Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.52
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier: - -
*******
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de către Societatea Meșteșugărească F, împotriva deciziei civile nr.2745/12.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, D - și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic - pentru Societatea Meșteșugărească F, precum și contestatorul, personal și asistat de avocat, lipsind intimatele D - și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru Societatea Meșteșugărească F, solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și rejudecând cauza, admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Dolj, în sensul respingerii contestației, ca netemeinică și nelegală.
Depune note scrise.
Avocat pentru contestator, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, în motivele invocate în scris cât și din susținerea orală, nu există nici un motiv specific prevăzut în art.317 și 318.pr.civ.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Contestatorul a chemat în judecată, în calitate de intimați Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM B, Uniunea județeană a Cooperației meșteșugărești D -, F solicitând anularea deciziei nr.15 din 11.03.2002 emisă de UCECOM, a hotărârii Comitetului Executiv al D, consemnată în procesul verbal al ședinței din 20.12.2001 hotărârea nr.1 din 23.11.2001 emisă de Adunarea generală a F, precum și a deciziei nr.52 din 16.08.2001 emisă de D, reintegrarea în funcția de președinte al F, precum și obligarea celui din urmă intimat la plata despăgubirilor începând cu 17.08.2001 până la efectiva reintegrare, precum și la 100.000 lei daune morale.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin decizia 52 din 16.08.2001, intimatul D i-a retras împuternicirea de președinte al avântul F, iar prin hotărârea nr.1 din 23.11.2001 Adunarea Generală Faf ost exclus din Meșteșugărească în baza statutului propriu și a regulamentului de ordine interioară raportat la art.130 lit.1 Codul muncii.
Deși, a formulat contestații împotriva acestor hotărâri la forurile ierarhice, potrivit statutului cooperațiilor meșteșugărești, acestea au fost respinse.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr.18237 din 26.08.2002 și-a declinat competența în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești.
Recursul promovat împotriva acestor hotărâri, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, secție însă care s-a declarat necompetentă material în soluționarea cauzei, înaintând cauza secției civile, apreciindu-se că obiectul cauzei este străin dreptului muncii.
Tribunalul Dolj -Secția civilă, prin decizia 187 din 10.02.2003 a respins recursul formulat, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a apreciat că obiectul cauzei este de competența Curții de Arbitraj.
Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM prin sentința nr.236 din 08.05.2003 a admis excepția autorității de lucru judecat de către în ceea ce privește decizia 52/2001 emisă de și a respins ca nefondată contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a formulat acțiune în anulare, admisă de către Curtea de Apel București - Secția VIII A Civilă și Litigii de Muncă, prin decizia civilă nr.567/LM/28.06.2004.
A fost anulată sentința arbitrală nr.236 din 08.05.2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești și s-a dispus trimiterea contestației formulată de contestator împotriva deciziei 15/2002 emisă de UCECOM Bah otărârii Consiliului Executiv din 20.12.2001, hotărârea nr.1 din 2001 Adunării Generale a, precum și a deciziei 52 din 2001 emisă de, spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția VIII Civilă Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă.
În raport de obiectul cauzei deduse judecății, instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a apreciat că acțiunea dedusă judecății are caracterul unui litigiu de muncă.
Recursul promovat împotriva acestei sentințe de către recurentele F și Daf ost respins de către ICCJ prin decizia nr.9798 din 23.11.2005, apreciindu-se că în mod temeinic dezacordul intervenit între partenerii raportului juridic analizat constituie un conflict de muncă care potrivit art.248 alin.1 Codul muncii este supus regulilor jurisdicției muncii.
Curtea de Apel București - Secția VII-A Civilă și Litigii de Muncă prin decizia civilă nr. 567/LM/28.06.2004 pronunțată în dosarul nr. 1691/2004. a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul, cu privire la sentința civila nr. 236/08.05.2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă - UCECOM în dosarul nr. 49/2003 în contradictoriu cu intimatele Asociația Teritorială a Organizației Cooperației Meșteșugărești () D, F și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM.A fost anulată sentința arbitrală nr. 236 din 08.05.2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă - UCECOM B în dosarul nr. 49/2003.
S-a dispus trimiterea contestației formulată de petentul împotriva deciziei nr. 15/01.03.2002 emisă de Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești -UCECOM B, Hotărârea Consiliului Executiv al Asociației Teritoriale a Organizației Cooperației Meșteșugărești D - din 20.XII - 2001, hotărârea nr. 1/23.XI.2001 a Adunării Generale a decizia nr. 52/16.08.2001 emisă de D, spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția a -a civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de control a avut în vedere următoarele considerente:
Examinând acțiunea în anulare, prin prisma celor invocate în cererea introductivă de instanță, din prisma apărărilor formulate prin întâmpinarea, actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciat întemeiată acțiunea în anulare promovată pentru următoarele considerente:
Acțiunea supusă judecății reflectă existența unui litigiu de muncă, ce trebuie soluționat conform dispozițiilor Codului Muncii. Nu are relevanță, în cauză Decizia nr.187/2003 a Tribunalului Dolj, Secția Civilă, prin care s-a respins recursul promovat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 18237/26.08.2002 a Judecătoriei Craiova de declinare a competentei în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația națională a cooperației meșteșugărești B, aceasta întrucât prin acțiunea în anulare se exercită un control judecătoresc, autonom, extraordinar permite inclusiv analiza competenței instanței investite cu soluționarea pricinii.
Codul Muncii, în vigoare la data încheierii contractului de administrare și gestionare a patrimoniului - 12.06.1998 (filele 12-17 dosar 13458/2002 a Judecătoriei Craiova, județul D dar și la data emiterii deciziilor nr. 15 din 11.03.2003 emisă de Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM, a hotărâri Consiliului Executiv al Asociației Teritoriale a Cooperației Meșteșugărești - D -, consemnată în procesul verbal de ședință din 20.12.2001, Hotărârea nr. 1 din data de 23.11.2001 emisă de Adunarea Generală a F, a deciziei nr. 52 din 16.08.2001, emisă de D), recomandă prin art. 184, Cooperatiste că: " în măsura în care nu există prevederi legale care să le privească, să reglementeze raporturile de muncă, privind pe membrii lor, corespunzător principiilor cuprinse în prezentul cod, adaptate de specificul lor de activitate".
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 365 cod pr. civilă a admis acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 236 din 8.05.2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM B; față de împrejurarea că, în speță este incidență o acțiune izvorâtă dintr-un litigiu de muncă, a desființat această sentință arbitrală și a trimis contestația formulată de petentul spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de muncă și Litigii de Muncă.
Apreciind necompetenta Curții de Arbitraj în soluționarea cauzei, aceasta face de prisos analiza celorlalte criticii ale sentinței atacate cu acțiune în anulare (vizând termenul de comunicare a hotărârii arbitrale, a modului de soluționare, a excepției autorității de lucru judecat, a incidenței în speță dedusă judecății, a prevederilor art. 55 lit. d alin.9 din Statut și art. 47 lit. i din I).
Împotriva aceste decizii au formulat recurs recurentele F și D, care au solicitat casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Inalta C de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 9708/23 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 20322/2004 a respins recursurile formulate în cauză
Tribunalul București, - Secția a VIII-A Conflicte de muncă și Asigurări Sociale prin sentința nr. 4053/25.09.2006, pronunțată în dosarul nr. 18226/LM/2006 a admis excepția necompetentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând următoarele:
Tribunalul, analizând cu prioritate excepția necompetentei teritoriale, apreciat că aceasta este întemeiată pentru alte motive decât cele susținute de intimată.
În temeiul dispozițiilor art. 158 cod procedură civilă, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul, în favoarea Tribunalului Dolj.
La Tribunalul Dolj, s-a format dosarul nr-,( 2643/CM/2006) - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin întâmpinările formulate pârâtele Societatea Cooperativei Meșteșugărească F și D, (fost D) au solicitat să fie respinsă cererea formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.52/16,08.2001 emisă de D și a Hotărârii nr. 1/2001 emisă de F ca netemeinică și nelegală.
S-a invocat mai întâi excepția autorității de lucru judecat cu privire la contestația împotriva deciziei nr. 52/2001 emisă de D, deoarece contestatorul a contestat această decizie care a fost respinsă irevocabil ca neîntemeiată prin sentința nr. 559/28.11.2002 a Curții de Arbitraj de pe lângă - UCECOM B, decizia nr. 1800/27.11.2003 a Curții de Apel București și decizia nr. 4856/23.11.2004 a înaltei Curții de Casație și Justiție B, astfel că sunt întrunite prevederile art. 1201 din Codul Civil.
Pe fondul cauzei, unitățile pârâte au susținut că prin decizia nr.52/2001, D, nu a dispus revocarea reclamantului din funcția de președinte al F, ci retragerea împuternicirii acordate în vederea administrării și gestionării patrimoniului în temeiul prevederilor art. 12 alin.4 lit. f pct. 1 din statutul D, fiind revocat din funcția de președinte de către Adunarea Generală a F din data de 16.08.2001.
Cu privire la Hotărârea nr. 1/23.11.2001, pârâtele au susținut că reclamantul a lipsit nemotivat în perioada 21.08 - 03.09.2001 faptă ce constituie abatere gravă conform prevederilor art. 55 lit. D alin.9 din Statutul F, coroborat cu prevederile art. 47 lit. I din
Pârâta Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM B, la data de 12 martie 2007, formulat cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
In motivarea excepției, pârâta a susținut că D este organizație a Cooperației Meșteșugărești, cu personalitate juridică și încheie contracte în nume propriu.
Tribunalul Dolj, prin sentința 580 din 16.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta SC F (Actualmente Societatea Cooperativă Meșteșugărească F) în ceea ce privește decizia nr. 52/16.08.2001 a
A admis în parte cererea formulată de reclamantul.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 52/16.08.2001, emisă de D și Hotărârea nr. 1/23.11.2001, Adunării Generale a F( actualmente Societatea Cooperativă Meșteșugărească )cu sediul în C,Strada - - nr 5,
A anulat Hotărârea Consiliului Executiv al D din 20.12.2001 și decizia nr. 15/01.03.2002 a UCECOM B (actualmente - UCECOM B).
A obligat unitatea pârâtă SC F (actualmente Societatea Cooperativă Meșteșugărească F) să îl reintegreze pe reclamant pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 52/16.08.2001, cu plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și indexate de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit funcției deținute la momentul emiterii deciziei, actualizate cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
A obligat pârâta SC F (actualmente Societatea Cooperativă Meșteșugărească F) în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1450 lei RON.
Prin decizia civilă nr. 567/LM/28.06.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, devenită irevocabilă prin decizia nr. 9708/23.11.2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție s-a stabilit că prezenta acțiune este izvorâtă dintr-un litigiu de muncă, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente următoarele prevederi: art. 22 alin 5 și art. 23 alin. 2 li"C" din statutul F, prev. art. 12 alin. 4 Kt "f" din statutul D, art. 134 și 172 din Legea nr. 10/1972.
Tribunalul, a verificat dacă unitățile pârâte au luat măsura revocări reclamantului din funcția de președinte al cu respectarea următoarelor cerințe:
Conform prevederilor art. 22 alin. (5); 23 alin. 2 lit. c pct. 1 și 2 din STATUTUL D reclamantul în calitate de președinte, putea fi revocat din funcție pentru anumite abateri, așa cum s-a arătat anterior Hotărârea adunării generale extraordinare din 16 august 2001, este lovită de nulitate deoarece s-a făcut convocarea fără a avea o ordine de zi, iar în procesul verbal de asemeni nu s-a precizat ORDINEA DE ZI. Pe de altă parte în Adunarea Generală Extraordinară a luat hotărârea de a-l revoca pe președinte fără a avea la bază un act de cercetare din care să se constate abaterea săvârșită de către președinte și prevăzută de art. 23 alin. 2 lit. c pct. 1 din STATUT.
Revocarea din funcție a reclamantului, fiind un act de dreptul muncii trebuia să se ia cu respectarea prevederilor art. 134 din Codul Muncii, Legea nr. 10/1972.
Cu privire la Hotărârea nr. 1/23.11.2001 a F, reclamantul a susținut că unitatea pârâtă a luat hotărârea respectivă fără respectarea prevederilor art. 134 din Legea nr. 10/1972, cu privire la motivarea în fapt și drept, termenul și organele la care se contestă, de asemeni nu s-a efectuat cercetarea prealabilă conform prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 1/1970.
Analizând Hotărârea de sancționare nr. 1/23.11.2001 a Adunării Generale a F, s-a constatat că nu cuprinde abaterile săvârșite de reclamant, nu se precizează dacă s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că hotărârea respectivă este netemeinică, deoarece pârâta recunoaște că a luat măsura excluderii reclamantului din societate pentru că a lipsit nemotivat începând cu data de 21.08.2001.
Având în vedere decizia civilă nr. 567/LM/28.06.2007 a Curții de Apel București -Secția a VI-a Civilă și Litigii de Muncă pronunțată în dosarul nr. 1691/2004, prin care a investit Tribunalul cu soluționarea hotărârii din 20 decembrie 2001 Comitetului Executiv al Asociației Teritoriale a Meșteșugărești D - și a deciziei nr. 15/11.03.2002 UCECOM B, văzând și considerentele deciziei nr. 9708/23.10.2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr. 20322/2004 din care reiese că prin sentința nr. 236 din 8 mai 2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă UCECOM B s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de D în privința deciziei nr. 52/2001. Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de Arbitraj a reținut că prin sentința nr. 552/28.11.2002 - Curtea de Arbitraj UCECOM a respins contestația împotriva deciziei nr. 52/2001; măsura excluderii contestatorului dispusă prin hotărârea din 20 decembrie 2001 și decizia nr. 15/2002, a fost determinată de absențele nemotivate, timp de 10 zile faptă care potrivit Statutului și Regulamentului de Ordine Interioară ale F, constituie abatere foarte gravă.
Tribunalul a constatat în primul rând că excepția "autorității de lucru judecat" cu privire la contestarea deciziei nr. 52/2001, excepție invocată de pârâta Societatea Cooperativă Meșteșugărească F este neîntemeiată, deoarece sentința civilă nr. 236/08.05.2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM Baf ost anulată așa cum s-a mai arătat prin decizia civilă nr. 567/LM/28.06.2004,pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1691/2004.
Deoarece pârâta D, prin hotărârea consemnată în procesul verbal al ședinței din 20 decembrie 2001 respins ca nefondate contestațiile formulate de reclamant împotriva deciziei nr. 52/2001 și a hotărârii nr. 1/2001 cu depășirea competenței materiale Tribunalul a anulat aceste hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intimații D și Societatea Cooperativă Meșteșugărească
Prin decizia nr.2745 din 12.11.2007, pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiovas -au respins recursurile declarate de intimatele recurente SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ F și D-, împotriva sentinței civile nr.580 din 16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator și intimatul ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI -UCECOM.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Recursul intimatului D vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, invocându-se lipsa temeiului legal și aplicarea greșită a legii.
Astfel, s- arătat că, singura autoritate competentă în soluționarea cauzei a fost instanța arbitrală, care s-a și pronunțat în cauză, hotărârea judecătorească fiind dată cu încălcarea normelor de competență.
S-a mai arătat de către recurent că în mod neîntemeiat raporturile între părți au fost calificate ca fiind raporturi de muncă, deși acestea sunt supuse unei reglementări prin legea specială, respectiv statutul F, Decretul Lege 66/1990, statutul D și decizia Curții Constituționale nr.72 din 06.03.2000.
În mod greșit prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii privind actele emise de intimați, în condițiile în care organizarea proprie a intimaților excede raportului juridic reglementat de dispozițiile Codului muncii.
Se critică împrejurarea că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale Extraordinare din 16.08.2001, precum și faptul că au fost ignorate depozițiile martorilor cauzei și au fost aplicate contrar dispozițiilor legilor speciale, deciziile emise de autoritățile intimate, respectiv decizia 52/2001, decizia de revocare în funcția de președinte a contestatorului, existența lipsei cercetării prealabile, hotărârea nr.1/2001.
C de-al doilea recurs a vizat netemeinicia și nelegalitatea primei instanțe, reiterându-se aceleași critici, similare celor formulate de primul intimat recurent.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, instanța a constatat că recursurile formulate au fost considerate nefondate, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. au fost respinse.
Normele de competență materială sunt reglementate prin dispoziții imperative se constată că hotărârea primei instanțe în ceea ce privește fondul cauzei este temeinică și legală, atunci când a apreciat că este competentă în soluționarea cauzei, respingând excepția autorității lucrului judecat, hotărârea pronunțată în arbitraj, și desființată ulterior pe calea acțiunii în anulare, neavând valoare juridică în cauză.
Atâta timp cât, hotărârea prin care s-a stabilit competența instanței de judecată nu a fost desființată în condițiile legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursurilor stabilind în mod irevocabil că este competentă să judece acțiunea de față -Secția de Litigii de Muncă din cadrul tribunalului, datorită specificului raportului juridic dedus judecății, orice critică formulată de către recurente privind încălcarea normelor de competență și existența unui alt cadru juridic pentru acțiunea contestatorului, sunt total nefondate.
Stabilind cu titlu de principiu încadrarea raportului juridic dintre părți ca aparținând raporturilor de muncă, instanța de fond a făcut, de asemenea o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, în ceea ce privește măsurile luate împotriva reclamantului.
În mod întemeiat aceste măsuri au fost analizate prin prisma dispozițiilor Codului muncii, dreptul comun în materia de față, dispozițiile din această materie reglementând fiecare instituție ce se reîntâlnește în cauza de față, și anume revocarea din funcție a contestatorului, decizia de sancționare și hotărârea de sancționare, precum și modul în care sunt interpretate probatoriile, depozițiile martorilor, cererile de acordare a concediului, precum și termenele de exercitare a concediului.
Față de normele Codului muncii art.134, 136, art.172 și art.13 alin.3 din Legea 1/1970 precum și principiile și garanțiile oferite de același cadru legal, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă și temeinică aplicare a dispozițiilor incidente, raportând dispozițiile statutare la raportul de muncă individual, existent în cauza de față, raport garantat - drepturile și obligațiile părților - prin minimul drepturilor asigurate de dispozițiile Codului muncii.
De aceea, nu au relevanță criticile recurentelor privind modul de derulare a Generale, a deciziilor de sancționare, ce formează obiectul cauzei de față, atâta timp cât instanța de fond nu a analizat aceste măsuri decât prin prisma încălcării drepturilor și obligațiilor asumate de angajat și angajator, în cadrul raportului de muncă existent între acestea.
Pe cale de consecință, criticile recurentelor privind înlăturarea actelor subsecvente prin care se aprobă și se încuviințează deciziile luate împotriva contestatorului, odată cu constatarea, realizată de către instanța de fond, privind nulitatea acelor acte, au fost înlăturate ca nefondate.
Odată declarat nul un act juridic civil, revocarea din funcție, decizia de sancționare, orice act ulterior emis de către o parte ca fiind în aplicarea primului act juridic nu poate fi decât lovit de nulitate absolută, la rândul său.
Împotriva deciziei Curții de Apel Craiovaa declarat contestație în anulare SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ F și D- criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin contestația în anulare, formulată s-a solicitat anularea deciziei nr.2745/12.11.2007, rejudecarea recursului, modificarea sentinței nr.580/16.04.2007 și pe fond respingerea contestației formulate de către.
În motivarea contestației se arată că instanța de recurs la pronunțarea deciziei nr.2745/12.11.2007 a încălcat dispozițiile prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civilă, nu a analizat cu atenție materialul probator existent la dosarul cauzei raportat la starea de fapt și la criticile invocate.
În continuarea motivării, contestatoarea face un istoric al speței invocând decizia nr.52/16.08.2001 emisă de D prin care intimatului de față i-a fost retrasă împuternicirea de exercitare a funcției de președinte al - F, arată că Adunarea Generală Extraordinară a Societății Cooperative Meșteșugărești F s-a pronunțat prin Hotărârea nr.3/07.12.2007 asupra punerii în aplicare a sentinței nr. 580/16.04.2007 și că intimatul de față nu a avut raporturi juridice de muncă încheiate cu F, iar în prezent societatea nu poate funcționa cu 2 președinți, unul fiind ales de AGA care are calitatea de membru cooperator în baza. Nr.1/2005.
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus și concluzii scrise/ fil.73-75) în care a expus aceeași motivare din contestația formulată.
Analizând decizia contestată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de fapt invocate, contestatoarea neindicând expres textul de lege pe care se întemeiază contestația în anulare formulată, se apreciază că aceasta nu este întemeiată și va fi respinsă, din următoarele considerente:
Contestația în anulare, cale extraordinară de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 pr.civilă( necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 pr.civilă ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care nu sunt motive de reformare a hotărârii, ci motive specifice căilor de atac ale apelului și recursului, nu și contestației în anulare.
Susținerile contestatoarei vizează, în esență, faptul că instanța de recurs nu a analizat atent întregul material probator existent la dosarul cauzei, raportat la starea de fapt și motivele de recurs.
Prin urmare, contestatoarea nu invocă expres omisiunea instanței de a analiza vreunul dintre motivele de recurs, ci împrejurarea că nu a analizat atent probatoriul administrat raportat la starea de fapt și motivele de recurs, situație ce nu se subsumează motivelor de contestație prevăzute de art. 318 teza a doua.
Verificând decizia contestată în raport de motivele de recurs, se apreciază că instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, grupând în acest sens argumentele aduse de parte, obligație pe care instanța de recurs a îndeplinit-
În considerarea celor expuse, contestația în anulare neprezentând motive care să atragă incidența prev. de art. 317 și art.318 pr.civilă, va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către Societatea Meșteșugărească F, împotriva deciziei civile nr.2745/12.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, D - și Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.Fl.
Tehn.//Ex.2
15.02.2008
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
