Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5477/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5477
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data 19 octombrie 2009, privind judecarea recursului declarat de reclamanta Poliția Comunitară C, împotriva sentinței civile nr.6171 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la data 05 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată,care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr 57 din 18.01. 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ împotriva pârâtei -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Corpul Gardienilor Publici este o instituție publică ce a funcționat pe principiul autofinanțării și astfel dispozițiile OUG 45/2003 sunt incidente în măsura în care, aceste instituții i se alocă fonduri publice locale, pentru celelalte fonduri, instituția având independență de formare-administrate, angajare și utilizare a fondurilor.
Tocmai datorită acestui principiu, s-a apreciat de către prima instanță că instituției publice nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 80/2004, în măsura în care, instituția publică reclamantă nu face parte din categoria autorităților administrației publice și instituțiilor publice reglementate prin legea specială.
Constatând că pârâta în calitate de ordonator principal de credite nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, prima instanță a arătat că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art.270 și urm. Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fundamentată pe o eronată calificare a regimului juridic ce se aplică cauzei de față și implicit asupra stării de fapt reținute.
S-a arătat că instituția reclamantă face parte din categoria instituțiilor publice astfel cum sunt ele enumerate de OG 80/2001 și Legea 500/2002 și astfel, folosirea fondurilor publice trebuia realizată în acord cu normativele legale ce privesc instituțiile publice finanțate din banul public.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin Decizia nr. 1449/06.06.2007, a admis recursul formulat de reclamant, casând sentința și trimițând-o spre rejudecare Tribunalului Dolj, reținând că:
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr. 26/1993 " Gardienilor Publici sunt instituții publice de interes județean și al Municipiului B, prestatoare de servicii, cu personalitate juridică".
Prin Legea nr. 500/2002 s-a definit la art.2 pct.39, noțiunea de instituție publică, fostul corp al Gardienilor Publici încadrându-se în această numerotare, astfel că dispozițiile art. 1 alin. 4 din OG80/2001 sunt obligatorii de către fostul Corp al Gardienilor Publici.
Din probe reiese că intimata - pârâtă a întocmit referate de justificare și a certificat documentele justificative.
Reținerea instanței de fond că nu se aplică dispozițiile OG80/2001 este nelegală, echivalând, în aceste condiții cu o greșită apreciere a legislației incidente în cauză.
Prin actul de control s-a stabilit că nu s-au stabilit documentele de intrare în gestiunea unității și nici cu privire la destinația acestora, că, cheltuielile sunt nelegale deoarece nu privesc activități de natura celor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 80/2001, și nereale, lipsind documentele de intrare și utilizare pentru produsele achiziționate.
Aceste chestiuni trebuie verificate de instanța de fond, care va analiza fondul cauzei și totodată va administra probe cu privire la bunurile pretinse a fi achiziționate pentru protocol în sensul de a se solicita intimatei ( avându-se în vedere și funcția îndeplinită )un program de desfășurare a activităților pretinse în care s-ar fi folosit bunurile despre a căror valoare figurează în actele existente. Aceste chestiuni trebuie verificate de instanța de fond, care va analiza fondul cauzei și totodată va administra probe cu privire la bunurile pretinse a fi achiziționate pentru protocol în sensul de a se solicita intimatei ( avându-se în vedere și funcția îndeplinită )un program de desfășurare a activităților pretinse în care s-ar fi folosit bunurile despre a căror valoare figurează în actele existente.
De asemenea, se vor solicita acte care să justifice necesitatea achiziționării și folosirii sumelor.
Urmare a casării, pe rolul Tribunalului Dolj, a fost înregistrat dosarul cu numărul -.
S-au depus la dosarul cauzei adresa nr.4516 din 08.10.2007 privind situația cheltuielilor de protocol efectuate de CJP D în perioada 2003-2005.
La termenul din data de 27.02.2008, pârâta solicitat încuviințarea probei cu expertiză, reiterând obiectivele solicitate în primul dosar aflat pe rol, instanța apreciind utilă proba o încuviințează, numind în cauză experta . La solicitarea acestei experte, instanța a dispus înlocuirea cu expert, la data de 02.04.2008, înlocuit la rândul său, cu expert, a cărei expertiză se afla atașată la dosarul cauzei.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni la care expertul a răspuns la data de 19.11.2008.
Prin sentința civilă nr. 6171 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că pârâta - a deținut funcția de,merceolog" în serviciul administrativ al Corpului Gardienilor Publici, de la data de 01.04.2005 și până la data de 07.11.2005, când i-a încetat contractul individual de muncă.
Corpul Gardienilor Publici s-a reorganizat ca serviciu public cu personalitate juridică in subordinea Primarului Municipiului C, prin HCL nr.1/17.01.2005, sub denumirea de Poliția Comunitară
În luna decembrie a anului 2005, Curtea de Conturi a efectuat un control asupra modului de respectare a prevederilor legale privind administrarea și utilizarea fondurilor publice, precum și calitatea gestiunii economico-financiare pe anii 2003-2004 de către Corpul Gardienilor Publici. Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că din documentele întocmite pentru cheltuielile de protocol nu rezultă scopul achiziționării produselor, numărul și calitatea participanților la mesele oficiale etc. pentru a se putea verifica legalitatea acestora și încadrarea în limitele maxime valorice prevăzute de anexa 2 la Ordonanța Guvernului nr. 80/2001. Referatele de justificare cuprind doar mențiuni privind numărul facturilor sau bonurilor fiscale de cumpărare și valoarea acestora.
De asemenea, pentru nici unul din produsele achiziționate nu s-au întocmit documente de intrare în gestiunea unității și nici cu privire la destinația acestora, încălcându-se astfel dispozițiile art. 12 din Legea contabilității nr. 82/1991.
S-a mai constatat că toate aceste cheltuieli nu au fost aprobate de ordonatorul principal de credite, respectiv de Consiliul Județean D, în subordinea căreia se afla Corpul Gardienilor Publici.
S-a concluzionat că răspunzători de încălcarea dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile de protocol și, implicit de prejudiciul cauzat, se fac mai mulți salariați ai unității, între care și pârâta, în calitate de merceolog, care a întocmit documentele justificative și a certificat alternativ, cu șeful compartimentului administrativ, în privința realității, regularității și legalității acestor documente.
Prin actul de control s-a calculat prejudiciul considerat a fi cauzat de fiecare salariat, fiind calculat și prezentat în referatul nr. 358 din 02.02.2006 și din 15.02.2006, suma de 24005,08 lei considerându-se a fi prejudiciul produs de pârât în perioada 2003-2005, în această sumă fiind inclusă și dobânda de refinanțare practicată de
Cu toate acestea, anterior acestui control, pentru perioada 2003-2004 au mai fost efectuate verificări privind administrarea și utilizarea fondurilor publice, precum și calitatea gestiunii economico-financiare de către Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi a Județului D, respectiv de către Serviciul de audit al Consiliului Județean D-nota de constatare. Conform notelor de constatare încheiate de aceste organe de control nu s-au evidențiat nereguli în gestiunea economico-financiară a unității
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că pentru perioada analizată cheltuielile de protocol au fost prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aferent și nu au depășit plafonul stabilit. Produsele achiziționate în acest scop au fost înregistrate direct pe cheltuieli de protocol, existând înregistrate în contabilitatea instituției reclamante bonuri fiscale, facturi, chitanțe etc. În vederea achiziționării produselor cu această destinație, pârâta întocmea referate de necesitate. La rândul lor, aceste referate erau supuse aprobării șefului de corp și, după semnarea lor, pârâta întocmea documentele justificative, respectiv facturi fiscale, bonuri fiscale, chitanțe, care erau înregistrate ca atare în contabilitatea instituției.
Expertul a concluzionat că, în urma expertizării referatelor de necesitate, respectiv a documentelor justificative, a rezultat că pârâta le-a întocmit corespunzător în baza atribuțiilor sale înscrise în fișa postului și în concordanță cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1991 și pct. 4.59 din nr. 360/2002, așa cum arată în răspunsul la obiecțiuni.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a constată neîntemeiată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 270 Codul muncii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În acest sens, fapta reținută de către reclamantă în sarcina pârâtei, în sensul că acesta, în calitate de merceolog a încălcat dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1991, în sensul că nu a înregistrat în contabilitate operațiunile economice legate de cheltuielile de protocol, nu poate fi reținută. Expertul contabil, în urma examinării documentelor puse la dispoziție de reclamantă, nu a constatat valori sau operațiuni economice înregistrate în contabilitate fără documente justificative, acestea fiind semnate de toate persoanele autorizate de lege.
Mai mult, pentru aceeași perioadă, anii 2003-2004, au mai fost efectuate verificări privind administrarea și utilizarea fondurilor publice, precum și calitatea gestiunii economico-financiare de către Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi a Județului D, respectiv de către Serviciul de Audit al Consiliului Județean D-nota de constatare.Conform notelor de constatare încheiate de aceste organe de control nu s-au evidențiat nereguli în gestiunea economico-financiară a unității.
De asemenea, nici susținerea reclamantei privind încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor pct. 4.59 din nr. 360/2002, nu poate fi reținută, toate bunurile fiind recepționate și înregistrate corespunzător, pe bază de documente justificative.
În ceea ce privește art. 4 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001, instanța a constatat că aceste dispoziții privesc, aprobarea și efectuarea de cheltuieli" în limita normativelor stabilite și care nu intră în atribuțiile de serviciu ale pârâtei.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat că pârâta nu se face răspunzătoare de încălcarea atribuțiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea patrimonială în temeiul art. 270 Codul muncii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Poliția Comunitară C, arătând că instanța de fond reținut în mod eronat că intimata întocmit în mod corespunzător referatele de necesitate, documentele justificative prin raportare la atribuțiile din fișa postului și în concordanță cu prevederile Legii nr. 82/1991 și nr. 360/2002.
S-a arătat că cele două acțiuni ale intimatei, respectiv întocmirea referatelor de necesitate și aplicarea nelegală a vizei de certificare întrunesc condiția atragerii răspunderii patrimoniale reglementate de art. 270 Codul muncii.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că acțiunea pârâtei a fost reprezentată de nerespectarea atribuțiilor stabilite prin fișa postului, concretizate în depășirea acestora, precum și în semnarea documentelor justificative, fără ca aceasta să aibă împuternicire în acest sens, fiind astfel întrunite elementele ce formează fapta ilicită săvârșită de către intimată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt întrunite condițiile art. 270 din Codul muncii, privind antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, și că a respectat întocmai atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului.
Au fost depuse la dosar, de către recurentă, decizia nr. 607 din 30.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, decizia civilă nr. 1782 din 06.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- și decizia civilă nr. 9152 din 22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, precum și concluzii scrise.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
In mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 din Codul Muncii, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților.
Conform art. 270 din Codul muncii "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Condițiile cumulative impuse de art. 270 Codul muncii, respectiv calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, au fost analizate în mod corect de instanța de fond care a constatat că intimata nu se face răspunzătoare de încălcarea atribuțiilor de serviciu, respectiv de producerea unui prejudiciu angajatorului.
Prin cererea de chemare în judecată și actele depuse ulterior în susținerea acesteia, pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale, recurenta reclamantă i-a imputat pârâtei că, în calitate de merceolog în cadrul compartimentului administrativ la Poliția Comunitară C, a întocmit referate de justificare și a certificat, în privința realității, regularității și legalității, aceste documente justificative (referatele) încălcând astfel prevederile legale în vigoare. S-a imputat intimatei încălcarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 82/1991 în sensul că nu a înregistrat în contabilitate operațiunile economice legate de cheltuielile de protocol.
Din fișa postului intimatei, rezultă că aceasta avea ca atribuții: testarea pieței în vederea aprovizionării cu cele necesare unității, efectuarea aprovizionării cu cele solicitate pe bază de referat aprobat de conducerea unității, ridicarea de bani din casieria unității, în baza referatelor, justificarea, în termen a sumelor ridicate de la casierie, iar din analiza referatelor de necesitate rezultă că, în toate cazurile, acestea postă semnătura șefului unității privind aprobarea aprovizionării cu diverse produse necesare desfășurării activității curente de natură administrativă, cu precizarea expresă că sumele sunt necesare pentru a procura bunuri și servicii care vor face obiectul cheltuielilor de protocol.
In aceste condiții, nu se poate susține că au fost depășite atribuțiile de serviciu ale intimatei, astfel cum rezultă cu claritate din fișa postului, depusă la instanța de fond.
In privința susținerii că s-a acordat abuziv viza de certificare privind realitatea, regularitatea și legalitatea documentelor privind cheltuielile de protocol, Curtea reține că persoana care trebuia să acorde această viză era șeful de birou administrativ și nu intimata, conform atribuțiilor de serviciu ale acesteia.
Aceleași constatări au rezultat și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, din care rezultă că nu s-au constatat valori sau operațiuni economice înregistrate în contabilitate fără documente justificative, toate aceste documente fiind semnate de persoanele autorizate de lege.
Cheltuielile efectuate în cauză au fost prinse în bugetul aprobat al unității, efectuarea acestora făcându-se fără depășirea fondurilor alocate și aprobate, cu respectarea dispozițiilor OG nr. 80/2001, iar pentru aceeași perioadă au mai fost efectuate verificări de către Serviciul de Audit al Consiliului Județean D, iar conform notelor de constatare întocmite de organele de control nu s-au evidențiat nereguli în gestiunea economico-financiară a unității.
Recurenta a mai invocat actele normative reținute de către instanța de fond în motivarea soluției, respectiv dispozițiile pct. 4.59 din nr. 360/2002, art. 4 alin. 1 din OG nr. 80/2001, însă aceste acte normative au fost analizate de către instanța de fond în speța de față, având legătură cu situația de fapt și de drept dedusă judecății și fiind invocate chiar de către reclamantă în dovedirea susținerilor sale, astfel încât se impunea analizarea lor de către instanță.
Se reține,astfel, că instanța de fond a apreciat în mod corect că pârâta nu a încălcat și nici depășit atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, iar aspectele imputate de către reclamantă, întemeiate pe dispozițiile art. 4 alin. 1 din OG nr. 80/2001 nu intră în atribuțiile de serviciu ale pârâtei, nefiind astfel îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 270 Codul muncii, privind răspunderea patrimonială a salariaților.
In privința hotărârilor judecătorești invocate de către recurenta reclamantă, prin concluziile scrise, Curtea reține, pe de o parte, că în conformitate cu legislația română, practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, situațiile nu sunt identice, pârâții din respectivele dosare având atribuții de serviciu diferite de cele ale pârâtei - ( nr. 9152/22.10.2008 și nr. 607/30.01.2009).
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
In baza art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta reclamantă să plătească intimatei pârâte suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de reclamanta Poliția Comunitară C, împotriva sentinței civile nr.6171 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -
Obligă recurent să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. Jud. - -
Tehnored. 2 ex./ 27 Octombrie 2009
Red.jud. fond/ /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Mariana Pascu, Corneliu Maria
