Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 545/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.345 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.95/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul V și consilier juridic pentru intimata-reclamantă, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar înscrisuri însoțite de un memoriu, arătând că acestea au fost comunicate și părții adverse.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, confirmă că a primit înscrisurile depuse la acest termen de recurent și a luat cunoștință de acestea.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei și pentru completarea probatoriului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii ca fiind tardivă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, arătând că au fost administrate probe în dosar și s-a dovedit că pârâtul a prejudiciat unitatea cu suma arătată, iar la controlul de fond efectuat s-a constatat paguba.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, susține că aceasta se naște de la data cunoașterii pagubei, iar aceasta fost cunoscută de societate după efectuarea controlului de fond din aprilie, considerând că sunt în termen cu privire la formularea acțiunii.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1710/90/5.04.2007, reclamanta Regia Națională a Pădurilor -ROMSILVA prin Direcția Silvică Rm. Vac hemat în judecată pe pârâtul G, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligat să-i plătească suma de 58.530.745 lei, reprezentând contravaloarea a 111,756 mc. material lemnos nejustificat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a fost pădurar gestionar al cantonului 1 din cadrul Ocolului Silvic Rm. V și, în urma unui control de fond efectuat la canton, s-a constatat o pagubă de 111,756 mc. material lemnos nejustificat, în valoare de 58.530.745 lei.
Întrucât în condica de serviciu nu a fost menționat nici un prejudiciu, iar șeful de district și șeful de ocol nu au fost anunțați prin nici un raport scris cu privire la tăieri de arbori în canton, s-a considerat că paguba rezultată s-a produs din vina pârâtului, în legătură cu munca acestuia și s-a hotărât desfacerea contractului de muncă al pârâtului, sancțiunea fiind dispusă prin decizia nr.318/2004.
Prin încheierea nr.56 din data de 23.04.2007 tribunalul a scos cauza de pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă și a înaintat dosarul Secției comerciale și de contencios administrativ fiscal, spre competentă soluționare, în baza dispozițiilor derogatorii cuprinse în art.58 alin.1 din nr.OUG59/2000 care fac trimitere la Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, lege aplicabilă și personalului silvic.
Prin Decizia nr.1294/19 decembrie 2007 Curții de APEL PITEȘTIs -a admis recursul formulat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Rm. V, s-a casat sentința primei instanțe și s-a trimis cauza la ribunalul Vâlcea, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. dosar -.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.345 din 9 aprilie 2008 a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.853,0745 lei despăgubiri, reprezentând contravaloare prejudiciu.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâtul Gaî ndeplinit activitate de pădurar - gestionar al Cantonului nr. 1 aparținând de Ocolul Silvic Rm.
Prin raportul nr.2429 din 5 mai 2004 înregistrat la Direcția Silvică sub nr.4501 din 6 mai 2004 s-a constatat de către inspecția de fond efectuată în perioada 6 - 16 aprilie 2004 că nu se justifică o cantitate de material lemnos provenită din arbori tăiați ilegal.
Prin decizia nr.318/18 mai 2004 reclamanta a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al contestatorului G, în baza art.264 alin.2 din Codul muncii, reținând că în urma inspecției de fond s-a înregistrat o pagubă în volum de 114,648 mc. din care 111,756 mc. nejustificați cu o valoare de 58.530.745 lei, provenită din arbori tăiați ilegal. Împotriva acestei decizii, pârâtul a formulat contestație, apreciind că măsura luată prin decizia de mai sus este nelegală și că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1075 din 9 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr.708/2004 al Tribunalului Vâlcea, modificată în totalitate prin decizia civilă nr.112/22 martie 2005 Curții de APEL PITEȘTI, s-a respins contestația formulată pârâtul - contestator G împotriva deciziei nr.318/18 mai 2004.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în baza expertizelor tehnice efectuate în cauză la instanța de fond, că tăierile ilegale de arbori care sunt consemnate și în actul de control efectuat în perioada 6-16 aprilie 2004 au fost recunoscute de contestator și că este vorba de un număr de 405 arbori cu un volum de 111,756 mc. cu o valoare de 58.530.745 lei inclusiv TVA. Pârâtul a menționat că nu a putut efectua serviciul de pază al cantonului, deoarece a avut în gestiune și depozitul de material lemnos din punctul "", de unde nu a putut să lipsească deoarece a primit și expediat material lemnos.
De asemenea, în dosarul nr.708/2004 al Tribunalului Vâlceas -a constatat în mod irevocabil că pârâtul avea obligația să ia toate măsurile pentru efectuarea pazei, să anunțe șeful ierarhic pentru furturile din zonă, să întocmească procese-verbale de constatarea contravenției pentru persoanele vinovate și să solicite sprijinul ocolului silvic, organelor de poliție și jandarmi, în vederea efectuării de pânde, patrule etc. În acest sens, s-a concluzionat că pârâtul nu a efectuat paza cantonului în mod corespunzător și nici nu a cunoscut de existența furturilor pentru a le putea preveni, astfel încât în cantonul său s-a produs o pagubă mai mare de 15 mc. motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.59 lit.3 din contractul colectiv de muncă s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
A apreciat tribunalul că, în conformitate cu dispozițiile art.271 alin.1 din Codul muncii, pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția, sub forma culpei, a salariatului.
În raport de probatoriul administrat în dosarul atașat, instanța a constatat că între părți există un raport juridic de muncă, în cadrul căruia pârâtul nu și-a respectat obligațiile de serviciu consemnate în fișa postului astfel încât s-a creat prejudiciul de 5.853,0745 lei, motiv pentru care a admis în totalitate acțiunea.
În termen legal, pârâtul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și nu a administrat nici un fel de probe, soluția pronunțată bazându-se numai pe probele extrajudiciare din dosarul atașat la prezenta cauză;
2. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și, mai mult, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Practic, motivarea sentinței se reduce la o singură frază care face trimitere la dosarul atașat, dar nu la obiectul cererii sau la eventuale probe;
3. Hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că existența unei hotărâri prin care s-a respins contestația pârâtului împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă pe motiv că nu a efectuat paza în mod corespunzător și nu a știut de furturile comise pentru a le putea preveni, nu poate duce la concluzia că ar fi îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Mai susține recurentul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece singura posibilitate pe care aceasta o avea, era emiterea unui ordin sau decizie de imputație, iar nu promovarea unei acțiuni în pretenții.
Mai mult, acțiunea este tardivă, deoarece a fost promovată după trecerea termenului de 3 ani de prescripție, reglementat de Decretul nr.167/1958.
Pe de altă parte, instanța a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, contradictorialitatea și oralitatea procesului civil, precum și dreptul la un proces echitabil recunoscut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de asemenea nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
4. Într-un ultim motiv de recurs se solicită examinarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, în sensul examinării tuturor probelor administrate în fața instanței de fond precum și a apărărilor recurentului-pârât.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Este adevărat că unul din principiile procesului civil este acela al administrării nemijlocite a probatoriului, însă în speță în dosarul nr.708/2004 a Tribunalului Vâlcea (nr.649/2005 al Curții de APEL PITEȘTI ) a fost pronunțată o hotărâre judecătorească având ca obiect contestația formulată de G, împotriva deciziei nr.318/18.05.2004, privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă, decizie emisă de intimata Direcția Silvică Rm.
Rezultă deci, că dosarul atașat se referă la aceleași părți. Obiectul cauzei a fost însă diferit, iar probele au fost administrate în legătură cu abaterea disciplinară săvârșită de contestator.
Condițiile răspunderii disciplinare sunt diferite într-adevăr față de condițiile răspunderii patrimoniale, însă în dosarul atașat a fost administrată și o expertiză (filele 49-55 din dosarul nr.708/2004) care a avut ca obiectiv stabilirea prejudiciului real produs prin fapta contestatorului. Expertul a concluzionat că există un prejudiciu de 58.530.745 lei vechi, concluzii asupra cărora contestatorul nu a avut obiecțiuni, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 20.10.2004.
Așadar, chiar dacă în dosarul atașat au fost administrate probe în legătură cu îndeplinirea condițiilor abaterii disciplinare, totuși, așa cum s-a arătat, instanța a administrat și probe în legătură cu întinderea prejudiciului.
Ca atare, în mod corect a procedat prima instanță atunci când a valorificat probele extrajudiciare administrate într-un alt dosar, deoarece ele erau utile și pertinente soluționării prezentei cauze și au fost administrate în contradictoriu cu aceleași părți.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că aceasta a fost motivată de către prima instanță, care a făcut trimitere la condițiile reglementate de art.271 alin.1 din Codul muncii privind răspunderea patrimonială, precum și la probele ce au stat la baza pronunțării soluției.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Este reală susținerea recurentului, în sensul că faptul respingerii contestației formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nu poate duce la concluzia că ar fi îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
Așa cum s-a arătat și în analiza celui dintâi motiv de recurs, condițiile răspunderii disciplinare (reglementată de art.263 și urm. Codul muncii ) sunt diferite de cele ale răspunderii patrimoniale (reglementată de art.269 și urm. Codul muncii ), iar prima instanță a arătat care sunt condițiile acestei din urmă răspunderi: calitatea de salariat a recurentului la societatea reclamantă, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Îndeplinirea tuturor acestor condiții, inclusiv a existenței și întinderii prejudiciului rezultă din probele administrate în dosarul atașat.
În ceea ce privește posibilitatea reclamantei-intimate de a emite ordin pentru recuperarea prejudiciului (iar nu de a promova o acțiune în pretenții), prin decizia de casare nr.1294/R-C/19.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a stabilit în mod irevocabil că în speță nu se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999, ci dispozițiile Codului muncii.
În legătură cu prescripția invocată de recurentul-pârât, Curtea constată că potrivit art.283 alin.1 lit.c, în cazul răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Prezenta acțiune a fost promovată la data de 5.04.2007, iar dreptul la acțiune s-a născut la data de 5.05.2004, dată la care a fost întocmit raportul nr.2429 prin care Ocolul Silvic Rm. Vaa dus la cunoștința conducerii unității fapta săvârșită de către pârât. Ca atare, Curtea constată că în speță a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani reglementat de Codul muncii.
În fine, Curtea apreciază că instanța de fond a respectat principiul oralității și contradictorialității, atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de-al doilea, și că prin actele de procedură efectuate nu a încălcat în nici un fel dreptul la apărare al pârâtului și nici dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, apreciază că și-a îndeplinit rolul activ reglementat de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, atașând dosarul în care erau deja probele administrate în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, conform art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Acest text nu trebuie interpretat în sensul că instanța examinează din oficiu toate aspectele cauzei, ci în sensul că partea interesată (recurentul) poate invoca și alte motive de recurs decât cele expres și limitativ enumerate de art.304 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, are obligația numai de a invoca motivele de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, or, în speță, nu există vreun motiv de ordine publică ce ar putea duce la desființarea hotărârii instanței de fond.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.345 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ RM.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./12.09.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Laura Ioniță, Daniel
