul de bază, care a prefigurat din perspectiva art. 168 alineatul 2 din CCM o plată nedatorată;
- tratarea cazului pe tărâmul puterii de lucru judecat reliefează o abordare superficială, care s-a oprit la granița aparenței că justiția s-ar fi pronunțat în problema primelor de sărbători.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect atunci când a respins ca neîntemeiate pretențiile ce i-au fost deduse judecății, întrucât în cauză nu s-a făcut nicio dovadă în sensul existenței unei obligații a intimatului-pârât de a plăti recurentei-reclamante suma de 2746,88 lei, reprezentând suplimentări salariale incluse în salariul de bază al pârâtului, achitate lunar în perioada 2005-2007 actualizate.
Sarcina probei sub acest aspect revenea recurentei-reclamante în temeiul art. 1169 Cod Civil, dar și al art. 287 din Codul Muncii, în acest ultim caz în baza calității sale de angajator. Or, în concret, în speță nu s-au administrat dovezi pertinente și concludente din care să reiasă că intimatul-persoană fizică ar fi încasat într-adevăr suma de bani la care face referire recurenta, îmbogățindu-se astfel fără just temei în detrimentul acesteia.
Cât privește împrejurarea că urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabile ce a fost pusă în executare, recurenta a achitat intimatului o anumită sumă de bani cu titlu de drepturi salariale (prime de Paști și C) cuvenite conform art. 168 alineatul 1 din CCM la nivel de unitate pe perioada 2005-2007, trebuie arătat că nici ea nu poate justifica admiterea acțiunii. Plata respectivei sume de bani s-a realizat în baza unei hotărâri judecătorești, ceea ce înseamnă că a fost făcută cu justă cauză (hotărârea judecătorească îndeplinește toate cerințele pentru a fi astfel considerată), așa încât nici în acest caz nu se poate vorbi despre o îmbogățire fără just temei a intimatului-reclamant.
Susținerile recurentei în sensul că cererea i-a fost respinsă de instanța de fond "plecându-se de la teza greșită că în cauză operează excepția puterii lucrului judecat" nu sunt fondate. Tribunalul nu a soluționat pricina prin invocarea excepției autorității lucrului judecat și nu face referire la aceasta în dispozitivul hotărârii recurate. Ca atare, întreaga construcție dezvoltată în motivarea recursului pentru a se demonstra inexistența puterii de lucru judecat în prezentul proces, nu are nici o relevanță și nu poate fi primită tocmai pentru că instanța de fond nu a rezolvat litigiul prin admiterea excepției autorității lucrului judecat prevăzută de art. 1201 cod civil și art. 166. proc. civ.
Este adevărat că în considerentele sentinței atacate se vorbește despre puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești în baza căreia recurenta a plătit intimatului o anumită sumă de bani, însă prima instanță a procedat în acest sens pentru a evidenția faptul că acea hotărâre constituie un just temei (o justă cauză), cu consecința demonstrării pe această cale a netemeiniciei cererii de chemare în judecată.
În final sunt necesare câteva precizări. Împrejurarea că în perioada 2004-2007, recurenta ar fi plătit angajaților săi drepturi salariale mai mari decât cele din 2003, prin includerea în salariul de bază a primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din CCM, nu înseamnă că și-ar îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit alineatului 1 al art. 168 din CCM. Acest text a rămas în vigoare în aceeași formă în tot intervalul de timp amintit și potrivit lui, recurenta avea în continuare obligația de a plăti prime de Paști și C în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate. Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că ar fi fost mărite salariile de bază ale angajaților recurentei, câtă vreme o asemenea operațiune nu a fost prevăzută în CCM la nivel de unitate, iar art. 168 alineatul 1 din CCM a rămas nemodificat, trebuind să-și producă toate efectele juridice specifice, ca orice clauză a unui contract în ființă.
Cu alte cuvinte, pretinsa majorare de salarii din perioada 2004-2007 nu poate conduce la concluzia executării de către recurentă a obligației prevăzută de art. 168 alineatul 1 din CCM. Ar fi fost necesar ca părțile CCM să convină în sensul că art. 168 alin.1 își încetează efectele ("mutuus dissensus"), însă neprocedându-se așa clauza contractuală în discuție a rămas să-și producă toate consecințele în vederea cărora a fost adoptată.
Așa fiind, nu se poate considera că recurenta ar fi plătit de două ori primele prevăzute de art. 168 din CCM - mai întâi prin majorarea salariilor angajaților, iar apoi prin executarea hotărârilor judecătorești obținute de aceștia - deoarece în CCM nu s-a prevăzut vreo clauză din care să reiasă că majorarea de salarii înseamnă îndeplinirea obligației de plată a primelor de Paști și Nefăcându-se o asemenea modificare a CCM, creșterea salariilor de bază ale angajaților coroborată cu menținerea clauzei prevăzută de art. 168 alineatul 1 avut ca efect continuarea existenței obligației de plată a primelor, însă de data aceasta într-un cuantum majorat pentru fiecare salariat, căci majorarea salariului de bază al fiecărui salariat a avut ca efect mărirea cuantumului salariului de bază mediu pe unitate, în funcție de care se calcula valoarea bănească a respectivelor prime.
Rezultă și din această perspectivă netemeinicia tezei că intimatul-pârât s-ar fi îmbogățit fără just temei în detrimentul recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - -, în contradictoriu cu intimatul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 2117/13.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.07.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
TEHNORED//29.07.2009
Jud. fond./,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
