Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 509
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1126/23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția de Muncă și Protecție Socială M și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că: - recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a depus întâmpinare (4 exemplare),
- se cere judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr.6851/101/4.07.2007, reclamanta, a chemat în judecată, în calitate de pârâte, Direcția de Muncă și Protecție Socială și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate, în solidar, la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate pe perioada anilor 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății efective.
În motivare a arătat că este angajata pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială M, instituție bugetară și potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale,regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, suportată de către angajator, și că fiind angajatul unei instituții bugetare, este îndreptățit a primi aceste tichete de masă.
A mai arătat că pârâtele, în virtutea atribuțiilor ce le aveau trebuiau să depună toate diligențele pentru ca, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 142/1998, sumele necesare acordării tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat.
De asemenea, a precizat că prin aplicarea discriminatoare a Legii nr.142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental și anume egalitatea cetățenilor în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că salariații din alte instituții bugetare au beneficiat de prevederile acestei legi și au primit tichete de masă ( salariații din sectorul sanitar, funcționarii din cadrul primăriilor, consiliilor județene, etc).
În drept, a precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 142/1998, normele de aplicare a acestei legi, Codul Muncii, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Mas olicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1126 din 23.10.2007, a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Direcția de Muncă și Protecție Socială M, și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta se află în raporturi de muncă cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială M, în calitate de personal contractual și solicitat obligarea pârâtelor la acordarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani invocând dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.142/1998 au dreptul la tichete de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din aceiași lege, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin examinarea textului de lege invocat mai sus rezultă că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci, instituie un drept opțional care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare, finanțate de la bugetul de stat prevederea unor sume cu această destinație.
Potrivit dispozițiilor art.40 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, precum și art.24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv al activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
In fine, potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr.88/2006, privind modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea Finanțelor Publice nr.-. cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea Finanțelor Publice Locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, nu se acordă tichete de masă în anul 2007.
Susținerile reclamantei referitor la faptul că prin acordarea tichetelor de masă unora din categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii nu pot fi reținute deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu se impune în speța de față.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal și motivat recurs, reclamanta, întemeiat pe dispoz.art.304 pct.8 și 9 pr.civ. arătând în esență că potrivit prevederilorLg.142/1998 privind tichetele de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane fizice și juridice denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri, de angajator. Astfel că acordarea tichetelor de masă numai pentru angajații unor unități bugetare, și excluderea în mod surprinzător și neechitabil a altor unități bugetare, de la acordarea acestor drepturi, determină crearea unei grave și inexplicabile discriminări.
Atâta timp cât îndeplinește calitatea de angajat în cadrul Direcției de Muncă care reprezintă o instituție bugetară, iar unităților bugetare le sunt alocate venituri de către stat, prin organele abilitate, înseamnă că are dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații, se asigură de către stat prin intermediul angajatorilor, o formă de protecție socială, în condițiile în care angajatorii nu au posibilitatea de a oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Mai mult, instanța motivează în mod eronat că prin Legea nr.507/2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, Legea nr.379/2005, privind bugetul de stat pe anul 20006,și prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, nu se pot acorda sume pentru plata tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu o astfel de destinație, deoarece în toată această perioadă personalul bugetar din sistemul sanitar a beneficiat de tichete de masă.
S-a mai arătat ca motiv de recurs faptul că prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998 s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că au dreptul la tichete de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste, și celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Dispozițiile imperative cuprinse în legile bugetare anuale au stabilit ca bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Aceste aspecte sunt prevăzute de dispoz.art. 40 din Lg.511/2004, art.24 din Lg.379/2005, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitatea de a acorda aceste drepturi.
Art.III din OUG 88/2006 arată că instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Legea nu stabilește imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie un drept opțional, condiționat în ceea ce privește aplicarea la nivelul unității la care este angajată recurenta - M, instituție finanță de la bugetul de stat, de prevederea unor sume cu această destinație în buget.
Nu poate fi primită critica invocată în recurs cu privire la faptul că în perioada 2005-2007 personalul bugetar din sistemul sanitar a beneficiat de tichete de masă, întrucât acestora le-au fost acordate în aplicarea dispozițiilor Legii nr.270/2003, care în art.35 definește spitalul public, definiție din care rezultă sursa de finanțare, respectiv faptul că este instituție publică finanțată integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare, și de asemenea le sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.115/2004, potrivit cu care, conform art.23, personalul încadrat în unitățile sanitare publice, finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nu este fondată nici ultima critică adusă hotărârii, referitor la faptul că a fost încălcat dreptul fundamental al egalității cetățenilor în fața legii, întrucât neacordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din sectorul bugetar, nu este de natură a produce o discriminare în privința reclamanților, deoarece principiul egalității cetățenilor în fața legii, prev.de art.16 din Constituția României, impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că va fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1126/23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția de Muncă și Protecție Socială M și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Lucian Bunea - - | JUDECĂTOR 2: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
Red.jud./14.03.2008
Ex.2//
Jud.fond.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Ioana Moțățăianu
